142 matches
-
pe fața ei de cauciuc. Cu o țigară atârnând dintre buzele ei roșii-roșii. Franțuzoaica asta întoarsă din morți. Salvată, și ținută dreaptă de centura de siguranță. O persoană transformată într-un obiect, acum transformat la loc într-o persoană. Animăluțele oloage, tigrii roși, ursuleții și pinguinii orfani, sunt toți aliniați în dreptul lunetei. Pisica e printre ei, adormită în soare. Toți fac tai-tai cu mâna. Cora o ia pe autostradă, derapând cu spatele, mergând deja de două ori mai repede decât limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și cele naționale vorbeau despre miracolul ologului din Ouro Prieto. Cum era de așteptat, imediat apar și în cronici susceptibile vizavi de grotescul eveniment, susținând că, în fapt, nu s-a certificat undeva că ologul ar fi devenit într-adevăr olog în urma unui accident sau motiv plauzibil. Alte publicații mai documentate, cu tentă psihanalitică, susțineau că omul ar fi ologit în urma unei traume psihice și că nu s-a putut constata vreo problemă a sistemului său motor. Într-una din zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a fi cât mai potrivnic voinței divine și pentru a-și înjosi existența proprie, tăvălind-o numai în praf și în mizerii. Ah, mă întreb: asemenea bolnavilor care se tămăduiesc, orbilor care își recapătă vederea, surzilor care încep să audă, ologilor care reușesc să meargă, oare când și cei fără minte vor începe să cugete? Măcar un dram de ar privi lucrurile mai în adâncime și numaidecât și-ar da și ei seama că doar prin gândurile și vorbele înalte, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
n-a răspuns, doar s-a uitat la el și în continuare se chinuia să urce acel delușor. Nici una, nici două, Norocel se apropie de ins și ce să vadă, în fața lui se afla un bărbat cu picioarele schilodite, aproape olog și când a îndreptat lanterna să-i vadă fața, insul era din cale afară de hidos. Amintindu-și de sfaturile zânei și de faptul că era milos din naștere, l-a prins pe străin bine cu o mână de sub braț și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fusese lăsat la vatră, bolnav de plămîni, se ferea să se arate de frică să nu-l înhațe poliția militară a rușilor, cum mai făcuse cu cîțiva foști combatanți în Răsărit, din oraș. Îl luaseră pînă și pe profesorul..., așa olog cum era. Primarul n-a venit, ca să nu se creadă că era inițiativa lui. Au apărut în schimb, neinvitați, dar primiți cu recunoștință, judecătorul și maiorul Scipion. Judecătorul se nimerise să vină. Maiorul aflase ceva despre întîlnire și nu-l
Cafeaua lui Sarkis by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7116_a_8441]
-
scutului are un brâu undat negru. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, cu trei turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate Personajul este Tekir. Acesta și măgarul său fac aluzie la legenda lacului Techirghiol, care spune că un turc olog și orb a fost condus spre lac de măgarul său rănit. Cei doi s-au vindecat miraculos imediat ce s-au scăldat în lac. Statuia lui Tekir și cea a măgarului sunt amplasate în mijlocul localității Techirghiol. Proprietățile terapeutice ale
HOTĂRÂRE nr. 53 din 18 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/264312]
-
fi corb, voi fi iepure-n fugă? Poate urs, poate lup, poate doar cucuvea... 18 Învăț să mor prin ține, carnaval venețian al tristeții și bucuriei de oameni! Cât frumusețea neștiuta a măștii m-apasă, mai dureros mă simt un olog cerșetor, serv al splendorii din tine, mireasa! Numai așa voi înțelege potirul sculptat în smaraldul divin, piatra căzută din cer, clandestin, clandestin, clandestin. La Cină cea de Taină nu am fost, dar Iosif din Arimateea mă știe pe de rost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în: Ediția nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ruinele planetei se destramă, Abisuri se deschid, înfometate, Un ochi se-apleacă peste-un ciob de teamă Și-un altul se închide în cetate. Cu brațe retezate, strângem cerul Ologi, ne plângem pașii, prinși în lavă; Ne-amenință, cu arma grănicerul La un hotar, trăgând în vena cavă. Ne mistuie un foc, (din Iad coboară) Și din cenușa viselor trădate Răsare o Măiastră primăvară C-un cântec răstignit pe jumătate
ANDILANDI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373764_a_375093]
-
genială, ei niște proști și trebuie să îi fac să înțeleagă asta. Mama zice că situația stă exact invers: eu sunt proasta, că mă agit. Chiar și doamna Cardioloagă (este absolut oribil cum cuvintele astea, la feminin, se termina în “oloagă”) a încercat să îmi bată un apropo că aș fi proastă că mă stresez, în urma diagnosticului de “nevroză cardiacă”. I-am tăiat-o scurt. Dar aia e altă poveste. Ca să fiu extrem de cool, am decis să nu decid dinainte ce
Cum era s-o omoare de inimă BOOM pe Frusina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19038_a_20363]
-
-n ochii lor, Știind că cei ce te numeau "Slăvite Împărate " La patru zile,au strigat,cu toții,să fii dat la moarte, " Uitând,că Ai venit,pentru salvarea tuturor! Cum au uitat că înviat-ai ,morții din morminte, Leproși,demonizați,ologi și orbi,ai vindecat Le-ai propovăduit Dumnezeieștile Cuvinte Și drept răsplată,ei Te-au răstignit Hristoase Sfinte Dând morții,pe Cel ce era singur,fără de păcat! Iar cei ce astăzi,Te slăvesc cu osanale "Rege al Iudeilor ",cu toții,Te
ÎN IERUSALIM,SPRE GOLGOTA! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384843_a_386172]
-
cum pot , Cu-albastrul pur , din zare . Mi-am frânt și pasul , peste munți , Prea-abrupt a fost urcușul , Prea multe piedici, de trecut , Prea crud , mărăcinișul . Și de-am să mă târăsc pe drum , N-am să renunț la vise ! Olog și ciung ,de-am să ajung , Tot am să urc pe munte . Și-o palmă , de-am să merg , pe zi , Încet , cu-amaraciune , Cu lacrimi pe obraz , si frânt , Tot am să urc pe culme . Referință Bibliografica: Mi-am
MI-AM FRANT O ARIPA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384963_a_386292]
-
la-ntamplare, Carul cel mic, înaintea sufletului mare. Mă vindeca lumină și curățenia gheții, Căldura flacării în pură perpetuare-a vieții, Roua din flori înaintea ploii dimineții. Mă doare, vindeca și iar mă rog la Tine Că protezarea sufletului meu olog de bine, Să nu fie doar trecere în sine, Să fie o creație de implinire-a sorții, De neincredere indusă a siguranței morții Și o eternă cheie de deschidere a porții. O poartă a Edenului pierdut, A-ncrederii în bine
ATUNCI NEPREGATITA DE-A TRAI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384676_a_386005]
-
nălucă căutându-mă-n stele? ai simți când te-ating noaptea palmele mele? căutând pașii mei printre nori argintii, Dacă...tu, n-ai mai fi, eu...pe cine-aș iubi? Aș fi om vitregit de iubire și soare, Aș rămâne olog, fără mâini și picioare, Împietrit de-al tău dor...doar de tine-aș vorbi. Amor nebun Ana Podaru Iubito, hai să facem dragoste-n zăpadă, E-atât de pur...atât de alb e tot... Obrajii tăi, bujori când fulgii-ncep
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
vălătuci de fum. O sobă de tuci burdușită scotea trâmbe înecăcioase pe la toate încheieturile, gestionara avea scăderi la marfa depreciată și, în prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage, ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din pânză care-și pierdeau rumegușul zăceau grămadă, fixându-l cu privirea imobilă a condamnaților la moarte. Mai târziu, băiatu’! Mai târziu! Nu vezi că aici se lucrează?... Individul în trenci
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
pietriș, așa cum auziși, ca un cîine, zic ăi de-l văzură că — Cine? Despre cine vorbiți? — Păi, ce să-ți spui, că tot nu-l știi, ierea unu slăbănog, dă umbla c-o manta veche, ruptă toată, avea o mînă oloagă și o ținea legată de gît Într-o cîrpă, se pripășise pîn cartier de fo cîteva săptămîni. Își făcea de lucru pă la aprozar că-i mai dădea Fănica, a dă să ține cu Gheorghe țiganu, mai o roșie, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu era prea evident. — Dac-am înțeles bine - i-am spus eu în șoaptă, uitându-mă la apă, ca să nu mă uit încă la el - niște bătrâni, cinci la număr, unul ești dumneata, al doilea e bogat, al treilea e olog, al patrulea cioclu, al cincilea nu mai știu ce, dar de fapt bolnavi cu toții, vă hotărâți să vă faceți singuri de petrecanie, așa, într-o doară, ca să-i piară Domnului cheful de voi. Numai ca să-I faceți în ciudă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și o pardoseală de piatră, spune Anna, exprimându‑se cam prea popular pentru felul ei de‑a fi. Tata zbiară imediat ca un taur furios și spune că‑i rupe picioarele dacă mai vorbește așa necuviincios. Atunci fiul o să fie olog de‑a binelea și o să se târască pe jos, în timp ce el tot o să poată măcar țopăi într‑un picior. Mai spune că‑l poate retrage oricând de la liceu, fiindcă el este capul familiei. Mama pune pe masă piureul și compotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dacă e constructivist) ori bețivana sârbă la care a chiuit (dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fie, tanti? O venit beat și o aruncat în Sofinca cu cana și mare necaz s-o întâmplat; mă duc după moașă să vină, că doctorul îi plecat la oraș. -O,Doamne, ce nenorocire, ce nenorocire! Sofinca rămase surdă și oloagă din noaptea aceea, tata înebunise.Doar eu cu mătușa munceam să trăim colo, așa, că de, primisem viață de la Domnul. Într-o zi, înainte de-a pleca la câmp, tata mă luă deoparte și-mi zise: -Ilonă, tu ești, fa
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
să pleci acu' la Ieși, la Mitropolie, că e sărbătoarea Sfintei Paraschieva. Te duci acolo și ceri audiență, îi spui că ești Ilona lui Stelea din Borcești, știe Sfânta. Și îi spui că i s-o-mplinit prezicerea și fata mea îi oloagă și surdă, du-i degetele astea și să mi-o facă bine pe fată. Că mi le-o cerut azi-noapte. Îmi întinse o pungă cu zece degete; își tăiase toate degetele de la mâini să le duc Sfintei Paraschieva la Ieși
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
înc-o minune. Degetele oare-s bune? Le-ai cerut la tatăl meu Să îl ierte Dumnezeu? El îi dus în altă lume. Da'eu am venit anume Pentru sora mea Sofinca, Care stă cu tanti Ilinca. Că e surdă și oloagă Și îmi este tare dragă. Fă-o bine, că-i frumoasă Dar stă toată ziua-n casă. Lumea o-nceput a răde că io strigam de-acu' în gura mare să mă audă cerurile toate și să-i deie auz
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
deșertăciunii! Ciudatul meu zeu Verlaine mă pândea peste tot. Fior nou, muzică nouă, univers vrăjit de tragedia unui Crist al idealului neîmplinit și al iluziei. Și acum în pat cu Căprioara priveam pe geam, zdrențe de nori, stele negre, lumi oloage, îmi strigau numele: Abel, nu există nici un zeu etern, lumea îi iventează mereu, lumea nu rămâne niciodată vie, lumea se primenește, oamenii se duc...vin alții, așa e viața. Am rămas ca un Dumnezeu fără cer doar cu Căprioara în
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
lor șubredă pe adunatul averilor pieritoare. De altminteri, în Evanghelia după Ioan, Mântuitorul afirmă răspicat: „Milă vroiesc, nu jertfe!”, iar în activitatea Sa practică de mărturisire a Adevărului, I se face milă și-i vindecă pe toți neputincioșii întâlniți: ciungi, ologi, orbi, îndrăciți, după cum tot din milă pentru durerea încercată de membrii familiei, El îi readuce la viață pe unii morți. Iar noi, oamenii, nu invocăm în rugăciuni mila și ajutorul Atotputernicului și nu rostim cu febrilitate și ardoare „Doamne, ai
MILA – VALOROS SENTIMENT CREŞTIN SI ATOTUMAN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351678_a_353007]
-
în vederea realizării voinței de putere supremă a iudaismului mondial concretizată în Statul Global, Republica Universală și Guvernul Mondial. Astfel, mândra Franță, care a fost vreme de câteva secole centrul lumii și capitala mondială a Artelor-frumoase, a ajuns acum o țară oloagă și cea mai anticreștină din UE. Frumoasa Italie și marea împărăție și împărăteasă a Spaniei, care au fost nucleele cele mai fecunde ale latinității și a Renașterii spirituale, sunt acum ca două oarbe care, ținându-se de mână, amândouă cad
DESPRE CRIZA MONDIALĂ ŞI VIITORUL ROMÂNIEI ÎN NOUA EUROPĂ UNITĂ ( APEL CĂTRE TOATE FEMEILE TUTUROR POPOARELOR ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346524_a_347853]
-
au fost priviți diferit, în diferite perioade: când cu milă, când cu ostilitate. Mulți și-au spus părerile, reclamând că sunt „Vampiri ai statului, că vagabondajul este pepiniera hoților și asasinilor”. Stând și judecând drept, unii dintre ei sunt handicapați, ologi, neavând altă posibilitate de supraviețuire decât cerșitul, apelând la bunăvoința și mila celorlalți. Oricum ar fi priviți, este cert că cei mai mulți nu iubesc munca, iar a patra poruncă biblică cere omului să muncească șase din cele șapte zile ale săptămânii
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]