49 matches
-
construit și Lugojul German, (Nemet Lugos, Deutsch Lugos), pe malul opus al Mureșului. În 1793 cele două așezări se unesc, formînd Lugojul actual, rostit popular Logoj (de unde și antroponimul Logojan și compoziția muzicală Ana Logojana). Cei mai mulți cercetători pun la baza oiconimului un nume de persoană, Logoj, atestat într-un document din 1603 și derivat de la tema Log (vezi antroponimele Log, Logul) cu sufixul -oj (ca în *Cartoju > *Cartojan, *Moroj > Morojana, *Poroj > Porojan). Forma Lugoj contaminează rostirea populară locală (cu -j) și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
transferului de nume de la localitate la apă trebuie înlăturată, întrucît, așa cum am demonstrat în prima parte a cărții, chiar dacă de cele mai multe ori sensul transferării numelui este de la apă la așezarea umană, există suficiente exemple de transfer în sens invers, de la oiconim la hidronim. Iradierea de la o realitate sociogeografică minoră, cum trebuie să fi fost la început mina sau chiar orașul, la un topic major cum era apa s-a putut produce cu referire la tronsonul rîului din apropierea minei (orașului) și s-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al treilea afluent de stînga al Terpeziței) și a două sate (din județele Iași și Sibiu). E posibil ca cel puțin unele dintre toponimele cu forma Moșneni să fie polarizate de la Moșna (celelalte avînd, probabil, la bază apelativul moșnean, „răzeș“). Oiconimele Moșnița Nouă și Moșnița Veche din județul Timiș au cu siguranță la bază un ante rior Moșna. Ioan Pătruț crede că la baza toponimului se află un antroponim omonim, format cu sufixul na de la hipocoristicele *Mos, *Mosa, Moș, Moșă (ultimele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
documentele scrise în diferite limbi se poate deduce cu ușurință un „model“, Sibin, prezent de altfel în mai multe variante, în documentele mai noi: Sibinj, Sibač, Szeben, Szebeny, Szebenye, Sibiciul de Jos, Valea Sibiciului. Majoritatea specialiștilor acceptă originea slavă a oiconimului Sibiu, pe care-l derivă din sl. siba < svila, „sînger, corn“ (comparabil cu slav. Svibeny, croat. Sibić, Sibać) + sufixul -inŭ, devenit în romînă -iiu (ca sl. pustiniu > pustiiu > pustiu, lat. cuneus > cuniu > cuiu > cui). Din aceeași zonă semantică fac parte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de Sus (localități componente ale orașului Predeal), Timișul Mort (pîrîu, afluent de stînga al Timișului). Cu o singură excepție, aceste toponime sunt formate, prin derivare sau cu ajutorul determinanților, de la unul dintre numele de loc Timiș (unele dintre acestea, mai ales oiconimele, au fost transferate din hidronimele omonime). Singurul nedeductibil neapărat de la un toponim (a se vedea totuși numele boierilor Craiovești) este Timișești (atestat și sub forma Temeșești), format de la un antroponim (apărut probabil prin conversiune de la un toponim) cu sufixul -ești
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt urmarea armoniei vocalice, obligatorie în limba maghiară. Formele Verchiororova, Varcziorova, Vircherova redau probabil grafic o variantă romînească veche, *Vîrcerova, din care, printr-o asimilare regresivă, a rezultat actualul Vîrciorova. Zonele în care se află toponimele menționate sunt înțesate de oiconime slave (Orșova > Rîșava, Ilovița, Jidoștița, Topolnița, Vodița, Barlova, Zlagna, Bolvașnița, Petroșnița, Butoșnița, Goleț, Ilova, Sadova etc.). Acest lucru face mai puțin probabilă o rădăcină romînească pentru Vîrciorova, cum s-a presupus, adică apelativul vîrf > * vîrfcior, la care s-ar fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că este vorba de bg. vărbov (< vărba, „salcie“ + -ov) „de salcie“, „cu salcie“ sau de srb. Vrbov, evoluat ulterior la Vîrvor printr-o serie de asimilări: Vîrbov > Vîrbov > Vîrvor. Toponimele sloven și croat Vrbovo, croat Vrbova, ucr. Verbyca etc. și oiconimele romînești Salcia și Sălcuța din județul Dolj par a susține, într-adevăr, probabilistic o astfel de etimologie. Etimonul legendar Varvara are o silabă în plus (care nu putea dispărea) și accentul pe o altă silabă. Antroponimul *Vîrvor, refăcut după pluralul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vîrdel, Vîrlan, Vîrvaș (din nou cu accentul oxiton, însă). Trimiterea din DTRO la apelativul vîrvor cu sensul de „ramură subțire“ ar indica mai degrabă o poreclă, deși accentul dat de DLR este tot oxiton, deci diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de I. Pătruț, pledează pentru exis tența unui antroponim Vîrvor și, implicit, pentru baza antroponimică a toponimului Vîrvor. Întăresc această posibilitate numele topic Vîrvolea (provenit probabil dintr-un antroponim) din Valea Tîrnavelor și numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
brînză, brîu, brusture, a (se) bucură, burtă, buza, căciulă, cătun, cioară, copac, copil, doina, fărîma, ghimpe, groapă, leurda, mal, mazăre, melc, mire, mînz, murg, rata, stejar, strugure, șopîrla, urda, vatra, viezure, zimbru etc.; hidronime: Argeș, Buzău, Mureș, Timiș; oronime: Carpați; oiconime: Turda)251. Bibliografie specială: Beekes, Robert S.P., Comparative Indo-European Linguistics. An Introduction, John Benjamins, Amsterdam, 1995. Benveniste, Émile, Vocabularul instituțiilor indo-europene, vol. I. Economia, vol. ÎI. Vocabularul rudeniei, vol. III. Statutele sociale, vol. IV. Regalitatea și privilegiile sale, vol. V.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
227 localități care poartă numele de Saint-Martin, 169 cu numele SaintJacques și 125 cu numele de Saint-Germain). Toponimele identice sunt create de cauze și mentalități identice, grupându-se în spațiu întrun tip aparte de areale toponimice, așa cum sunt arealele unor oiconime românești formate pe aceeași bază patronimică și cu același sufix cu sens de plural colectiv -ești (de exemplu, numai în județul Iași sunt două sate cu numele de Mogoșești și două sate cu numele de Horlești). Frecvența mare a unor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
unor state sau regiuni mai puțin dezvoltate nu cunoșteau limba și obiceiurile localnicilor, uneori această incomprehensiune reciprocă putând avea consecințe serioase - de exemplu, topografii ruși care au ridicat primele hărți topografice ale Manciuriei au înregistrat, în mod fals, mai multe oiconime identice Putunda, derivând, de fapt, din răspunsurile nelămurite ale localnicilor (“nu înțeleg”) la întrebările ofițerilor ruși referitoare la toponime; imprecizia unor astfel de hărți a creat probleme serioase conducerii armatelor rusești, în timpul războiului rusojaponez din 1905. Iorgu Iordan afirma că
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
Izvoarele Sucevei era o curte, aceasta vine să întărească ideea că zona submontană și montană au fost locuite continuu din cele mai vechi timpuri, de pe vremea dacilor . În favoarea vechimii locuirii zonei de nord a Moldovei - zona Obcinilor - pledează hidronimul și oiconimul Trif, cu o răspândire mai largă decât zona Obcinilor (există un pârâu al lui Trif în județul Neamț), termen aparținând fondului preroman, desemnând un izvor, șipot, și toponimul Deia (sat și pârâu, culme și cartier în orașul Câmpulung) care pare
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
există un pârâu al lui Trif în județul Neamț), termen aparținând fondului preroman, desemnând un izvor, șipot, și toponimul Deia (sat și pârâu, culme și cartier în orașul Câmpulung) care pare a fi derivat din dava dacică, precum și hidronimul și oiconimul Argel. Cum putem răspunde la întrebarea: cât de vechi sunt satele românești vechi, adică cele cuprinse în actele de danie ale primilor voievozi? Dacă admitem că, după anul 1000, Europa se stabilizaează și se observă vizibil un progres demografic, teritoriul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
executiv, hipocoristic, monopter, periodic, triunghiular. Primesc desinența -e toate substantivele neutre terminate în -tor (adunător, aerogenerator, copiator, defibrilator, desfășurător, deșteptător, dezaburitor, diaproiector, director, fotocopiator, prăjitor, premergător, retroproiector, storcător) și -ism (anglo-americanism, idiomatism, machism, marinism, puștism,), -nim (acronim, antroponim, heteronim, matronim, oiconim, patronim). 3.3.3. Tipul iu-ii [ĭu-iĭ]: cele 4 substantive care urmează acest model flexionar sunt formate de la substantive mai puțin recente: antimemorii (plurale tantum), contraserviciu, cyberspațiu, deserviciu. Prin urmare, tipul nu este deloc productiv (în afara compunerii și a derivării
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
vol. III, Editura Minerva, București, 1987. Șorobetea Aurel, "Rebreanu și Yoknapatawpha?", în Steaua, XXI, 1970, nr. 11. Todorov Tzvetan, Introducere în literatura fantastică, traducere de Magdalena Boiangiu, Editura Univers, București, 1973. Toma Ion, "Categorii socio-geografice în toponimia din Oltenia I. Oiconimele", în Studii de onomastică, IV, 1987. Vișan Florentina, "Titlu figură a textului poeziei chineze clasice", în Studii și cercetări lingvistice, XXXIX, 1988, nr. 4. Zalis Henri, Naturalismul în literatura română (Contribuții bibliografice), Biblioteca Centrală Universitară, București, 1983. Romanul românesc în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poeziei chineze clasice", în Studii și cercetări lingvistice, XXXIX, 1988, nr. 4, p. 344. 175 Ilie Dan, Toponimie și continuitate în Moldova de Nord, Editura Junimea, Iași, 1980, p. 19. 176 Ion Toma, "Categorii socio-geografice în toponimia din Oltenia I. Oiconimele", în Studii de onomastică, IV, 1987, p. 395. 177 Ivan Evseev, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983, p. 26. 178 Aurel Șorobetea, "Rebreanu și Yoknapatawpha?", în Steaua, XXI, 1970, nr.11, p. 52. 179 Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide. Prozatori
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
La Curtea Vojniței, La Sofița, La Vasilică, La via popii, La iazul popii, La crâșma lui Cojocaru, La moara lui Berbecaru, La Ulmii lui Stoleru, Pe imaș, Pe cal, La Mănăstire etc. Un caz aparte de substituire a unui toponim (oiconim) cu altul prin intervenția administrației, îl constituie renunțarea la denumirea Lunca pentru satul de reședință al comunei Filipeni cu Filipeni, cătun unit cu Slobozia, fost sediu al boierilor Rosetti. Cazul poate fi rezolvat tot prin intervenția administrației a Consiliului Local
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
denumiri, desemnând părți și locuri din vechea moșie răzeșească au început să fie folosite din nou. Vom exemplifica cu vechea toponimie a Filipenilor, preluată de satul mai nou, Slobozia (Slobozia - Filipeni, pentru a o deosebi de alte Slobozii). Vechile toponime, oiconime și hidronime se păstrează: Dunaviciorul a devenit Pârâul Roșu, Runcu, Zarea Ungurenilor, Valea Boțului, Dealul Pârliții, Zarea Bârnii și Poienilor sun completate de altele, mai noi: pe dreapta Pârâului Roșu, de la nord spre sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satul Ciumârna). Trebuie să admitem că acest apelativ intrat în limba română din slava veche, la fel ca multe altele (vezi: bucovină) a circulat pe tot arealul românesc și fără o conviețuire slavo-română nu s-ar fi putut impune ca oiconim și toponim. Nu se poate admite că vine de la „ciumă”, boală molipsitoare care a bântuit în șările Române, adusă din Orient, din Imperiul Otoman. Nu-i un deal rău ca ciuma! Dealul lui Matache nu ridică niciun fel de dificultate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1605 localizează cu suficientă precizie „Poiana Runcului, la obârșia Dunaviciorului”, fără să mai amintească de Poiana lui Coste Călugărul, înscrisă în mai multe documente. Poiana Runcului (un pleonasm, deoarece poiană și runc e totuna). Runcu este întâlnit ca toponim și oiconim pân în secolul al XX-lea, rămânând ca toponim și în prezent. Precizarea din documentele de la Radu Vodă care întărește moșia de cumpărătură lui Petrea și soției sale Mălina „dinîhotarul Runcului, de la Darog Ungureanul” lasă să se înțeleagă că acolo
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
modul de viață al acesteia, amenajarea teritoriului, poluarea aerului, valorificarea rațională și dezvoltarea durabilă a mediului. Totodată, valea Dunării, veche axă de populare a Bărăganului, ascunde încă mărturii arheologice valoroase care pot ajuta la refacerea trecutului istoric al zonei. Originea oiconimului „Fetești” Originea oiconimului Fetești se pierde în negura vremurilor; legenda spune că tot mai mulți ciobani poposeau în zonă pentru a-și căuta o nevastă: „Se zice (...) că prin acele vechi timpuri, ciobanii împrăștiați prin Câmpia Bărăganului veneau în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
al acesteia, amenajarea teritoriului, poluarea aerului, valorificarea rațională și dezvoltarea durabilă a mediului. Totodată, valea Dunării, veche axă de populare a Bărăganului, ascunde încă mărturii arheologice valoroase care pot ajuta la refacerea trecutului istoric al zonei. Originea oiconimului „Fetești” Originea oiconimului Fetești se pierde în negura vremurilor; legenda spune că tot mai mulți ciobani poposeau în zonă pentru a-și căuta o nevastă: „Se zice (...) că prin acele vechi timpuri, ciobanii împrăștiați prin Câmpia Bărăganului veneau în acest sat să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Vlașca, de unde se trăgeau primii locuitori din zonă. La fel, numele cartierului Coloniști, situat la nord de calea ferată, amintește de populația strămutată aici ca urmare a împroprietăririi ei. În ceea ce privește aria de răspândire a unor toponime, s-a constatat că oiconimele Buliga 11 și Coloniști nu se regăsesc în regiunile geografice învecinate; numele Dudești 12 este purtat de alte patru sate din România (două în Timiș, unul în Hunedoara și altul în Brăila); toponimul Fetești mai apare în județele Iași, Suceava
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Coloniști nu se regăsesc în regiunile geografice învecinate; numele Dudești 12 este purtat de alte patru sate din România (două în Timiș, unul în Hunedoara și altul în Brăila); toponimul Fetești mai apare în județele Iași, Suceava și Vrancea, iar oiconimul Vlașca își găsește corespondentul în județul Teleorman. Evoluția vetrei orașului Orașul Fetești este o așezare polifuncțională constituită prin concentrarea spațială a mai multor localități apărute în diferite perioade istorice. Martore peste timp ale acestei evoluții urbane sunt cele șase cartiere
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]