57 matches
-
Pârcălabi și Globnici de acel ținut, și Deșugubinari etc. nime întru nimica să nu-i învăluiască (pe coloniști)”... Șeful globnicilor se numea „Vornicu Globnâi": „Nicolai Tiron Vornicu Globnâi”; „Ioniță Similian Vameșu” - într-o condică din anul 1744. Podvodarii ca și Olăcarii, pomeniți în Cartea lui Ștefan Vodă din 1661, pentru scutirea polușnicilor Episcopiei, sunt des pomeniți. Primii erau însărcinați a executa cărăturile domnești: de fân, de paie, de gheață, de lemnesocotite angarale și beilicuri, făcute de populație fără nici o plată; ceilalți
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pomeniți în Cartea lui Ștefan Vodă din 1661, pentru scutirea polușnicilor Episcopiei, sunt des pomeniți. Primii erau însărcinați a executa cărăturile domnești: de fân, de paie, de gheață, de lemnesocotite angarale și beilicuri, făcute de populație fără nici o plată; ceilalți - olăcarii - făceau serviciul poștal, luau cai de la cei care îi aveau și executau transportul coletelor „căci nici poștele din vechime nu se întrețineau de stat". Caii de olac erau cunoscuți pentru nevoile poștei domnești. Olăcarii care duceau ștafetele la Țarigrad aveau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de populație fără nici o plată; ceilalți - olăcarii - făceau serviciul poștal, luau cai de la cei care îi aveau și executau transportul coletelor „căci nici poștele din vechime nu se întrețineau de stat". Caii de olac erau cunoscuți pentru nevoile poștei domnești. Olăcarii care duceau ștafetele la Țarigrad aveau dreptul să ia în drumul lor, de la oricine, „calul cel bun și odihnit pentru a nu întârzia", iar asemenea înlesniri erau răsplătite, uneori, de domn. În ce privește podvoadele, acestea erau prestațiile care cădeau în sarcina
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
țării. Toate transporturile de materiale - lemn, piatră, fân, zaharela (provizii pentru armată) pentru treburile împărătești le făcea gratuit țara, ele fiind cele dintâi însărcinări pe care domnia ținea să le îndeplinească, iar ele se executau de către populație. După podvodari și olăcari erau pomeniți în cartea lui Antonie Ruset, conăcarii, care înseamnă gazdă, cuartiră, ei având însărcinarea de a pregăti gazdă pentru domn, când acesta ieșea prin țară, pentru boierii care mergeau în deplasare pe la ținuturi, pentru turcii trimiși în serviciile Porții
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
-i trimiteți". Poate ei „erau aceia care mai în urmă s-au numit ocolași, privighetori, subprefecți", spune cercetătorul. Din cărțile domnești cercetate rezultă că locuitorii plăteau în bani, în produse, sau în muncă - la pârcălabi și globnici, deșugubinari și podvodari, olăcari și conăcari, tot felul de amploaiați, dabile și angarale, care de care mai diverse: - zloți, zlotul însemna 30 parale și era plata prevăzută în aur, dar și în argint care au circulat la noi în secolele XV-XVIII și au fost
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în „Opinia", ziar conservator, la 17 noiembrie 1906. Și mai departe: „În raportul dintre lucruri și parale, paraua în sine și-a păstrat de-a pururea valoarea ei; în fisc, însă, la vechii slujbași ai fiscului, globași, deșugubinari, desetnici, podvodari, olăcari și toată acea droaie de slujitori domnești sau a celor ce luau în vânzare veniturile statului, negreșit că în năzuința lor lacomă de a stoarce de pe spatele țăranului și măduva din oase, a lua cenușa din vatră și țolicul de pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cele ale turcilor care treceau și prin Huși, se făceau cu cai luați de jold de la locuitori, de la oamenii Episcopiei sau chiar de la Episcopie. Mai ales atunci când târgoveții, spre a-și feri caii de olacurile cele multe, îi îndoseau, iar olăcarii erau puși în situația să ia caii, de unde-i găseau. De aici și tânguirile Episcopiei către Domnie. La 1750, în urma plângerii Episcopiei către Domnie, împotriva târgoveților care „fug și ascund caii lor și olăcașii iau caii Episcopiei și a slugelor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
recomandări va cunoaște progresele, înainte ca Măria Ta să le simtă. Atunci când toate acestea se vor întâmpla, veți fi propiul vostru maestru. Căpitanul gărzii intră în dormitorul suveranului întrerupând interesanta discuție. -Mărite Doamne, căpitanul cetății de nord ne înștiințează prin olăcar că la hotarele de miază noapte au dat năvală cotrpitori. Care vă e porunca? -Delmar pune-ți la treabă cristalele. Magicianul luă două cristale mari, câte unul în fecare palmă. Uitându-se în interiorul lor, văzu pericol mare, porunci blând: -Activați
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pace și armonie cu familia sa și câțiva boieri apropiați dregători ai principatului, care știau de tot ce se mișcă și suflă prin acele locuri. Oamenii agiei trăgeau cu urechea în stânga și dreapta, iar când clevetirea era mai importantă, trimiteau olăcar la marele agă, care se ducea glonț la Domnitor cu fructele zâzaniei, trecând peste marele stolnic, care era mândru și înfumurat. Luminăția sa Domnitorul țării om integru, dar care cu ușurință apleca urechea la vorbe de gâlceavă, dând câteodată cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a se identifica: "Eu sunt fiecare din numele istoriei". Stăpân al spațiului și rob al timpului, el participă la sinuciderea colectivă de la Massada, îi cunoaște pe Odoacru, apoi pe Justinian, este călugăr budhist, mercenar în slujba lui Barbarossa și apoi olăcar împărătesc în La Grande Armée napoleoniană; este omul cu o mie și una de vieți și de povești, o Șeherezadă ce merge pe pilot automat, ce deapănă istoria omenirii, un carnaval neîntrerupt, un amestec de geniu și mistificare, de suferință
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sa format din desființatele sate Ivănești și Olăneștice se aflau în partea de sud a actualului sat. Moșia e proprietatea d lui Petru Carp". Adaug specificația că trebuie folosită denumirea din acte a satului și anume Olășei (Oloșei), cel mult Olăcari, dar nu Olănești. Iar în 1902 era proprietar Petre P.Carp. Aceste sate nu mai apar în Condica Liuzilor de la 1803,ca și satul Tungujei. Acesta din urmă, cred că a fost greșit Înregistrat și inclus la Căscoești întrucât cele
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
domnești. Principala lor atribuție era aceea de a supraveghea încasarea impozitelor și a deșugubinelor, în special din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Aveau în subordine slujbașii fiscali și dregătorii locali, cum ar fi podvodarii, globnicii, deșugubinarii și olăcarii. Definitivau impunerea la impozite și anchetau reclamațiile împotriva agenților fiscali bănuiți de abuzuri. Ei au avut un rol important și în întocmirea actelor pentru transferul de proprietăți din orașe sau din satele situate în apropiere. Împreună cu dregătorii aleși ai orașelor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pentru unul dintre fiii lor. Am făcut legământ în această privință în numele lui Rotari și tot în numele său am întărit alegerea. IX Am locuit la ei până-n septembrie, și nu m-aș fi dezlipit de drăgălășeniile nevestelor lor dacă un olăcar nu mi-ar fi adus o scrisoare prin care regele mă rechema la Pavia. Mă ruga să mă opresc în drum și la Roma, ca să văd dacă Adeodato ajunsese cu bine și era teafăr, căci fusese rechemat acolo de către papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-n toi, Sperând să văz niscai făpturi oneste. Tot mai arar îi scriu și lui Serghei, Lui George, idem: bașca, lu' Ilie, Deși îmi sunt prieteni câteștrei, Chiar și acum când am vrăjmași o mie. Nu mai recurg la grabnici olăcari Să-mi fâlfâie spre suple pieride, Cu câte-un madh în stih de zile mari, Din aquarela slovei translucide. Parcă-i cenușă-n călimara mea (Să-i zicem tuf), ori pusă-i pe torpoare (?), Sau prea mi-i duhul oploșit
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
olacele, erau puse la dispoziție de către populația satelor și orașelor de pe traseu sau din apropiere și era o mare pacoste pe capul lor. Pentru a scăpa de aceste obligații, mulți locuitori părăseau așezările, depărtându-se cât mai mult din calea olăcarilor. Întemeiau noi sate, bineînțeles fără aprobarea Domnului. Poate din această cauză, dar și din alte rațiuni, se acordau scutiri pentru darea cailor de olac. Era o favoare specială, un privilegiu întărit printr-un act domnesc, tot mai des întâlnit în
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
și 80 de vătafi, care să transporte scrisorile oficiale și particulare. Caii necesari însă, proveneau tot de la populația satelor. Dările tot mai multe și tot mai apăsătoare, cu abuzurile în rechiziționarea cailor și căruțelor, obligau țăranii să fugă din calea olăcarilor, amenințând serviciul poștal cu dezorganizarea. Această situație a silit pe unii domni fanarioți să înfăptuiască o serie de reforme sociale, economice și administrative. Constantin Mavrocordat, domn al Moldovei în patru rânduri și al Țării Românești în șase rânduri, în răstimpul
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
din cnezatele rusești. Nu este exclus ca olacul să fi fost cunoscut prin părțile noastre de pe vremea stăpânirii tătărești (1241-1352), care controla un imens teritoriu, ceea ce în mod normal solicita și un sistem rapid de comunicație. De aici, denumirile de "olăcari" și "cai de olac", cunoscute și menținute peste timp. Prin 1521, Soliman Magnificul(1520-1566) trimite un olăcar cu o scrisoare către Ștefan cel Tânăr(1517-1527), cerându-i ca în expediția împotriva Ungariei, să atace și să ocupe regiunea locuită de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
stăpânirii tătărești (1241-1352), care controla un imens teritoriu, ceea ce în mod normal solicita și un sistem rapid de comunicație. De aici, denumirile de "olăcari" și "cai de olac", cunoscute și menținute peste timp. Prin 1521, Soliman Magnificul(1520-1566) trimite un olăcar cu o scrisoare către Ștefan cel Tânăr(1517-1527), cerându-i ca în expediția împotriva Ungariei, să atace și să ocupe regiunea locuită de secui din estul Transilvaniei, iar peste două secole, în 1767(iunie 1) Grigore I. Callimah(Callimachi 1761-1764
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
fie scutiți printre altele, de cai de olac și exemplele ar putea continua. De pildă: în 1592, patru case de poslușnici din târgul Baia, ale mănăstirii Moldovița, sunt scutite de cai de olac; în 1634(februarie 13), Moise Movilă interzice olăcarilor să intre în satul Vâlcești din Ținutul Suceava; în 1669(martie 15), Gheorghe Duca, scutește de toate dările și de olăcari, oamenii mănăstirii Putna, aflați în târgul Siretului; în 1703(decembrie 4), Mihai Racoviță scutește un preot și un țârcovnic
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
din târgul Baia, ale mănăstirii Moldovița, sunt scutite de cai de olac; în 1634(februarie 13), Moise Movilă interzice olăcarilor să intre în satul Vâlcești din Ținutul Suceava; în 1669(martie 15), Gheorghe Duca, scutește de toate dările și de olăcari, oamenii mănăstirii Putna, aflați în târgul Siretului; în 1703(decembrie 4), Mihai Racoviță scutește un preot și un țârcovnic de la mănăstirea Horodnic, de mai multe dări, printre care cai de olac, iar în 1709(f.l.z.) întărește lui Calistru, episcop
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
se evita reutilizarea. titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din orient. tribut, dare în bani, dat de popoarele supuse hrisov îmblător lampaș lăncer leghe logofăt lude mahalagiu menzil menzilgiu mintean obliterare olac olăcar pan panaș para pașă pârgar pecete polc sultanului. act emis de cancelaria domnească. umblător, curier. fâșie lată de postav cusută pe latura exterioară a pantalonilor. lăncier, soldat din cavalerie care era înarmat cu lancie. unitate de măsură(1 leghe-4.452
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
o să-ți aducă aminte de noi cei ot Brâncoveni”. Din una în alta, tușa Anca se plângea că Bălăcenii, cuscrii ei, sunt plini de grijă pentru aga Constantin, care este în drum spre împăratul nemților, fiindcă doamna Maria a trimis olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și să le poruncească să nu schimbe nimic din vorbele răposatului vodă, adică să închine țara nemților ca să-l puie în scaunul domnesc pe Gheorghiță beizadeaua. „Știam, tușă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plângea că vestea plecării lui Pârvu și a Bră-tășanului la Istanbul a ajuns târziu și nu a fost timp destul pentru haiduci să-i prindă și să le ia aurul trimis în dar sultanului, că altă dată să fie folosiți olăcari. Răvașul era scris în slavonește sau cel puțin așa crezuse. Și-a simțit șira spinării înghețată și un fior scuturându-i tot trupul. Nu știam că măria ta înțelege sârbește. — Sârbește? De la cine către cine este? arătase spre răvaș, sculându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
curs odată cu undele sale zglobii, numai rele, stricăciuni si belele. În extremitatea sudică a orașului, s-a înfiripat, tot ca urmare a unei saturații demografice, Podul Vadului care și-a luat numele de la vadul prin care trecea odinioară râul Prahova, olăcarii, surugii, chirigii, chervanele, căruțele și carele, negustorii și călătorii dar mai ales localnicii, spre Câmpina, Ploiești și Bucuresti, peste care s-a aruncat si podul cu pricina. Între Gura Beliei, la nord si Breaza de Sus, la sud, pe șesul
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
călătorie... În îmbrățișare i-am simțit neputința bătrâneții din tremurul brațelor și dorul de a mă revedea din lacrima prelinsă pe obraz... --Te-am așteptat îndelungă vreme, fiule, și când am văzut că toamna își scutură rugina peste fire am trimis olăcar după tine. Mai am atâtea a-ți spune... --Mulțumesc pentru gândul bun, sfințite. --De bine ce ai venit, urmează rânduiala pe care o știi și vino apoi să cinăm împreună. --Musai așa oi face, bunule părinte. Am intrat în chilioara
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]