49 matches
-
documentele scrise în diferite limbi se poate deduce cu ușurință un „model“, Sibin, prezent de altfel în mai multe variante, în documentele mai noi: Sibinj, Sibač, Szeben, Szebeny, Szebenye, Sibiciul de Jos, Valea Sibiciului. Majoritatea specialiștilor acceptă originea slavă a oiconimului Sibiu, pe care-l derivă din sl. siba < svila, „sînger, corn“ (comparabil cu slav. Svibeny, croat. Sibić, Sibać) + sufixul -inŭ, devenit în romînă -iiu (ca sl. pustiniu > pustiiu > pustiu, lat. cuneus > cuniu > cuiu > cui). Din aceeași zonă semantică fac parte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de Sus (localități componente ale orașului Predeal), Timișul Mort (pîrîu, afluent de stînga al Timișului). Cu o singură excepție, aceste toponime sunt formate, prin derivare sau cu ajutorul determinanților, de la unul dintre numele de loc Timiș (unele dintre acestea, mai ales oiconimele, au fost transferate din hidronimele omonime). Singurul nedeductibil neapărat de la un toponim (a se vedea totuși numele boierilor Craiovești) este Timișești (atestat și sub forma Temeșești), format de la un antroponim (apărut probabil prin conversiune de la un toponim) cu sufixul -ești
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt urmarea armoniei vocalice, obligatorie în limba maghiară. Formele Verchiororova, Varcziorova, Vircherova redau probabil grafic o variantă romînească veche, *Vîrcerova, din care, printr-o asimilare regresivă, a rezultat actualul Vîrciorova. Zonele în care se află toponimele menționate sunt înțesate de oiconime slave (Orșova > Rîșava, Ilovița, Jidoștița, Topolnița, Vodița, Barlova, Zlagna, Bolvașnița, Petroșnița, Butoșnița, Goleț, Ilova, Sadova etc.). Acest lucru face mai puțin probabilă o rădăcină romînească pentru Vîrciorova, cum s-a presupus, adică apelativul vîrf > * vîrfcior, la care s-ar fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că este vorba de bg. vărbov (< vărba, „salcie“ + -ov) „de salcie“, „cu salcie“ sau de srb. Vrbov, evoluat ulterior la Vîrvor printr-o serie de asimilări: Vîrbov > Vîrbov > Vîrvor. Toponimele sloven și croat Vrbovo, croat Vrbova, ucr. Verbyca etc. și oiconimele romînești Salcia și Sălcuța din județul Dolj par a susține, într-adevăr, probabilistic o astfel de etimologie. Etimonul legendar Varvara are o silabă în plus (care nu putea dispărea) și accentul pe o altă silabă. Antroponimul *Vîrvor, refăcut după pluralul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vîrdel, Vîrlan, Vîrvaș (din nou cu accentul oxiton, însă). Trimiterea din DTRO la apelativul vîrvor cu sensul de „ramură subțire“ ar indica mai degrabă o poreclă, deși accentul dat de DLR este tot oxiton, deci diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de I. Pătruț, pledează pentru exis tența unui antroponim Vîrvor și, implicit, pentru baza antroponimică a toponimului Vîrvor. Întăresc această posibilitate numele topic Vîrvolea (provenit probabil dintr-un antroponim) din Valea Tîrnavelor și numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
executiv, hipocoristic, monopter, periodic, triunghiular. Primesc desinența -e toate substantivele neutre terminate în -tor (adunător, aerogenerator, copiator, defibrilator, desfășurător, deșteptător, dezaburitor, diaproiector, director, fotocopiator, prăjitor, premergător, retroproiector, storcător) și -ism (anglo-americanism, idiomatism, machism, marinism, puștism,), -nim (acronim, antroponim, heteronim, matronim, oiconim, patronim). 3.3.3. Tipul iu-ii [ĭu-iĭ]: cele 4 substantive care urmează acest model flexionar sunt formate de la substantive mai puțin recente: antimemorii (plurale tantum), contraserviciu, cyberspațiu, deserviciu. Prin urmare, tipul nu este deloc productiv (în afara compunerii și a derivării
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
Izvoarele Sucevei era o curte, aceasta vine să întărească ideea că zona submontană și montană au fost locuite continuu din cele mai vechi timpuri, de pe vremea dacilor . În favoarea vechimii locuirii zonei de nord a Moldovei - zona Obcinilor - pledează hidronimul și oiconimul Trif, cu o răspândire mai largă decât zona Obcinilor (există un pârâu al lui Trif în județul Neamț), termen aparținând fondului preroman, desemnând un izvor, șipot, și toponimul Deia (sat și pârâu, culme și cartier în orașul Câmpulung) care pare
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
există un pârâu al lui Trif în județul Neamț), termen aparținând fondului preroman, desemnând un izvor, șipot, și toponimul Deia (sat și pârâu, culme și cartier în orașul Câmpulung) care pare a fi derivat din dava dacică, precum și hidronimul și oiconimul Argel. Cum putem răspunde la întrebarea: cât de vechi sunt satele românești vechi, adică cele cuprinse în actele de danie ale primilor voievozi? Dacă admitem că, după anul 1000, Europa se stabilizaează și se observă vizibil un progres demografic, teritoriul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
brînză, brîu, brusture, a (se) bucură, burtă, buza, căciulă, cătun, cioară, copac, copil, doina, fărîma, ghimpe, groapă, leurda, mal, mazăre, melc, mire, mînz, murg, rata, stejar, strugure, șopîrla, urda, vatra, viezure, zimbru etc.; hidronime: Argeș, Buzău, Mureș, Timiș; oronime: Carpați; oiconime: Turda)251. Bibliografie specială: Beekes, Robert S.P., Comparative Indo-European Linguistics. An Introduction, John Benjamins, Amsterdam, 1995. Benveniste, Émile, Vocabularul instituțiilor indo-europene, vol. I. Economia, vol. ÎI. Vocabularul rudeniei, vol. III. Statutele sociale, vol. IV. Regalitatea și privilegiile sale, vol. V.
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
227 localități care poartă numele de Saint-Martin, 169 cu numele SaintJacques și 125 cu numele de Saint-Germain). Toponimele identice sunt create de cauze și mentalități identice, grupându-se în spațiu întrun tip aparte de areale toponimice, așa cum sunt arealele unor oiconime românești formate pe aceeași bază patronimică și cu același sufix cu sens de plural colectiv -ești (de exemplu, numai în județul Iași sunt două sate cu numele de Mogoșești și două sate cu numele de Horlești). Frecvența mare a unor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
unor state sau regiuni mai puțin dezvoltate nu cunoșteau limba și obiceiurile localnicilor, uneori această incomprehensiune reciprocă putând avea consecințe serioase - de exemplu, topografii ruși care au ridicat primele hărți topografice ale Manciuriei au înregistrat, în mod fals, mai multe oiconime identice Putunda, derivând, de fapt, din răspunsurile nelămurite ale localnicilor (“nu înțeleg”) la întrebările ofițerilor ruși referitoare la toponime; imprecizia unor astfel de hărți a creat probleme serioase conducerii armatelor rusești, în timpul războiului rusojaponez din 1905. Iorgu Iordan afirma că
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
modul de viață al acesteia, amenajarea teritoriului, poluarea aerului, valorificarea rațională și dezvoltarea durabilă a mediului. Totodată, valea Dunării, veche axă de populare a Bărăganului, ascunde încă mărturii arheologice valoroase care pot ajuta la refacerea trecutului istoric al zonei. Originea oiconimului „Fetești” Originea oiconimului Fetești se pierde în negura vremurilor; legenda spune că tot mai mulți ciobani poposeau în zonă pentru a-și căuta o nevastă: „Se zice (...) că prin acele vechi timpuri, ciobanii împrăștiați prin Câmpia Bărăganului veneau în acest
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
al acesteia, amenajarea teritoriului, poluarea aerului, valorificarea rațională și dezvoltarea durabilă a mediului. Totodată, valea Dunării, veche axă de populare a Bărăganului, ascunde încă mărturii arheologice valoroase care pot ajuta la refacerea trecutului istoric al zonei. Originea oiconimului „Fetești” Originea oiconimului Fetești se pierde în negura vremurilor; legenda spune că tot mai mulți ciobani poposeau în zonă pentru a-și căuta o nevastă: „Se zice (...) că prin acele vechi timpuri, ciobanii împrăștiați prin Câmpia Bărăganului veneau în acest sat să-și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Vlașca, de unde se trăgeau primii locuitori din zonă. La fel, numele cartierului Coloniști, situat la nord de calea ferată, amintește de populația strămutată aici ca urmare a împroprietăririi ei. În ceea ce privește aria de răspândire a unor toponime, s-a constatat că oiconimele Buliga 11 și Coloniști nu se regăsesc în regiunile geografice învecinate; numele Dudești 12 este purtat de alte patru sate din România (două în Timiș, unul în Hunedoara și altul în Brăila); toponimul Fetești mai apare în județele Iași, Suceava
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Coloniști nu se regăsesc în regiunile geografice învecinate; numele Dudești 12 este purtat de alte patru sate din România (două în Timiș, unul în Hunedoara și altul în Brăila); toponimul Fetești mai apare în județele Iași, Suceava și Vrancea, iar oiconimul Vlașca își găsește corespondentul în județul Teleorman. Evoluția vetrei orașului Orașul Fetești este o așezare polifuncțională constituită prin concentrarea spațială a mai multor localități apărute în diferite perioade istorice. Martore peste timp ale acestei evoluții urbane sunt cele șase cartiere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în comuna Alma din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de nord a județului, în Podișul Târnavelor. Numele Giacăș provine din antroponimul german Jakob, satul lui Iacob . În Transilvania medievală au existat și alte sate care au purtat oiconimul Jakobsdorf: Iacobeni (județul Sibiu) și Sâniacob (județul Bistrița). Din 1337, când cunoaște prima atestare documentară, așezarea este menționată în forma possesio Gyakteluk, Gyakusteleky (1337), Gyaktelke (1351), Gyakus (1360), Gyakos (1435), Kekes (1496) , Gijeke (1733 - în conscripția Klein), Gzsakes (1750 - în
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
îndoi", "a" "mlădia", datorită văii care se îndoaie ca un șarpe printre șirurile de dealuri. Thomas Nägler, în cartea dedicată așezării sașilor în Transilvania, înscrie numele satului Șmig ("Schmiegen") în lista sa, fără să ofere o explicație legată de originea oiconimului. Trebuie remarcat însă că primul proprietar cunoscut al moșiei Șmig menționat documentar, este nobilul Symon de Szalók, care deținea proprietăți și în comitatul "Somogyi" de pe teritoriul Regatului Ungariei, iar asemănarea dintre cele două denumiri ("Somogyi" - "Somogyom") nu poate să fie
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
poss. Dorna), numele său fiind înglobat ulterior în cel al satului Cătălina în forma Szent-Katolna-Dorna (1854, 1880, 1895), Szentkatolnadorna (1900, 1910, 1941). După primul război mondial s-a impus numele actual al satului - Cătălina. Cătunul Dorna este designat cu un oiconim de origine slavă - drnu - cu sensul de loc pustiu, pajiște nelocuită într-o primă fază. Conform tradiției locale, satul Cătălina poartă numele unei starețe a mănăstirii romano-catolice, întemeiată în vechime pe dealul din vecinătatea vetrei de locuire, din păcate neinvestigat
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
Almaas" (1446), Sz"ászalmás" (1760-1762 - în conscripția Buccow), Sz"ász (Kis) Almás, Almáschken, Almas "(1854 - în "Buletinul Guberniului Provinciale pentru" "Marele Principat Transilvania"), "Kűkűllöalmás" (1913 - în "Magyaroszág - A magzar szent korona országainak helységnévtára - Indicatorul localităților din țările sfintei coroane maghiare"). Oiconimul "Alma" cu care este desemnat satul este extrem de răspândit pe teritoriul Transilvaniei, în special în forma "Almaș" ("Háromalmás"), "Almaș-Iratoș" ("Almásiratos") - județul Arad, "Almașu" ("Váralmás") - județul Sălaj, "Almaș-Săliște" ("Almásszelistye"), "Almașu Mic" ("Keresztényalmás"), "Almașu" "Mic de Munte" ("Kisalmás"), "Almașu Sec" ("Szárazalmás"), "Almășel
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
de Munte" ("Kisalmás"), "Almașu Sec" ("Szárazalmás"), "Almășel" ("Almasel") - județul Hunedoara, "Almașu de Mijloc" ("Középalmás"), "Almașu Mare" ("Nagyalmás") - județul Alba, "Almașu Mare" ("Kozmaalmás"), "Almașu Mic" ("Szóvárhegy") - județul Bihor. Există sate cu denumiri actuale diferite, menționate în documentele medievale cu derivate ale oiconimului "Alma": "Almakerék "("Mălâncrav" - județul Sibiu), "Almamezö" (Hidișelul de Jos - județul Bihor). În cartea sa dedicată începutului colonizării sașilor în Transilvania, Thomas Nägler, referindu-se la oiconimul cu care este desemnat satul Alma Vii ("Almen"), consideră că termenul Alma ar deriva
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
Bihor. Există sate cu denumiri actuale diferite, menționate în documentele medievale cu derivate ale oiconimului "Alma": "Almakerék "("Mălâncrav" - județul Sibiu), "Almamezö" (Hidișelul de Jos - județul Bihor). În cartea sa dedicată începutului colonizării sașilor în Transilvania, Thomas Nägler, referindu-se la oiconimul cu care este desemnat satul Alma Vii ("Almen"), consideră că termenul Alma ar deriva din germanul "alm", cu semnificația "ulm". Desigur această explicație este acoperitoare pentru acele părți ale Transilvaniei unde au fost colonizați sașii. Conform lingvistului Iorgu Iordan, oiconimul
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
oiconimul cu care este desemnat satul Alma Vii ("Almen"), consideră că termenul Alma ar deriva din germanul "alm", cu semnificația "ulm". Desigur această explicație este acoperitoare pentru acele părți ale Transilvaniei unde au fost colonizați sașii. Conform lingvistului Iorgu Iordan, oiconimul "Alma" are semnificația "măr" (mag. "almá" = măr, "almás" = merișor, livadă cu meri). În acest sat se află o biserică-sală, în stil gotic, înscrisă pe lista Monumentelor Istorice din județul Sibiu / 1991, la poziția 33B, nr. 224. Lăcașul de cult folosit
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
spontană de stepă. Pe teritoriul satului se afla GAS "Flora", care deține 122 ha de pământ. municipiul Cahul, la nord, Pașcani (comuna Manta), la sud, Oancea (județul Galați), la nord-vest, Vlădești (județul Galați), la vest, Lebedenco (Crihana Nouă), la est. Oiconimul CRIHÁNA provine de la antroponimul masculin Crihan. Este consonant și paronimic cu denumirea regiunii istorice românești Crișana. O altă localitate Crihana, înființată în 1924, există în județul Orhei, denumirea acesteia provenind de la numele lui Anton Crihan, fost membru al Sfatului Țării
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
absidei altarului, în interior, relevă destinația atribuită de Ilie dascălul moșiei cumpărate de el în București: împroprietărirea țăranilor lipsiți de pământ care veniseră într-un număr apreciabil din Oltenia și se stabiliseră în acest loc, proveniență confirmată, de altfel, prin oiconimul „Olteni” din titulatura așezării Drăganu-Olteni. În patrimoniul bisericii, se află icoane împărătești pictate pe lemn de către renumitul zugrav Voicu din Pitești: „Maica Domnului cu Pruncul” (1845), „Iisus Hristos Atotțiitorul” (1845), „Sfântul Mihail și Sfântul Nicolae” (1848) ș.a. Mărturie elocventă a
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]