146 matches
-
cântărețe Maria Ciobanu și Maria Lătărețu care mi-au fost model în arta cântecului, toată viața. Atunci când mă adresez oamenilor îmi dau seama și sunt convinsă că o parte din farmecul armoniilor ce le transmit oamenilor, o datorez iubitelor mele oltence, pentru care le venerez. Stilul de interpretare, lejeritatea, frumusețea timbrului Mariei Ciobanu m-au cucerit pentru totdeauna, fiind un etalon greu de atins de generațiile actuale și viitoare. M.V.Ghioroiu: Spuneți cititorilor noștri câte albume muzicale ați realizat și ce
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
colege nu ți-ai făcut și tu o prietenă? Cu cine mergi la munte? Singur? - Era o profesoară de română drăguțică care îmi făcea ochi dulci, dar nu am avut chef să-mi complic existența. - Era dobrogeancă sau de unde era? - Olteancă de prin Teleorman. Se rătăcise ca și mine prin Dobrogea. De fapt, de aici din zonă nu sunt singurul. Mai era un coleg de lângă Tecuci. Cu el am venit împreună acasă. Mie mi-a plăcut și fiind primul an în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
Convingătoare în volumul de debut, Ioana Heidel, prin romanul „Dincolo de orizont”, apărut la Editura „Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca, 2016, ne introduce în lumea sa, autobiografică, secvență cu secvență, de-o sinceritate dezarmantă și o plasticitate originală. Încă din titlu autoarea, o olteancă zbătătoare, ne introduce în orizontul cunoscut numai de ea, prin trăiri, încă din perioada prunciei, adică din „anii de care nu-mi amintesc“, așa cum își intitulează prima secvență din tomul de 439 de pagini. Romanul, este scris matur, robust, de
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368444_a_369773]
-
este că insistă asupra istoriei acestora, conturând cititorului un ansamblu de scene veridice, și toate acestea pentru salvarea propriului copil care avea o boală ce nu se putea trata în România, însă salvarea găsind-o în Germania. Este povestea unei oltence zbătătoare, amintindu-mi, tangențial, de „Baltagul” lui Sadoveanu. Dacă în romanul sadovenian femeia din Moldova caută bărbatul și adevărul despre crimă, în „Dincolo de Orizont”, Ioana Heidel, (olteanca ale cărei urisitoare în nopțile fără soț au venit la naștere pentru... a
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368444_a_369773]
-
putea trata în România, însă salvarea găsind-o în Germania. Este povestea unei oltence zbătătoare, amintindu-mi, tangențial, de „Baltagul” lui Sadoveanu. Dacă în romanul sadovenian femeia din Moldova caută bărbatul și adevărul despre crimă, în „Dincolo de Orizont”, Ioana Heidel, (olteanca ale cărei urisitoare în nopțile fără soț au venit la naștere pentru... a-i toarce firul vieții”), caută cu aceeași dârzenie sănătatea copilul ei. „Dincolo de orizont” formează un roman omogen, chiar dacă aparent ar fi heterogen din cauza împărțirii lui în povestiri
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368444_a_369773]
-
serviciu, că altfel te lua la Canal). Mizând pe frumusețea lui, de netăgăduit, dar și pe meniurile preferențiale ale mamei, tânărul fu și el angajat ...la spital. Mai mult fictiv, că pontajul îl făcea mama...cu șefa cea tânără, o olteancă aprigă, pe care o ademeneau cu câte un prânz copios și stilat...în sat, acasă la ei. Infirmiera era bună de papagal. O ochise și ea pe șefa ei de pavilion, o fată mai plinuță, cuminte, retrasă și harnică, care
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
n-o fi avut. Mătușa asta se ruga de bucătăreasă să-i găsescă și lui vreuna, singură, și dacă-i mai mare decât el, doar așa s-o lăsa de pasiunea cu mirese. Departe de casă, dintr-o familie modestă, olteanca se lipi repede de familia bucătăresei. Așa bunătăți culinare nu văzuse, dar mai să și guste, în viața ei. Era harnică și voia să învețe și ea rețete noi, să dea o mână de ajutor când viitoarea soacră avea de
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
bine mersul pe tocuri. „Nu-i urâtă!” decretă mama când i-am depășit. Vărul “cu miresele” era în formă maximă atunci, la petrecere. Le dansă pe toate invitatele, le pipăi cu tupeu, „ să se simtă bine damele!”. Impulsionată de mătușa-bucătăreasă, olteanca se strecură într-o seară în culcușul vărului meu cel leneș. La ușa camerei, ascultau, în tăcere, mama, tata și bunica lui...să vadă ce se întâmplă: o acceptă nărăvașul, o scoate afară...ce va fi? Dacă ar fi deschis
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
Eu mă duc la birt!” zise calm “bunicul”. Doar “bunica” se puse pe un plâns de-ți rupea sufletul. “Lasă, mamă, că așa s-o liniști și el!” o calma mama-soacră pe nora ei. Mă uit acum “în ograda lor”. Olteanca, e șefa asistentelor. Soacra, pensionară, dar tot maestră la gătit. Văru, tot leneș, l-a târât toată viața nevasta, cu angajări fictive. Doar când a fost cu embargoul a mai tras și el niște tunuri și-a umplut sacul...apoi
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
onoare și de alte prietene de ale ei. Am fost prezentați miresei, care era o tânără foarte frumoasă și cu o rochie de vis. Am fost introduși domnișoarelor de onoare. Partenera mea la această ocazie era o tânără învățătoare, o olteancă vivace și prietenoasă. Ne-am împrietenit pe loc. Am plecat spre biserică. La ieșirea din curte așteptau două trăsuri cu niște cai superbi. Fiecare dintre birjari a insistat ca mireasa să se urce în trăsura lui. Unul dintre aceștia a
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
păsărească, da’ stai să-ț’ spui o rețetă dă zacuscă și să-ți arăt un macrame lucrat dă mine la servici, pă care l-am luat să-l termin acilea la mare să vadă lumea ce știe să facă o olteancă vrednică, adică io! În timp ce Timona melița pe limba considerată de înțeles pentru toată lumea doamna blondă zâmbea încurajator rostind ca un magnetofon stricat, probabil singurul cuvânt din limba lor, respectiv: ia, ia! - Bă, Veronele, bă, asta-i cam toantă ea da
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
erau birourile administrative, recepția și lifturile. Restaurantul era cu intrarea din grădină, pe bază de autoservire, cu posibilități de a alege meniul dorit, având mai multe feluri de mâncare. Era mulțumită de ce a găsit, inclusiv de colega de cameră, o olteancă din Orșova pe care o chema Cristina, sosită cu același tren de la Timișoara Nord, folosit și de ea. Amândouă fiind tinere și frumușele, s-au împrietenit din prima clipă. Sperau să petreacă douăsprezece zile de vis la mare, vremea fiind
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
colege nu ți-ai făcut și tu o prietenă? Cu cine mergi la munte? Singur? - Era o profesoară de română drăguțică care îmi făcea ochi dulci, dar nu am avut chef să-mi complic existența. - Era dobrogeancă sau de unde era? - Olteancă de prin Teleorman. Se rătăcise ca și mine prin Dobrogea. De fapt, de aici din zonă nu sunt singurul. Mai era un coleg de lângă Tecuci. Cu el am venit împreună acasă. Mie mi-a plăcut și fiind primul an în
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
dintre examene, după ce și-a expus cunoștințele, fusese întrebat : - Ești oltean ?! - Ferească Dumnezeu !... - Dacă erai oltean îți dădeam zece ! Ai nota nouă. Ar fi putut să se jure pe toți sfinții că are de gând să se însoare cu o olteancă, chiar dacă nu era adevărat și poate că ar fi reușit să dreagă busuiocul dar era prea năucit de exprimarea fățișă a celui care îl examinase și apoi încă nu realiza valoarea fiecărui punct acumulat pentru obținerea unei repartiții cât mai
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
înapoi de la oltean, îi spune: „Neicuță, ascultă comanda la P*ță! Culcat și mănâncă puțin ra*at”. Olteanul, privind la soldatul care se duse, scrâșni din dinți ți-i zise muierii: „Îl văzuși, al dracu'... la ce-l duce capul?" Olteanca i-a zis: „Tu văzuși ce făcuși, pe la bot te murdăriși, iar acuși să poftești la popă să te aghesmuiești, că în casă cu mine nu locuiești!” Un oltean trecea pe-o vale Cu muierea după el; Când deodată vede
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
tratamentul meu... - Nu, tu, hai că e fără alcool... - Dacă-ți spun că și aia mă amețește, n-o să crezi...Dar acuma o să beau, numai așa de ciudă... - Aoleu, Radule, ce răutate mică ai lângă tine. Aprigă. Nici nu bănuiam... - Olteancă iute, de...- confirmă Radu. - Esențele tari se păstrează în flacoane mici, din câte știu...- se aprinse din nou Elena. - Mie îmi păreai placidă, domoală mai degrabă...zice Gigi. - Dar în interior fierbe un vulcan...Habar n-aveți cu cine-mi
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
Stoican s-a retras prea devreme în cronici, Angelica Stoican are a cânta cât timp se topesc de dragul păsărilor olteanul, mehedințeanul, moldoveanul, ardeleanul, dobrogeanul, cât timp Prutul, Oltul, Mureșul... nu vor înceta să năzuiască în căutare găsirea fratelui, cât timp oltencele, moldovencele, medințencele, ardelencele, dobrogencele sunt cărbune aprins care se usucă de dor, cât timp se mai frământă câte o horă românească pe undeva, se mai bate coasa pe boatcă, se mai seceră și se mai macină la vreo moară cu
ANGELICA STOICAN. ARTISTĂ A CÂNTECULUI NUMAI DIN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354978_a_356307]
-
Noroc cu migratorii! Băile de la Forum, bine conservate, se află aproape de restaurant. Există și Băi Centrale, iar Băile Stabiene din apropiere, cu decorații interesante, sugerează cum funcționau în acele timpuri. Trecem pe lângă brutăria comunității cu mai multe cuptoare de pâine. Oltencele ar fi invidioase când ar vedea ce pâine la megațest făceau suratele din Pompei! Inscripția Cave canum (câine rău) și mozaicul de la intrare ne avertizează că intrăm într-o vilă de lux Casa del Poeta Tragico de pe Via di Mercurio
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (2) – CAPRI & POMPEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355037_a_356366]
-
libertatea, fericirea, certitudinea unei existențe materiale decente și împlinirea sufletească, pentru sine și pentru familie. Daniela, venită în țara Soarelui Răsare cu cinsprezece ani înaintea Lucianei, a rezistat la toate îndurările înstrăinării, înaintând pieptiș spre biruința în fața destinului. Are mamă olteancă și tată moldovean, este născută la Buhuși, în județul Bacău, dar a copilărit la Onești, apoi, de la zece ani a locuit la București. Avea treizeci și doi de ani când, vizitând o prietenă în Japonia, l-a întâlnit pe Makoto
DANIELA UCHIYAMA SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ ÎN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346142_a_347471]
-
în volumul de debut, Ioana Heidel, prin romanul „Dicolo de orizont”, apărut la Editura Ecou Transivan, Cluj-Napoca, 2016, ne introduce în lumea sa, autobiografică, secvență cu secvență, de-o sinceritate dezarmantă și o plasticitate originală. Încă din titlu autoarea, o olteancă zbătătoare, ne introduce în orizontul cunoscut numai de ea, prin trăiri, încă din perioada prunciei, adică din „anii de care nu-mi amintesc“, așa cum își intitulează prima secvență din tomul de 439 de pagini. Romanul, este scris matur, robust, de
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370740_a_372069]
-
este că insistă asupra istoriei acestora, conturând cititorului un ansamblu de scene veridice, și toate acestea pentru salvarea propriului copil care avea o boală ce nu se putea trata în România, însă salvarea găsind-o în Germania.Este povestea unei oltence zbătătoare, amintindu-mi, tangențial, de „Baltagul” lui Sadoveanu. Dacă în romanul sadovenian femeia din Moldova caută bărbatul și adevărul despre crimă, în „Dincolo de Orizont “, Ioana Heidel,( olteanca ale cărei urisitoare în nopțile fără soț au venit la naștere pentru “a
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370740_a_372069]
-
putea trata în România, însă salvarea găsind-o în Germania.Este povestea unei oltence zbătătoare, amintindu-mi, tangențial, de „Baltagul” lui Sadoveanu. Dacă în romanul sadovenian femeia din Moldova caută bărbatul și adevărul despre crimă, în „Dincolo de Orizont “, Ioana Heidel,( olteanca ale cărei urisitoare în nopțile fără soț au venit la naștere pentru “a-i toarce firul vieții “), caută cu aceeași dârzenie sănătatea copilul ei. „Dincolo de orizont” formează un roman omogen, chiar dacă aparent ar fi heterogen din cauza împărțirii lui în povestiri
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370740_a_372069]
-
doamna profesor! Laura respiră adânc, privindu-le cu un anumit înțeles pe cele două colaboratoare. - Vai de mine! Credeam că depășesc toate femeile cu debitul meu verbal, dar doamna Ionescu de la Craiova îmi dă clasă, fetelor... Se vede că este olteancă, nu? - Ei, nu toate oltencele vorbesc repede, dar așa le merge numele. Nu-mi dau seama de unde s-a plecat cu ideea aceasta, răspunse doamna doctor Elena Matei. Era și bunica mea după tată olteancă, dar nu vorbea repede. În
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
privindu-le cu un anumit înțeles pe cele două colaboratoare. - Vai de mine! Credeam că depășesc toate femeile cu debitul meu verbal, dar doamna Ionescu de la Craiova îmi dă clasă, fetelor... Se vede că este olteancă, nu? - Ei, nu toate oltencele vorbesc repede, dar așa le merge numele. Nu-mi dau seama de unde s-a plecat cu ideea aceasta, răspunse doamna doctor Elena Matei. Era și bunica mea după tată olteancă, dar nu vorbea repede. În schimb, pronunța cuvintele clar, apăsat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
fetelor... Se vede că este olteancă, nu? - Ei, nu toate oltencele vorbesc repede, dar așa le merge numele. Nu-mi dau seama de unde s-a plecat cu ideea aceasta, răspunse doamna doctor Elena Matei. Era și bunica mea după tată olteancă, dar nu vorbea repede. În schimb, pronunța cuvintele clar, apăsat, subliniindu-le sensul, mai ales acelora care erau regionalisme de ale lor. Ce a dorit de ați vorbit atât de mult, dacă-mi permiți? - Cum să nu-ți permit, draga
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]