110 matches
-
de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea interioară erau grajduri pentru caii de olac (de schimb), ateliere de reparații ale rotarilor și harabagiilor, cantonul pentru întreținerea și repararea drumului și podurilor, precum și locul de pază al arnăuților. Marele scriitor român Mihail Sadoveanu (1880-1961) menționează Hanul din Drăgușeni în povestirea "Negustor lipscan" din volumul Hanu-Ancuței
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
pe aici, încă din cele mai vechi timpuri, a unor importante drumuri, ca “drumul lui Traian” și “drumul oii”. Aceste căi de comunicație legau Ardealul de Dunăre și se intersectau aici cu alte drumuri paralele cu fluvial - drumurile “țintei” și “olacului”, motiv pentru care localitatea a fost cunoscută, încă de la prima sa atestare documentară, sub forma de târg. Relieful teritoriului pe care îl ocupa municipiul Roșiorii de Vede, după harta hipsometrică a Atlasului geografic, este caracteristic parții de vest-centrală a Câmpiei
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
din Palanga, județul Vâlcea din "Rezervația de arhitectură și artă bisericească" înființată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș. Durată din temelie în anul 1786, de către dascălul cărturar Ilie Drăgănuleanul, pe moșia sa, din imediata apropiere a importantei stații de pe vechea cale de olac ce lega Piteștiul cu Râmnicu-Vâlcea, Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Drăganu-Olteni a dăinuit vreme de peste două veacuri în locurile de tainică frumusețe scăldate de firul argintiu al Băscovelului. De la întemeierea ei între datina străbună, biserica a luminat cu adevăruri
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
o mare măsură la dezvoltarea comerțului românesc, iar apogeul nostru economic începînd din sec. XVI trebuie să li se atribuie lor în mare parte."" Domnitorul Constantin Mavrocordat i-a scutit pe armeni, la 7 aprilie 1742, de cai și de olac: ""Nici de pe la odăile lor, nici din oile lor de la conace nime să nu le ia, nici oi, nici cai"". Alexandru Mavrocordat, la rândul său, a dat la 9 martie 1784 un hrisov de favorizare a comercianților armeni de cetățenie austriacă
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
un tell aparținând culturii Gumelnița și aflat între actualele sate Vadu Lat și Bucșani. Marele Dicționar Geografic al României menționează Vadu Lat ca ce-a de-a doua haltă a serviciului de poștă dintre București și Craiova (cunoscut ca drumul Olacului). La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul era un cătun cu o populație de doar 45 de locuitori, ce făcea parte din comuna Obedeni, plasa Neajlov. În acea perioadă spitalul din localitate era unul din cele 2 spitale ale județului
Vadu Lat, Giurgiu () [Corola-website/Science/300448_a_301777]
-
dus întotdeauna o politică externă activă și erau la curent cu toate evenimentele internaționale din acele timpuri. Domnii aveau curieri cunoscuți sub numele de „călărași” și „lipcani” care străbăteau cu repeziciune distanțe mari. Creșterea numărului călărașilor a dus la apariția "olacului". Locuitorii satelor și târgurilor aflate pe traseu erau obligați să pună la dispoziție așa-numitul „cal de olac”, să întrețină caii și să se ocupe de procurarea nutrețului. Poșta din acele vremuri satisfăcea doar nevoile statului, ale dregătorilor și solilor
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
aveau curieri cunoscuți sub numele de „călărași” și „lipcani” care străbăteau cu repeziciune distanțe mari. Creșterea numărului călărașilor a dus la apariția "olacului". Locuitorii satelor și târgurilor aflate pe traseu erau obligați să pună la dispoziție așa-numitul „cal de olac”, să întrețină caii și să se ocupe de procurarea nutrețului. Poșta din acele vremuri satisfăcea doar nevoile statului, ale dregătorilor și solilor străini și foarte rar ale particularilor. În secolul al XVI-lea poșta a trecut sub autoritatea marelui postelnic
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
Între Transilvania și Țara Românească existau drumuri comerciale, de-a lungul cursurilor râurilor Buzău, Teleajen, Prahova și Olt, iar legăturile cu Moldova se făceau prin Adjud, Valea Trotușului și Pasul Ghimeș. Cheltuielile necesare întreținerii și înființării menzilurilor, procurării furajelor, a olacelor, a cailor și plata slujbașilor au fost suportate de țărani și de târgoveți până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat din Moldova, s-a luat hotărârea reorganizării poștelor, statul
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
sale victorioase. Autonomia Ocolului Câmpulung rezultă din privilegiul locuitorilor din acea vreme de a-și ierna fără plată oile pe moșiile mănăstirești și boierești, din scutirile vamale pentru comerț (de exemplu taxa vinăritului), din scutirile de a da cai de olac și de-a plăti bir la întemeierea unei noi gospodării. Conținutul drepturilor, privilegiilor și scutirile de care se bucură locuitorii zonei rezultă fie din obiceiul pământului, fie din cărțile domnești cu privilegii pentru locuitorii Câmpulungului. Conducerea treburilor din ocol era
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,42%), cu o minoritate de penticostali (5,07%). Pentru 6,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Denumirea localității provine de la vechiul substantiv turcesc "menzil", sau serviciu de poștă, olac. Cu vremea numele olăcăriei a suferit sincopa consoanei mediane „n” și transformarea vocalei „e” în „i”, iar după un timp denumirea s-a extins la întreaga localitate, care până atunci se numea "Eșteu", de la numele pârâului ce o traversează și
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
din satul Crasna aflat în ținutul Sucevei. La 13 ianuarie 1764, domnitorul Grigore Callimachi îl înștiințează pe egumenul Pahomie și pe întregul sobor de la Mănăstirea Putna că a scutit satele mănăstirii, printre care și Crasna, de conace, podvezi, cai de olac, solărit, folărit de pielicele, cașcaval și de alte dări. De asemenea, a interzis vornicilor de Suceava, căpitanilor de Târgul Siretului, șugubinarilor și altor globnici să pună impozit pentru oamenii mănăstirii. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
care, la trei luni, în calitate de cap de familie, trebuia să plătească echivalentul prețului făinii de mămăligă mâncată timp de două săptămâni. Dar nu birul era principala povară a țăranului, cât diversele servicii obligatorii - angaralele, harabalele, claca, transporturile obligatorii, caii de olac, repararea drumurilor și podurilor etc. Satele clăcășești erau vestite prin ceea ce se numea birnicul havalelor sau hanologii. Censul în natură se datora tot împrăștierilor de populație, a hotarelor neocupate, cel ce ocupa dădea stăpânului locului, ca o arendă, cens din
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
povară a locuitorului moldovean, ci nenumăratele obligații în muncă, servicii (havalele și angării) și dări către stăpânii moșiilor și către turci sau ruși, ca trupe de ocupație, claca , în primul rând, transporturile, reparațiile de drumuri și poduri, peșcheșurile, caii de olac, sunt cele care deveneau de nesuportat pentru locuitor, spune M. Ciubotaru în studiul său de istorie socială și onomastică referitor la comuna Vulturești (Casa Editorială Demiurg, Iași, 2003). Mai ales că foarte mulți dintre locuitori, în afară de agricultură, aveau ca îndeletnicire
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și care să fie „lăsați în pace de toate angaralele". Uriadnicul, aproape identic în funcție cu dregătorul, era un slujbaș domnesc, nu municipal, îl interpretează Ghibănescu pe Melchisedec, care „aducea la îndeplinire isprăvia, ordinile domnești, ca podvoade (cărături), cai de olac, cai de jold, și toate celelalte angării; apoi tot el aduna și încasa gloabele, camăna, feriia, și altele. Deși fiecare taxă își avea încasatorii săi: podvodari, jăldunari, olăcari, bezmănari, dabilari, deseatnici, gorștinari, cămănari, globnici, deșugubinari, vinarici, pogonari, zoltași etc. - cel
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
gheață, de lemnesocotite angarale și beilicuri, făcute de populație fără nici o plată; ceilalți - olăcarii - făceau serviciul poștal, luau cai de la cei care îi aveau și executau transportul coletelor „căci nici poștele din vechime nu se întrețineau de stat". Caii de olac erau cunoscuți pentru nevoile poștei domnești. Olăcarii care duceau ștafetele la Țarigrad aveau dreptul să ia în drumul lor, de la oricine, „calul cel bun și odihnit pentru a nu întârzia", iar asemenea înlesniri erau răsplătite, uneori, de domn. În ce privește podvoadele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Șoltuzului. Teamă era tuturor că i s-ar aduce vreo poruncă aspră, care să cadă ca o belea pe capul nevinovatului. Cât erau ei de la Bacău, dar tot tremurau la vederea omului domnesc. ...Lipscanul venise de la Iași cu cal de olac purtând asupră-i carte domnească scriind astfel cătră șoltuz că „de vreme ce poruncit-am Domnia mea la slujitorii care umblă cu dăjdiile preuțești de la ținutul Bacăului să nu supere pre un preut, un diacon de la mănăstirea Măstacăn, ce-i făcută de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vistierie - și atunci plata pe care o luau de la executat se numea ciobote, iar când gloaba era mare se chema ciobote grele. Despre copiii de casă face mențiune cartea domnului Constantin Racoviță din anul 1756 pentru scutirea episcopiei Hușilor de olac (cu cai de olac erau puși să umble și copiii de casă). „Copiii de casă erau cu rost civil, scrie Gh. Ghibănescu în Evenimentul din 2 iulie 1904. Azi înaintarea în slujbe se face prin concurs -fără spete. Mai din
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe care o luau de la executat se numea ciobote, iar când gloaba era mare se chema ciobote grele. Despre copiii de casă face mențiune cartea domnului Constantin Racoviță din anul 1756 pentru scutirea episcopiei Hușilor de olac (cu cai de olac erau puși să umble și copiii de casă). „Copiii de casă erau cu rost civil, scrie Gh. Ghibănescu în Evenimentul din 2 iulie 1904. Azi înaintarea în slujbe se face prin concurs -fără spete. Mai din vechime era alt sistem
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a târgului"... Gheața era o trebuință a curții domnești, mai ales pe timp de vară și era asigurată de populație tot ca angărie. „Să nu-i învăluiți cu târgu nici la lucru nici la podvoade, nici să luați cai de olac, nici care de fân, nici la teslărie, nici la gheață, nici la alte lucruri ce sunt pe târg", spunea Vasile Vodă în cartea sa la 1650, către șoltuzii, pârgarii și toți târgoveții de Huși, pentru scutirea satelor Episcopiei, unde printre
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pentru luminarea curții palatului. La început ele s-au perceput în natură, iar mai târziu și în bani. „Să lăsați în pace poslușnicii sfintei Episcopii de său și de ceară și de cheltuială și de podvoade și de cai de olac și de miere și de alte mărunțișuri" se spunea în cartea lui Iliașu Alexandru Vodă, la 1666, apărând poslușnicii Episcopiei de dările enumerate. Vamă plăteau la 1674 locuitorii pentru obiectele și bunurile pe care le aduceau de vânzare la târg
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
alți oameni domnești, nici boierești, nici să-i judece, nici să-i globească fără numai părintele Episcopul - să le fie cercetător și judecător, să certe pe cei vinovați. De la acești pomeniți poslușniuci nimeni să nu aibă a lua cai de olac, sau podvodă, nici conacia, nici alte angării”... „Plocon de la autor” era apostila pe care își punea semnătura autografă profesorul Ioan Urban Iarnik, trimițând Broșura cu cuvântarea rostită în românește în numele Universității din Praga și a sa personal cu ocazia sărbătorilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pereche de 4 cai câte o țesală, perie etc.; f) la fiecare stație poștală pe lângă numărul hamurilor prevăzute mai sus, va exista câte un tacâm de hamuri de 4 cai cu șeaua lor; g) când se va porni surugiul de olac, i se va da câte două ștreanguri noi, spre a le avea în caz de trebuință. Punerea în aplicare a legii de la 1864 găsea România restructurată într-un număr de județe cu un număr de 160 deputați în parlament după cum
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de proprietate ale Casei obștei târgului Bârlad), bârlădenii temându-se de lăcomia administrației mănăstirii, au trimis la Iași delegați, care, în numele lor, s-au jeluit lui Vodă, arătându-i greutățile și supărările pe care le au cu podvoadele, caii de olac, găzduirile și multe altele, față de care, Domnul, ținând seama de situație, prin Carte domnească de apărare hotărăște la 12 martie 1757, ca „De case (bârlădenii) să nu dea nici un ban chirie, nici de pivnițele lor, cum nici din grădini să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Slobozia, Tarnița, Glăvănești și Dănceni. Caii erau necesari mai ales pentru înzestrarea oștirii. Caii moldovenești, turcești și cei „asturcani” nu se scoteau din țară decât pentru solii. În satele aflate pe principalele drumuri comerciale erau folosiți tracțiunea rapidă caii „de olac” și „de menzituri” (cai de schimb și cai de poștă). Alături de agricultură, creșterea animalelor a constituit ocupația de bază a locuitorilor din zonă. În evul mediu, răzeșii erau obligați să producă fân pentru boieri și pentru domnitori. Aceste obligații erau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Arghezi privind spre copilărie; Anatoli Alexin, Cavalerul din strada Cireșilor; Viniciu Gafița, Contemporanii copilăriei; Mihai Negulescu, Sarcină măreață și utilă; V. Delabaia, Editarea literaturii pentru copii în România; Scriitori pentru copii din România. Dicționar bibliografic; Val Munteanu, Crezul graficianului; Vasile Olac, Graficieni de frunte; Alecu Popovici, Inima Teatrului; Smirnova, "Țăndărică" meditează, se îndoiește, experimentează; A. Volcov, Desenul animat românesc; I. PopescuGopo, " Cine e genial dintre voi?" Interviu; Kira Paramonova, Elisabeta Bostan maestru al filmului pentru copii; Eduard Jurist, Lanterna magică. Din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]