190 matches
-
ce poate atinge paroxismul În cadrul așa-numitului “ furor maniacal”, conform vechilor tratate. În această situație există și o afectare a stării de conștiență, care se adaugă la creșterea marcată a fluxului ideator cu apariția unor deliruri caracteristice de grandoare , bogăție , omnipotență. Astfel individul poate acționa cu o forță uneori inimaginabilă , surprinzătoare pentru cei din jurul său , distrugând cu violență extremă și inutilă obiectele din jur , atacând chiar și diferite persoane. Acest comportament - vandalism, se poate Însoți de vociferări , continuând cu o formă
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
Bronx, New York, dar chiulea des, fapt ce a dus la o evaluare psihiatrică la o casă de corecție. Psihiatrul evaluator, Dr. Renatus Hartogs, l-a descris pe Oswald ca fiind cufundat într-o „viață fantastică reală, în care manipulează subiectele omnipotenței și puterii, prin care [Oswald] încearcă să compenseze prezentele sale neajunsuri și frustrări.” Dr. Hartogs a identificat o „tulburare patologică a personalității în care se regăsesc simptome ale tulburării de personalitate schizoidă și tendințe pasiv-agresive” și a recomandat tratament continuu
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
dd. Mavrogheni, general Manu și M. Costache. Credem inutile orice comentarie; țifrele vorbesc de sine-le. E destul să constatăm numai că instituțiile de control în care țara la 66 își pusese toate speranțele au ajuns în această stare de omnipotență vizirială. [ 12 aprilie 1880] ["DIN CERCURILE GUVERNAMENTALE... "] Din cercurile guvernamentale s-a aflat că astăzi sau mâine cel mult criza ministerială se va termina și noul cabinet se va forma în fine. Astăzi, după cum află "L'Independance roumaine", organ oficios
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
El n-avea nevoie de rețete scrise, de advocați pentru a trăi. Așadar ceea ce-a făcut progres în România nu e libertatea, nu e principiul autonomiei locale, nu e funcționarea liberă a părților pentru prosperitatea întregului, ci egalitatea și omnipotența statului. Statul e atât de omnipotent în România încît totul atârnă de centru, până și numirea unui primar de comună rurală. Spună-ni-se daca în timpul vechi se mai întîmpla ca un consiliu comunal, vornicul și paznicii, șoltuzul și pârgarii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un consiliu comunal, vornicul și paznicii, șoltuzul și pârgarii să fie în bătaia decretelor ministeriale de dizolvare și de numire? Când însă statul a devenit omnipotent {EminescuOpXI 269} e firesc și cată să cerem realitatea principiului monarhiei constituționale. Căci dîndu-se omnipotența aceasta ca jucărie în mâna unui partid, fără ca domnul să-și exercite controlul asupra lui, atunci se-ntîmpla lucruri ca concesia Stroussberg, împrumuturi de milioane netrecute în socoteli, ca cele 8 milioane ale Rusiei, ridicarea cheltuielelor bugetare cu 34 la sută
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
oare, aeroportul de la Otopeni, pe cât de simplu, modest, sărac, izolat, periferic, nebăgat în seamă, cu servicii și mijloace încă rudimentare, deficitare, la câți ani distanță se afla de Copenhaga? Când va putea egala și concura cu modernitatea, abundența, aglomerația, agitația, omnipotența de pe uriașul aeroport de la Copenhaga? Timpul de așteptare s-a târât, încărcat de întrebări, uimiri, curiozități, mirări, babilonie! Două ore! Ni s-au părut minute dintr-o veșnicie! Două polițiste drăguțe, tinere, zâmbitoare, ștrengărițe, intolerabile însă, ne-au supus unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în eternitate nu mai era. Pleca acolo de unde nu se întorsese nimeni. Gândul acesta mă potopea. Întregul meu univers intim sărăcea enorm. Primul gând care mă cutremura era acel ceva neînțeles, rar și bizar: oare ce forță nevăzută, ce implacabilă omnipotență îl unea din nou pe Bițu, printr-un sfârșit absolut identic, după 17 ani, cu Corina? Cum era posibilă o astfel de coincidență? Fiindcă, la aproape două decenii, pe același banal certificat medical, cineva consemna exact aceleași cauze ale morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sovietică. 2. În marea diversitate de proiecte, propuneri, soluții discutate și difuzate de personalități ale lumii contemporane, pentru scoaterea deplină și definitivă a întregii Europe Centrale din situația arbitrară creată după cel de-al doilea război mondial, de sub influența și omnipotența defunctului imperiu sovietic sau a statelor născute pe ruinele sale, cum e cazul Ucrainei (care a preluat sub administrația sa teritorii locuite de polonezi, români, cehi, slovaci și unguri etc.), nu lipsesc nici ideile nostalgice, exagerările, caracterizările subiective cu privire la rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ar putea sinucide? Nu. Sinuciderea mi s-a părut întotdeauna atât de abstractă. Nimeni nu se poate sinucide din toată inima. Suntem ființe abstracte și rareori facem ceva din toată inima. Sinuciderile sunt adesea acte de răzbunare sau dovezi de omnipotență. Acum ai vorbit ca George. Dar nu, nici eu nu-l văd în postura de sinucigaș. Poate că într-o zi o să fie linșat de mulțime. Totuși, violența lăuntrică e o forță, o magie, oamenii se tem de ea. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Annei Karenina, prost dispus. Nu știa ce să facă. Nu știa ce simți când ai un copil. Cum poți Încerca să-l aperi de lumea Întreagă și de noi Înșine. Să iubești un fiu. Un sentiment de neputință amestecată cu omnipotență pe care poate că nu avea să-l cunoască niciodată. Ar fi trebuit să-i spună că era totul În ordine, s-o liniștească zicându-i că dacă tribunalul stabilise că Antonio Buonocore era un tată responsabil și demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doi factori ce conduc la ineficiență, așa cum îi sintetizează Sternberg (2002, p. 235): astfel, (1) omnisciența poate să caracterizeze faptul că profesorul poate considera că tot demersul informațional îi aparține, că el „știe tot” și astfel devalorizează cursantul; și (2) omnipotența este iluzia cadrului didactic că el poate face orice, că va reuși să rezolve orice probleme de comunicare ivite între el și cursantul său; de altfel, aceasta este o iluzie a începătorilor în cariera didactică, aceea că ei pot și
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
despre el; și tot atât de imposibil este a dovedi că nu există un proces infinit al Înlănțuirii cauzelor, fapt care ne-ar permite să atribuim efectele percepute din experiență unei cauze prime. Atunci când i s-a atribuit lui Dumnezeu infinitate, omnisciență, omnipotență, sau alte astfel de atribute, consecințe ale perfecțiunii sale unice, și care constituie esența divină sau divinitatea În simplicitatea sa, nu Dumnezeu a fost determinat, ci doar au fost date semnificații, conotații, acestui concept. Toate aceste atribute nu sunt cu
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
atât de participarea, cât și de vulnerabilitatea tuturor” (apud Kligman, 2000, p. 256). Combinând „tehnicile unei ierarhii care supraveghează cu cele ale sancționării care normalizează” (Foucault, 1997, p. 166), examenul ginecologic periodic a reprezentat și o metodă de sugestie a omnipotenței puterii politice. Obligativitatea respectivului control a fost „una dintre armele cu ajutorul cărora statul a pătruns în corpul fizic al cetățenilor săi”, din cauza lui femeile ajungând să-și privească propriul corp ca pe un „dușman interior” (Kligman, 2000, p. 113). Consecința
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
raportăm la prezența răului în lume și la măreția lui Dumnezeu care nu permite inițiativa și independența creaturilor sale. În "Dialoguri asupra religiei naturale" Hume critică argumentul ontologic plecând de la ideea simplă că în cazul în care Dumnezeu deține atributul omnipotenței, atunci prezența răului în lume ar nega existența unui Dumnezeu înzestrat cu omnipotență deoarece un Dumnezeu omnipotent ar putea elimina răul. Este adevărat că cea mai mare ființă ce poate fi gândită are toate proprietățile pozitive în cel mai înalt
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
permite inițiativa și independența creaturilor sale. În "Dialoguri asupra religiei naturale" Hume critică argumentul ontologic plecând de la ideea simplă că în cazul în care Dumnezeu deține atributul omnipotenței, atunci prezența răului în lume ar nega existența unui Dumnezeu înzestrat cu omnipotență deoarece un Dumnezeu omnipotent ar putea elimina răul. Este adevărat că cea mai mare ființă ce poate fi gândită are toate proprietățile pozitive în cel mai înalt grad, dar se pune întrebarea dacă într-adevăr monopolul puterii și libertății reprezintă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
existența și existența necesară nu sunt ele însele perfecțiuni, ci doar condiții necesare ale perfecțiunii"321. Plantinga reformulează argumentul ontologic astfel: (1) Proprietatea are mărimea maximă implică proprietatea are perfecțiunea maximă în orice lume posibilă. (2) Perfecțiunea maximă implică omnisciența, omnipotența și perfecțiunea morală. (3) Mărimea maximă este posibil exemplificată. Din (3) se mai pot trage următoarele concluzii: dacă pentru orice proprietate P, dacă P este posibil exemplificată, atunci se găsesc o lume W și o esență E astfel încât E să
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
argumentul ontologic a recăpătat importanță în discuțiile filosofice și este tot mai des fie criticat, fie susținut, ceea ce nu poate fi decât un lucru util pentru dezbaterile filosofice actuale. Plecând de la precizările lui Plantinga referitoare la perfecțiune maximă (care implică omnipotența, omnisciența și moralitate perfectă) și mărime maximă (dacă posedă perfecțiune maximă în orice lume posibilă), Graham Oppy construiește o variantă prescurtată a argumentului propus de acesta: 1. Există o lume posibilă în care avem o entitate care posedă mărimea maximă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
o permanentă schimbare. Teismul neoclasic își are tradițiile în ideile socinienilor și a fost dezvoltată cu succes de filosofi precum Alfred Whithead sau Charles Hartshorne. În teismul clasic, Dumnezeu apare descris în termeni absoluți în ceea ce privește calitățile sale precum omnisciența sau omnipotența, și nu se poate schimba pentru că schimbarea ar anula perfecțiunea ființei divine. Dumnezeu a creat lumea ex nihilo, este omnipotent și omniscient. Pentru teismul procesual, indivizii sunt și trebuie considerați, la fel ca Dumnezeu, creatori ai realității înconjurătoare. Prin această
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
immortal, boundless, wise: acest tip de Dumnezeu seamănă cu cel recunoscut și de Clare în poemul The Deity / Dumnezeirea, unde îl definește ca "Omnipotent & mighty known unknown" / "Atotputernic și măreț cunoscut necunoscut" (cf. Clare 2007: 110-111; vezi și Stroe 2007). Omnipotența și măreția clareană se pot decoda ca nemurirea, nemărginirea și înțelepciunea din definiția lui Chatterton. Faptul că Dumnezeul lui Clare este "cunoscut" poate fi un ecou al interogației lui Chatterton: "Cum să venerăm Zeități necunoscute?" În fine, faptul că, paradoxal
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
atât pe lumea aceasta cât și într-o alta, viitoare... Și atunci cum să conciliezi existența lui Dumnezeu, care nu se poate să nu știe, să nu poată, să nu vadă, să nu vrea totul îîn virtutea calităților sale: omniprezență, omnipotență, omniștiință) cu libertatea oamenilor? Dumnezeu vrea totul dar, înainte de a fi considerați vinovați, oamenii trebuie să dispună de liberul arbitru acest dat ontologic e necesar pentru a justifica arsenalul polițienesc al oricărei metafizici care ține cont de obligații, sancțiuni, responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
l-a făcut în scurt timp (intervalul 2004-2007) un personaj nelipsit și inconturnabil, cunoscut pentru excesele sale verbale, pentru luxul ostentativ, combinat cu acte de caritate, limbaj religios, dar și comentarii homofobe și xenofobe (Marinescu 2010). Fascinează prin alura de omnipotență, de Mecena al fotbalului, în calitatea sa de principal acționar al clubului Steaua. Este în același timp implicat activ în soluționarea problemelor cetățenilor, remarcându-se prin acțiunea promptă de a construi case pentru sătenii din Vadu Roșca, Rast și Arbone
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
un caracter internațional, ca un scop pe care Dieta poloneză nu îl putea îndeplini prin mijloace proprii, fără controlul extern. În sens larg, liberum veto a domnit deplin suveran peste o sută de ani (1652-1764). El s-a sprijinit pe omnipotența magnaților, având ca fundament ideologic conservatorismul absolut al masei nobiliare privilegiate. Veto a fost opus, ca ideal politic superior, oricărei alte forme de guvernare. Treptat, veto a căpătat caracter național. În sens originar era expresia uniunii frățești a spiritelor libere
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
În afară de mine, nu cunosc pe nimeni”69. Însă după ce, din cauza ignoranței sale, rămîne fără aripi, arse de focul mîniei lui Dumnezeu, Gabriel este iertat, Își recunoaște neputința și se declară sluga smerită a lui Dumnezeu 70. Această scurtă demonstrație a omnipotenței lui Dumnezeu nu este urmată de nici un alt episod de geneză. Cosmogonia sectei Ahl-i-haqq nu conține nici un fel de motive gnostice, cum nu conține nici mitul yazidiților 71. Situația mandeenilor din Irak și Iran este total diferită de cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumi urîte și al dumnezeului urît care a creat-o - un tiran de joasă speță, care promulgă legea răzbunării și a urii („ochi pentru ochi”). El acumulează toate atributele unei ființe inferioare, nu Însă rele: lăudăroșenia, lipsa de omnisciență sau omnipotență, bravada și dorința de publicitate. Hotărît lucru, Dumnezeul lui Israel, conturat prin contribuția multor generații de păstori seminomazi dintr-un trecut Îndepărtat, nu era făcut să fie măsurat cu raționalismul rece al lui Marcion și nici cu lipsa de rafinament
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
deoarece „pomul cel bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele” (Matei 7:17). Mai mult, textul Îl prefigurează pe Kant, subliniind imposibilitatea logică de a edifica o teodicee coerentă: dacă Dumnezeu dispune de toate atributele pozitive - omnisciență, omnipotență, sfințenie, bunătate, dreptate - atunci el trebuie să fi știut că Îngerii săi aveau să cadă și trebuie să fi voit să-i creeze imperfecți. Concluzia inevitabilă este că „Dumnezeu ar fi atunci... cauza supremă și principiul oricărui rău.” Școala din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]