491,506 matches
-
spiritualității iudaice. Dacă la nivelul creștinismului între știință și dogmă există o ruptură aproape ireconciliabilă, iudaismul, dimpotrivă, include știința în cadrul normei. Acelui ,crede și nu cerceta" interpretat în fel și chip din vremea inchiziției până astăzi, iudaismul îi contrapune cerința omului de a-și cunoaște Dumnezeul: ,să-L caute cu mijloacele științei și să-L slujească cu mijloacele eticii. El asociază știința și etica deoarece ele nu sînt decît două manifestări ale uneia și aceleiași forțe superioare. A cunoaște este pentru
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
să-L slujească cu mijloacele eticii. El asociază știința și etica deoarece ele nu sînt decît două manifestări ale uneia și aceleiași forțe superioare. A cunoaște este pentru evreu un comandament; lui i se poruncește în mod expres studiul, cercetarea. Omul se înalță spre Dumnezeu explorînd realizările Sale luminîndu-se astfel căile care îl despart de Dumnezeu" (p. 190). Rabinul Șafran crede că toate nenorocirile care au lovit umanitatea au drept cauză profanarea idealului inițial, idealul Torei, al șabatului.Șabatul este o
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
al șabatului.Șabatul este o zi de odihnă, care însă nu presupune doar oprirea muncii istovitoare, fizice, ci încetarea oricărei activități creative, inclusiv în domeniul artistic. Renunțînd pentru o zi să mai fie sclavul muncii sale sau al patronilor săi, omul ,îl slujește pe Dumnezeu din toată inima, cunoscînd totala și absoluta autoritate a creatorului asupra persoanei sale și asupra a tot ceea ce el posedă". Spune, în continuare, Alexandru Șafran, ,respectînd cu fidelitate șabatul, chiar atunci cînd lucrează, omul are privilegiul
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
patronilor săi, omul ,îl slujește pe Dumnezeu din toată inima, cunoscînd totala și absoluta autoritate a creatorului asupra persoanei sale și asupra a tot ceea ce el posedă". Spune, în continuare, Alexandru Șafran, ,respectînd cu fidelitate șabatul, chiar atunci cînd lucrează, omul are privilegiul de a se asemui cu Creatorul său: el creează, rămîne stăpîn pe ceea ce a creat, căci el e stăpînul lui însuși și a(l) instinctului său". Dincolo de această dimensiune spirituală, șabatul este o sărbătoare a unității familiei, care
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
a unității familiei, care rămîne în casă pe toată durata lui. Weekend-urile din ziua de azi s-au rupt aproape complet de semnificația inițială a șabatului. Puțini mai petrec ziua de șabat acasă, împreună cu toți membrii familiei. În weekend, oamenii ies în stradă, pleacă în excursii, la spectacole sau, dacă rămîn totuși acasă, stau acasă cu ochii pironiți la televizor. În felul acesta familiile se destramă, oamenii se înstrăinează treptat. Sau, cum spune Alexandru Șafran, omul încetează de a mai
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
Puțini mai petrec ziua de șabat acasă, împreună cu toți membrii familiei. În weekend, oamenii ies în stradă, pleacă în excursii, la spectacole sau, dacă rămîn totuși acasă, stau acasă cu ochii pironiți la televizor. În felul acesta familiile se destramă, oamenii se înstrăinează treptat. Sau, cum spune Alexandru Șafran, omul încetează de a mai fi el însuși, a fost scos din autenticitatea sa și aruncat în domeniul abandonului, pe care mulți îl califică drept comunitate. Dar această comunitate nu are nimic
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
membrii familiei. În weekend, oamenii ies în stradă, pleacă în excursii, la spectacole sau, dacă rămîn totuși acasă, stau acasă cu ochii pironiți la televizor. În felul acesta familiile se destramă, oamenii se înstrăinează treptat. Sau, cum spune Alexandru Șafran, omul încetează de a mai fi el însuși, a fost scos din autenticitatea sa și aruncat în domeniul abandonului, pe care mulți îl califică drept comunitate. Dar această comunitate nu are nimic, ea nu are suflet" (p. 80). Cartea lui Alexandru
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
credințe religioase care domină lumea contemporană ar fi mai mult decît interesantă și ar putea duce la definitiva îndepărtare de ceea ce Samuel Huntington numea posibila ,ciocnire a civilizațiilor", marea amenințare pentru lumea contemporană. Observațiile lui Alexandru Șafran, foarte pertinente, oferă omului dezinhibat din punct de vedere mental șansa de a privi lumea înconjurătoare cu alți ochi, dintr-o nouă perspectivă, pe care o poate accepta sau respinge, dar care are o coerență indiscutabilă. Citind această carte, realmente ai sentimentul că dialogul
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
din punct de vedere mental șansa de a privi lumea înconjurătoare cu alți ochi, dintr-o nouă perspectivă, pe care o poate accepta sau respinge, dar care are o coerență indiscutabilă. Citind această carte, realmente ai sentimentul că dialogul între oameni aparținînd unor tradiții spirituale diferite este posibil și, mai mult decît atît, că înțelepciunea înscrisă în fiecare religie poate fi un profitabil prilej de meditație pentru toate celelalte. Etica evreiască și modernitatea de Alexandru Șafran este o carte esențială pentru
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
neevrei. Evreii vor putea să înțeleagă mai bine modernitatea, să se adapteze la rigorile ei fără a renunța la valorile spiritului. Pentru neevrei, ea constituie un bun prilej de a cunoaște profunzimile spiritualității ebraice și de a-i înțelege pe oamenii din imediata noastră apropiere. Este o carte invitație la dialog, scrisă cu farmec și înțelepciune de un mare erudit, o lectură de pe urma căreia toată lumea are numai de cîștigat. PS: Într-unul din numerele anterioare ale României literare, comentînd Jurnalul (1996-1997
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
întoarce și anulează prima aserțiune. A nu ști nu este neapărat o vină, dar semidoctismul este, mai ales atunci când e agresiv. în ce constă agresivitatea? în a-l afișa cu nonșalanță în presă, de la care presă se presupune că, totuși, omul, dacă nu învață, află totuși ceva. Și acest ceva trebuie să fie exact. Autorul face harcea-parcea un subiect care, cu siguranță, era vrednic de un destin mai bun. îndrăzneala prin care vraiștea documentară iese în arenă realizează un efect de
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
fel se întîmplă și cu revistele Contrafort, Contrapunct și Dilema; ,confiscare canonică în beneficiul grupării de la Caiete critice", o spune verde-n față P. Cernat. Dan C. Mihăilescu e la fel de categoric: , Pe cât de mari sunt meritele dicționarului, care beneficiază de oameni perfecți profesional în context, precum Gabriela Omăt, Florin Faifer, Dan Horia-Mazilu, Roxana Sorescu, Nicolae Mecu, Elvira Sorohan, Dorina Grăsoiu, Andrei Nestorescu, Dan Mănucă, Mariana Vartic, Daniel Cristea-Enache... pe-atît de urît sare-n ochi je m'en fiche-ismul coordonatorului general distribuind
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
acest roman, dar revista nu a mai putut continua, fiind interzisă de cenzură. în anul următor, George Sion a intenționat să publice romanul lui D. Bolintineanu într-un volum aparte, prezentându-l elogios prin articolul Manuel sau Căderea și înălțarea omului prin femeie, apărut în Gazeta de Moldavia, din 5 februarie 1853, în care scria: ,Romanul încă nu este cunoscut în literatura noastră, decât prin traduceri. Mai multe romansuri, bune și rele, avurăm traduse până acum, dar aceste nu ne dau
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
de ani), tânărul solicitant nu se așteptase să primească un răspuns prompt și să fie chiar invitat la o întrevedere în Elvetia, lângă Zürich, unde se refugiase autorul lui Tonio Kröger . Era pregătit sufletește pentru un refuz, știa că marele om era asaltat de admiratori, că dispune de puțin timp liber și că suportă greu condiția de emigrant. Fusese prevenit că T.M. își păstra cu îndărătnicire, și între străini, un ritm de existență fixat din anii de debut, efortul creației și
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
va aluneca în banal și derizoriu. Ce ghinion! Pe T.M. îl venera, citise pe nerăsuflate Casa Buddenbrook și Muntele vrăjit, fusese uluit de culmile atinse în înțelegerea tipologiilor, în inventivitatea fabulației, în miza discursului narativ. Față în față cu marele om, tatonând sfera de sus a creației, s-a simțit invadat de același simțământ de crispare, nu putea decât să se bâlbâie, să mormăie ceva nedeslușit. Încercase să lege o discuție cât de cât cu miez cu cel care recunoscuse simplu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
binecuvântare a cerului. Bătrânul se lasă manipulat, e fericit că a devenit un obiect al amăgirii, că beneficiază de tangența cu o altă lume. În ultima noapte, tratamentul se repetă, se presimte însă un deznodământ. Daniel Kehlmann notează că un om trist moare în timp ce un altul, pe jumătate sol al zeilor, pe jumătate traficant al vorbelor (Hochstapler) mânuiește un arsenal de leacuri ca să înlăture frica și deznădejdea. Comentatorul din "FAZ" îi dă indirect o replică lui A.K. sugerând că o
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
urmare rival al tatălui. Ce-l preocupă pe el? ,Este îngrozitor că în familia noastră toate au fost formulate înainte" sau "sunt tratat ca un fiu". Luând droguri, îmbătându-se, înglodat în datorii, Klaus e învinovățit că strică renumele marelui om. Nu se știa atunci că și tatăl atotputernic, de neatins, e un om plăpând, infirm, ipohondru, stângaci în cotidian. Abia după publicarea jurnalului postmortem s-a descoperit cât de vătămătoare era pentru el bisexualitatea. Ca soț, T.M. își îndeplinea obligațiile
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
familia noastră toate au fost formulate înainte" sau "sunt tratat ca un fiu". Luând droguri, îmbătându-se, înglodat în datorii, Klaus e învinovățit că strică renumele marelui om. Nu se știa atunci că și tatăl atotputernic, de neatins, e un om plăpând, infirm, ipohondru, stângaci în cotidian. Abia după publicarea jurnalului postmortem s-a descoperit cât de vătămătoare era pentru el bisexualitatea. Ca soț, T.M. își îndeplinea obligațiile, era capul unei familii numeroase (5 copii), de care se ocupa însă Katia
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
s-a descoperit cât de vătămătoare era pentru el bisexualitatea. Ca soț, T.M. își îndeplinea obligațiile, era capul unei familii numeroase (5 copii), de care se ocupa însă Katia, scriitorul nu trebuia incomodat, întreaga casă se orienta după tabieturile marelui om. Prezența lui difuza teama și stima rece. Calitatea ironiei în proza lui T.M. e scoasă în relief de majoritatea exegeților. Ce nu i se concede însă este evaluarea obiectivă a propriei prezențe, scutită în descrieri de grave beteșuguri. Unul dintre
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
cu adresă biografică, trage concluzia că în operă ironia crudă și usturătoare se oprește la porțile egoului. Ca un deficit, profesorul de retorică semnalează incapacitatea lui T.M. de a fi autoironic. Îmi îngădui să afirm cu toată decența că respectabilul om de litere greșește, că se împotmolește la suprafața lucrurilor. La o examinare mai atentă reiese că în pânza epică instinctul realist nu face ocoluri și propriile opacități și deraieri sunt persiflate chiar dacă nu țipător. Să ne gândim la vicisitudinile eroilor
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
-Aiurea! Ce să aibă el cu cetățenii români? Era vorba despre triburile de băștinași din Noua Patagonie de Mijloc... Mă rog... Și unde rămăsei? A: interesant mi se părea că domnul ministru era flancat de două vietăți cu chip de om, fiecare admirându-și ceafa fără oglindă. -Adică înotau privind-și propria ceafă? -Exact, dragul meu... -Auzi, scuză-mă: știi cumva că acum stai de vorbă cu mine? -Adică, să înțeleg că mă jignești în fața propriului meu televizor? -Doamne-ferește!, da' nu
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
gratuite și cuponul cu pensia recorelată... Apoi, pe alt ecran de televizor, am văzut apărând din adâncul Titicacăi (sau Titicacului - că e lac, nu?) vitrine în care produsele expuse aveau prețuri atât de mici, încât nu se puteau descifra... -Stai, omule! Ce naiba visai? Inversul Apocalipsei? -Eu de unde să știu? Cert este că, de după un hățiș, a apărut o nouă imagine pe ecranul televizorului: un vapor prezidențial, unde domnul președinte Traian Băsescu, venind spre Cotroceni dinspre Podul de la Mărăcineni, tocmai sfârșea un
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
for Me, al cărui protagonist e un DJ) până la O fată de milioane. Auto-zeflemitor cum e, Eastwood se distribuie în roluri de macho al cărui statut e amenințat sau subminat, cum vreți, de o femeie. Cu alte cuvinte, iată un om care a reușit să scoată un ban cinstit dintr-un curent care i-a făcut pe mulți să se simtă amenințați. Fiindcă filmele au avut succes - și din punct de vedere comercial - Eastwood a pus umărul și la producție, dezvoltând
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
țină în priză, plus că sînt anumite indicii vizuale - scăunelul - redundante care îți induc senzația că obiectul în cauză va fi declanșatorul tragediei. Așa că mai degrabă aș spune că povestea e suficient de subtil manevrată ca să pară directă, spusă de la om la om. Poate senzația simplității e dată de replicile foarte la obiect, de dialogurile laconice. Care sunt compensate, și acest lucru singularizează acest film, de un excelent joc corporal al actorilor. Este primul lungmetraj care mi-a dat senzația unei
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
priză, plus că sînt anumite indicii vizuale - scăunelul - redundante care îți induc senzația că obiectul în cauză va fi declanșatorul tragediei. Așa că mai degrabă aș spune că povestea e suficient de subtil manevrată ca să pară directă, spusă de la om la om. Poate senzația simplității e dată de replicile foarte la obiect, de dialogurile laconice. Care sunt compensate, și acest lucru singularizează acest film, de un excelent joc corporal al actorilor. Este primul lungmetraj care mi-a dat senzația unei alchimii între
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]