207 matches
-
în propria nefericire, precum lumina lunii în uleiul rânced al candelei împăcat cu secunda. Timpul lichid se prelingea printr-o gaură de ciorap. Eternitatea alerga în urma Carului Mare. Un înger și-a băgat piciorul în roata norocului, osia a trosnit, oiștea s-a rupt, cerul s-a crăpat, peste creștetul lui Petru, nisipul număra din doi în doi ca o amăgire. Petru privea cenușa. La marginea vieții este ca într-o sală de spectacol, poți închide ochii ori de câte ori pelicula îți amenință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sete sau foame, absența creștea rădăcini în cer. Ultimul: lecțiile acestea le știa ca pe o rugăciune, șotronul se închidea odată cu umbra. Pășește, Petru, pășește! Doooooooooooooooi! Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
treilea. Nene Matei, individul acesta experimentează obsesii. Petre, tu ai mintea limpede, eu sunt bun de legat. Mă tem pentru mine, mă tem pentru ei. Dincolo, zeamă de ștreang mi se cuvine pe nemâncate, aici sunt înhămat la trăsura boierului: oiște, bici, zăbală, hățuri, țesală, paie pe săturate, uneori sunt lăsat slobod printre iepe. Ce-i drept, mă doare groaznic spatele, zilnic primesc câte o vână de bou pe spinare, m-am obișnuit așa îmi plătesc biletul la spectacol. Copiii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu mustață, construiește un lagăr; atunci îți dai seama că ai greșit, că sensibilitatea ta claustrofobă abia încape într-un un buzunar de furnică toamna. Incertitudinea măsoară cu pasul într-o ilustrată trimisă tocmai din Siberia. Incertitudinea lui Petru amputa oiștea Carului Mare. Peste hipodromul lui Dumnezeu tropăia o herghelie de cai leneși. Burțile pline cu rouă înmugureau hamurile. Steaua Polară se stingea sub o frunză de păpădie. Nu s-a cunoscut suferință fără o împăcare extremă, chiar dacă, de la o vreme, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pinteni și bice! Pe calul altuia nu ai de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea." Starețul nu a pierdut nicio virgulă din sclifoselile domnișoarei, asculta cu atenție ca la spovedanie și, în același timp, interpreta intențiile, concluzionând ca pe timpul unei anchete (niciodată intuiția nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat, trăgea de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai mici; eu cu mama și cu fetele împingeam atelajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
om, numai că nu vorbește... Da, da, da!.. Cred că mănâncă și jăratec ca mârțoaga aceea din poveste, măi cumetre Bas! Numai pe dumneata de câte ori te-a adus bine cherchelit în miez de noapte acasă și a deschis brama cu oiștea pentru a te lăsa în bătătură, la auzul și la îndemâna cumetrei. Aista cal odată, parcă l-ai fi școlit, așa-i de cuminte!.. îl completă, vizibil ironic, un vecin numit Țambal. Și, mă rog dumitale, spune-mi în clar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prea fecunda mea minune, Rătăcită, trainică, în trup, Setea mea te soarbe, și te spune, Veste crudă colților de lup. Legănată, floarea Către miezul nopții, când cocoșii Au sosit la cel dintâi cântat Și când Carul Mare, ca o lance, Oiștea înspre noi și-a aplecat; Când a ars întâiul bob de rouă Și când primul vis s-a ofilit, Pe ascuns, înfășurat în noapte, Cel din urmă tei a înflorit. Legănată, floarea lui mierie în privire mi-am ascuns tiptil
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
Știrile în care Adrian Mutu dă cu oiștea-n garduri tind să devină banalități. Și iar se pune întrebarea: are nevoie echipa națională de astfel de jucători? Tu ce crezi, ar trebui să mai fie Mutu convocat la echipa națională de fotbal? [poll id="54"]
SONDAJ: Mutu, căpitan al echipei naţionale de fotbal () [Corola-journal/Journalistic/76695_a_78020]
-
fac o anumită părere despre un fenomen, pe care o repetă ori de câte ori este nevoie. Adam Michnik judecă de fiecare dată fenomenul în funcție de toate datele de care dispune, concluziile sale sunt mereu surprinzătoare, niciodată definitive, iar riscul de a da cu oiștea în gard al celor care le comentează este considerabil. Așa stând lucrurile, firește că în lumea tuturor iluminaților din perioada de tranziție etichetele lipite pe personalitatea sa au fost fără echivoc: anticomunist visceral, cârtiță comunistă, nostalgic al vechiului regim, neocomunist
Lecția lui Adam Michnik by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7130_a_8455]
-
care intenționa să-l pună la treabă pentru a-și aproviziona cu suficientă mîncare forțele, care se vor slei curînd dacă vor continua să mănînce smochine uscate și pîine mucegăită, Cine a gîndit strategia pentru această călătorie a dat cu oiștea-n gard, mahării de la curte cred probabil că oamenii pot trăi numai cu aerul pe care-l respiră, bombăni el printre dinți. Se ridicase tabăra, acum se împătureau mantale, se orînduiau unelte, erau o mulțime, majoritatea nu vor folosi probabil
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
poemele cele mai bune ale Femeilor din secolul trecut. Imaginarul falic dezvoltă o nebănuită listă de surogate: „sorbind din flaut moale sol diezul” (p. 17), deja citatele „harpon” și „plug”, „trandafirul meu castrat” (p. 49), „eminesculând odoare” (p. 53), „pierdui oiștea la căruță” (p. 64), „se excită osii duble sub vagon” (p. 77), „umblă cu trei morți în gură/ ce-au căzut pe-o arătură/ într-un altfel de răzbel” (p. 85). E ceva pentru un inventar de numai douăzeci și patru de
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
mi-au venit În minte versurile lui George Coșbuc din Faptul zile. și am recitat: „Ca lacrima-i limpede cerul și-aproape de ziuă. Frumos Stă-n mijlocul bolții Oierul, Luceafăru-i gata s-apuie, Iar Carul spre creștet se suie Cu oiștea-n jos.” — Reciți frumos, băiete. Ai dicție bună și voce puternică. Îmi amintești de prietenul meu Vraca, a spus ca pentru sine, doamna Maria Tănase. Eram emoționat În fața personalității puternice a acestei artiste desăvârșite și mă simțeam inhibat să vorbesc
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
gardul, înăuntru e ghepardul Dacă,-n înălțime, sare fix 2 metri, un ghepard, vreau să aflu (fi’ncă ard, cum vedeți, de nerăbdare!) minimul nivel pe care trebuie să-l aibă gardul, - ca să nu o dea în bară (sau cu oiștea-n gard) ghepardul care vrea morțiș să-l sară.
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
Și despre eșec... Despre eșec. În prima parte din Cum se face am arătat, în multe feluri, încercările de-a izbuti ale unor oameni care-au dat, fiecare la rîndul lui, cu capul în zid. Sau, mai bine spus, cu oiștea-n gard. Pe urmă, cea de-a doua jumătate e chiar o poveste despre eșec. Despre eșecul final și ireparabil. Mai este timp pentru literatură? , Am să-ți spun altădată povestea Iosefinei". Care este, domnule Mircea Horia Simionescu, povestea Iosefinei
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
noi, ci s-a întors, luminându-ne mintea și rânduind mare tihnă cugetului nostru. Fin'că, de-atâta cugetare pentru a desluși adevărurile boscorodite de hoardele de analiști, mai ales din presa văzută, era cât pe ce să intrăm cu oiștea în perimetrul cogito-ului descartesian. Ne uitam la televizor gândind încet și prost, dar acum totul e OK! Realitatea este că, din '89 încoace am ascultat la radio, am citit presa (probabil cam în diagonală - ca Mircea Badea la Antena 1
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
spre rod și altui ler... O, Doamne, ce bogat erai pe vremea-aceea! FLORILE DALBE Trei păstori de-ai runcului, Vin să cânte Pruncului, Florile dalbe, Iar în brațe cu un miel, E-un cioban mai mititel, Florile dalbe. Steaua de la oiște, S-a oprit prin boiște, Florile dalbe. Vrea și ea domnescul strai, Ca magii-n veșmânt de crai, Florile dalbe. Iosif, moșul zorilor Dă colindătorilor, Florile dalbe, Din coșarcă darul bun Și-un „mulți ani!” pentru Crăciun, Florile dalbe. Îngeri
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
ține de limbă, luminăția-ta, năcazul nostru e universal. Cu un Vodă mazilit nu cad numai două silabe, cade un om, o ființă cuvântătoare, o familie, o curte, ba chiar, mutatis-demonstrandum, o soțietate. O soțietate fără Vodă e ca o oiște fără gard. De-aia zic, uitându-mă cu adâncă și sinceră jale la acest vouă preaplecat până mai ieri slujitor: ce facem la o adicătelea cu el? Barzovie-Vodă suspină și-și privi cu profundă recunoștință spătarul. — Domnilor - zise viziriul, desfăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cădea umbra pe chip și pe ochii-i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atît de reale, mai reale decît cerul de deasupra capului său, mai reale decît scîrțîitul oiștii carului și decît larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurînd rugăciuni și cîntări. 16. Oh, fiți binecuvîntați, voi cei care ieșiți În Întîmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atît chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scîrțîitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în fața lui Cojocaru, peste pârâu, pe imaș, având ca proprietar pe unul Ion Borcea. Tot acolo, pe imaș, a funcționat velnița lui Cojocaru (un cazan de făcut rachiu). Moara avea o roată mare dințată și deasupra roții era fixată o oiște de care erau legați caii care mergeau de jur împrejur, ca la arie. Un angrenaj de roți ajungea să învârtă fusul morii care acționa piatra, sfărâmând grăunțele. Mai târziu, Ion Borcea a făcut o moară cu valțuri, însă nu a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
monahi care asistau năuciți, apucă de subțiori trupul lui Arrigo și Îl potrivi În poziția șezut. Apoi arătă spre plăcile Învelite În fetru, poruncind să fie dispuse de-a curmezișul, lângă cadavru. Călugării de la Misericordia erau din ce În ce mai Înmărmuriți. Sub greutate, oiștea carului gemea periculos. - Parcă e de marmură! exclamă unul dintre cei doi, leoarcă de sudoare pe sub glugă, pe când celălalt, ajutat de Dante, urnea căruța. Dar ce-i Înăuntru? - Un vis, murmură priorul, ștergându-și fruntea și el. Un vis visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trasat acestuia hotarele. Noile hotare.Adică de fapt cele vechi: din moși-strămoși. Să admitem că mulți țărani au făcut-o corect cu bunul-simț ce-i caracterizează în bună parte. Alții luați de valul noii situații sociale create au dat cu oiștea în gardul proprietății vecinului! Producând, firesc(!),pagube. Atât în ograda respectivă ,cât și în viața socială. Adevărul a început să devină o minge de ping-pong. Trântită, decâte ori se ivea ocazia, în capul adversarului, pardon de expresie, vecinului! Și-i
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
cules. Dealurile sărută cerul părtinitor cu hlamida metalică a toamnei, grăbită de presimțirea ploilor, măreția sărbătorilor să-i pună cunună de aleasă doamnă. Un semn al cerului se naște în semințe și rădăcini, crusta închisă a pământului se desprinde de oiștea lunii și o lumină tot mai rece cade în bătaia vântului peste fluturii morți. Vin vremurile întoarcerii-n cochilie, în odăile încălzite cu miros de busuioc și damf de tulburel, aștept săniile iernii să treacă munții, vor face un popas
TOAMNĂ CU MIROS DE BUSUIOC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363095_a_364424]
-
de la roată?! Ce frînă?! Ce vorbești?! Frîna o pui la vale, să nu vină căruța peste cal. La deal trebuie s-o proptești, atunci cînd se odihnește calul. Și ne-a explicat că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers, se tîrăște pe pămînt, dar, cînd se oprește calul, se înfige în pămînt, apăsat de greutatea căruței, pe care o înțepenește pe loc, pînă se opintește din nou bietul animal și își continuă urcușul. Ce vreți, am
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]