46 matches
-
dai fînului să crească, Dobitoacelor să pască, Și crești pajiștea cea moale, De scoate grîul din foale, De-ș culeg oamenii hrană Să le hie și pre iarnă. [...] Și le-ai dat vinul să-ș facă Veselie, să le placă. Cu oloi să-ș netezască Fața și să să-ncrăvască Cu pîinea cea de mîncare, Să să facă omul tare. Copacilor de pre cîmpuri Tu le dai sațîu pre timpuri, Și chedrilor din Livanul, Ce-i răsădești pre tot anul. Acolo vrăbii ș-or
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
Emil Brumaru Sînt prea cuminte azi. Mi-e lene Să-ți prind călcîile mirene, Gălbui ca fildeșul de bil Iard șlefuit de-un melc agil. Beau bulion, sorb cești de-oloi Și cast le pun pe sînii goi, Sătul de-atîta tărăboi Făcut de șoldurile-n toi. Și mă întind către o clipă Ce scapă dintre-oglinzi și țipă Că nu se vede, nu se simte, Ci doar miroase a veșminte Spumoase, calde
Transcrierea pentru Yvonne (27 iunie, 1998) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16593_a_17918]
-
eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze În amintirea după-amiezilor confuze, Cînd sînii sfarmă năstureii de la bluze. Se bat covoarele a toamnă lungă. Se bat covoarele a toamnă lungă, Castanele au țepii tot mai moi, Murate-n dup-amiezele de-oloi; Din urmă melcii vor să ne ajungă Și să ne-ntrebe ce mai știm de îngeri; S-au cam rărit și-apar numai spre seară Cu catastife pline de constrîngeri, Ca fără veste-n umbră să dispară, Lăsîndu-ne nedumeriți și
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
Emil Brumaru Poetului îi șade bine Să fie trîndav, bleu și pur. Mînînce miere de albine, Beie din sticle borș de-azur. îmbuibă-se printre chiftele, Cu tîrtițe de fluturi moi. Poetul trebuie să-și spele Zilnic picioarele-n oloi. Și mîinile în lapte dulce, Și fața-n bulion de crin. Dînsul de-a pururi va să-și culce Pe plușuri trupul longilin. Să nu citească, să nu scrie, Ci numai doar poet să fie, Cu papanași la pălărie Și
Să nu uit că sînt poet (1977) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16032_a_17357]
-
arome cana Spre-a-mi obloji și sufletul și rana Din carnea mea prostită de tristeți. Prins în pologul recii dimineți, Oh, patul va pluti cu noi, doi fleți, De-abia dezmeticiți din perne moi, Cînd visele sînt încă de oloi Si se preling, lăsînd pete în perne, Drept semn al giugiulirilor eterne. Cuțitul va tăia pîinea anume În mari felii de-amor unse cu spume. Si din dulap vor izbucni iar îngeri Preacurioși de calde-ni-le- atingeri...
E-o dezvelire-a lucrurilor simple... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8007_a_9332]
-
pe-ntuneric, Visăm globuri plutind, cu zîne-n miez, Ce-nvîrt pe-un deget, ca pe-un titirez, Rodul preafraged, bucălat și sferic: Oh! dosul lor voios, de carne tare. Și ne lovim la tîmpla de lămpi moi, Unde fitilul plescăie-n oloi Și flacăra se-ndoaie a-ncintare Spre Dumezeu, să lumineze Valea Placerilor și să ne-arate-aievea Calea!
Mereu ne punem moartea mai departe… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6778_a_8103]
-
am drăgălit, draga doamne,/ lemnul lor m-a învățat să sărut./ Lemnu^lor poros și ros de cârii/ câri cu-evlavie de oleumurile lor s-or îmbătat.// Nimic nu-i, Doamne, bag sama,/ că beția de oloiu^de-mpărtăsanie./ Betâia de oloi curat./ Betâia care-ți bătaie picioarele de evlavie./ Te-apucă rău cu tremurat." (Betâia de candeli) Chiar și poemele atitudinilor lubrice se salvează de la vulgaritate, devin altceva atunci cand poetul își amintește cine este și pune în mișcare caruselul amețitoarei sale
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
mică. E chiar mântuirea mea mai mică./ Minusculă. Cea mai mică. O mântuire de cartier. Zburdalnică./ Șturliubatică. Un joc al inocenței, deplin. Ultimul strop de ulei din/ candela de candoare care a mai rămas în noi. Fumegând ca o/ mortieră. Oloi secret. Oloi." (Sexul livresc). În cuprinsul volumului există cel puțin două supape, două succesiuni lirice (pp. 42-45 și pp. 47-59) în care burta înstelată nu mai constituie metafora centrală, și ,vechiul" Mihail Gălățanu își face apariția. Versificarea e uneori facilă
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
chiar mântuirea mea mai mică./ Minusculă. Cea mai mică. O mântuire de cartier. Zburdalnică./ Șturliubatică. Un joc al inocenței, deplin. Ultimul strop de ulei din/ candela de candoare care a mai rămas în noi. Fumegând ca o/ mortieră. Oloi secret. Oloi." (Sexul livresc). În cuprinsul volumului există cel puțin două supape, două succesiuni lirice (pp. 42-45 și pp. 47-59) în care burta înstelată nu mai constituie metafora centrală, și ,vechiul" Mihail Gălățanu își face apariția. Versificarea e uneori facilă, câteva poezii
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se-nchidă Acest gingaș poezioi Pe care-l vei citi avidă Din nou în marmelada vidă A clipelor stoarse-n puroi Și a furnicii-n mușuroi...
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
o chichiță de cleștar în care se zărea un dinte îngălbenit de vremuri, pe un pat de mătase morfilie. Cuvioasele picioare, cu unghii de corn străveziu, le avea bătrânul încălțate cu încălțări de piele. Chipul lui cel nepă-mîntesc asuda un oloi de lumină, ce se lățea ca un taler de foiță de aur în jurul creștetului, tivit cu trei rânduri de strâmbe mărgăritare. Înfiorat de vedenia cerească, Mircea zâmbi totuși fermecat, căci recunoscu, în icoana strălucitoare, chipul blând al bătrânului Catana, lângă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în localitatea Lespezi, infanteria inamică cu două batalioane, atacă puternic pentru a ocupa podul de peste Siret. Pentru a opri înaintarea armatelor sovietice, românii comandați de lespezeanul V. Hreamătă au aruncat podul în aer, la dinamitare participând și soldatul Gheorghe Burcut (Oloi) din Heci, salvându-se toate tunurile, muniția, oamenii răniți, trupele pregătindu-se în aceeași zi (7 aprilie 1944) să se retragă la Pașcani, unde au dus lupte de stradă, corp la corp cu inamicul. Căpitanul (r) Mircea Hreamătă, învățător de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
tare mănunțăl” (măsurà numai vreo doisprezece metri), avea „mare nevoie” de altul, «mai răsărit olecuță, din care să se vadă cum curge Răutu’ la Or’ei!»... - Dar acoperișurile?, zice mama. - Acoperișurile! Cele mai sărăcuțe: din șindrilă - din stejar fiert În oloi și descântat, lucrat bucată cu bucată, uneori șlefuită, nu de puține ori colorată... La unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad”, alta În „spic”... - Dar cele cu tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
solomonar, este tradus în germană prin Lumpenmann (98). De regulă, solomonarii cerșesc (și primesc) alimente, dar în cantități mici și niciodată carne : „un ou, că alte lucruri nu mănâncă” (39, p. 29), sau lapte, faguri de miere (109, p. 177), „oloi de floarea-soarelui” sau „o coajă de mălai” (138). Vegetarianismul lor este o lege niciodată călcată : „șolomâner - ăla nu mănâncă de dulce” (65, p. 115). De altfel, cerșitul hranei nu pare a avea rostul de a potoli foamea solomonarului, ci acela
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că nici nu știi când și cum te înhață și rămâne piranda cu puradeii de izbeliște... cu mâna întinsă pe la colțuri și apostrofată de către trecători că de ce nu muncește... Alocația-i mică și nu ajunge nici măcar pentru o săptămână de oloi și sare-n barabule și păstăi... Noroc mare cu alegerli, că mai primim de la partizi ceva haleală și pileală, dar pleașca asta-i tare rară... Ne-au promis și ceva pământ la reconstituție, dar cu atâta am rămas: cerșitul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să mă ajuți până la plată. Că grăunțele de pe lot s-au terminat, iar barabulele dacă îmi mai ajung pentru o săptămână-două. Că stau sub pat, la îndemâna celor trei și, una-două, hai la scrijele. Până de sărbători au avut și ceva oloi de soreancă, dar de-amu văd că-s bune numai cu sare și le mănâncă într-o veselie, că nici nu se mai satură odată, de parcă o dat foametea într-înșii, bădie Nicolai, fără șagă! Uite, mă omule, bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Pentru că suferise cândva de biri-biri, i se umflau seara, imperceptibil, pulpele picioarelor, și medicii îi recomandaseră masagii în zilele de umezeală mare. Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală, cu un soi de oloi grețos, pe care apoi cu anevoie îl puteau spăla. Dar câteodată, Maitreyi simțea dureri, și trebuiau făcute imediat masagii numai pe pulpe, și pentru aceasta chema pe Khokha în odaia ei. Lucrul ăsta mă irita și i l-am spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
probabil, întreprinderea lui Niciman lucra într-o foarte mică măsură și pentru export. Între anii 1848-1864, s-au făcut și încercări de înființare a unor fabrici de ulei. Theodor Ghica ceruse în 1849 un privilegiu pentru construcția „unei fabrici de oloi la Focșani”. În 1852, postelnicul Ilie Gherghel a obținut un privilegiu pe timp de opt ani pentru „a fabrica și a rafina oloi cu mașini hidraulice din deosăbite săminți oloioase”. El n-a reușit însă să fondeze acea fabrică în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a unor fabrici de ulei. Theodor Ghica ceruse în 1849 un privilegiu pentru construcția „unei fabrici de oloi la Focșani”. În 1852, postelnicul Ilie Gherghel a obținut un privilegiu pe timp de opt ani pentru „a fabrica și a rafina oloi cu mașini hidraulice din deosăbite săminți oloioase”. El n-a reușit însă să fondeze acea fabrică în termenul de 18 luni, cât fusese prevăzut în hrisovul domnesc. În aprilie 1855, invocând expirarea termenului acordat lui Ilie Gherghel, spătarul Gusti a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care s-a făcut scrob ori balmuș și, frecând-o acolo cu lingura, se lasă de se mai prăjește [...] Se mănâncă cu mămăligă.“ Mai există și „pârjoalele de mămăligă, din mămăligă rece tăietă felii, prăjită pe cărbuni și în oloi prăjit proaspăt; apoi se mănâncă cu mămăligă caldă“ (Lupescu). Cu asemenea ingrediente la dispoziție, nu e de mirare că țăranul nostru manifesta un profund dezinteres față de ingeniozitatea pregătirii bucatelor și de diversitatea acestora. Tot Mihai Lupescu ne vorbește - cu naivitate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]