187 matches
-
pe care Brătianu a subestimat-o din păcate. El se mulțumea să rectifice votul universal. Țăranul român nu este învățat, nu are nici un fel de educație civică, însă are sensibilitate și orgoliu. În satul său, el a suportat cu greu omnipotența jandarmului. Într-o țară care a cunoscut răscoalele, dictatura liberală 1-a exasperat. Un asemenea regim de constrîngere putea să fie un pericol." Deci există votul țăranului și expresia intereselor regionale împotriva centralizării statului liberal iacobin. Ardelenii contează pe Maniu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dd. Mavrogheni, general Manu și M. Costache. Credem inutile orice comentarie; țifrele vorbesc de sine-le. E destul să constatăm numai că instituțiile de control în care țara la 66 își pusese toate speranțele au ajuns în această stare de omnipotență vizirială. [ 12 aprilie 1880] ["DIN CERCURILE GUVERNAMENTALE... "] Din cercurile guvernamentale s-a aflat că astăzi sau mâine cel mult criza ministerială se va termina și noul cabinet se va forma în fine. Astăzi, după cum află "L'Independance roumaine", organ oficios
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
El n-avea nevoie de rețete scrise, de advocați pentru a trăi. Așadar ceea ce-a făcut progres în România nu e libertatea, nu e principiul autonomiei locale, nu e funcționarea liberă a părților pentru prosperitatea întregului, ci egalitatea și omnipotența statului. Statul e atât de omnipotent în România încît totul atârnă de centru, până și numirea unui primar de comună rurală. Spună-ni-se daca în timpul vechi se mai întîmpla ca un consiliu comunal, vornicul și paznicii, șoltuzul și pârgarii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un consiliu comunal, vornicul și paznicii, șoltuzul și pârgarii să fie în bătaia decretelor ministeriale de dizolvare și de numire? Când însă statul a devenit omnipotent {EminescuOpXI 269} e firesc și cată să cerem realitatea principiului monarhiei constituționale. Căci dîndu-se omnipotența aceasta ca jucărie în mâna unui partid, fără ca domnul să-și exercite controlul asupra lui, atunci se-ntîmpla lucruri ca concesia Stroussberg, împrumuturi de milioane netrecute în socoteli, ca cele 8 milioane ale Rusiei, ridicarea cheltuielelor bugetare cu 34 la sută
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
-și asigure în această perioadă o cât mai largă autonomie în raport cu Partidul. Această tendință, combătută puternic de cadrele de partid, care își vedeau amenințate propriile poziții privilegiate, a sfârșit printr-un compromis politic: politizarea excesivă a poliției politice, în schimbul menținerii omnipotenței față de restul societății. Oricum, războiul surd dintre cele două forțe a înregistrat noi episoade în decada următoare, un triumf evident fiind obținut de Partid, „încarnat” în persoana lui Nicolae Ceaușescu, abia în 1968, la două decenii de la înființarea Securității. Premisele
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
asemenea, că Dumnezeu din legendele cosmo gonice românești „n-are nimic comun cu Dumnezeul creator și cosmocrat al iudeo- -creș tinismului” (39, p. 97). Într-adevăr, oboseala fizică și mintală de care dă dovadă primul nu poate fi asemănată cu omnipotența și omnisciența de care dă dovadă cel de-al doilea. Trebuie să remar- căm totuși faptul că nici Dumnezeul vetero testamentar nu este scutit de o stranie epuizare, chiar dacă aceasta nu se manifestă, ca în legendele românești, în timpul creației, ci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
retrage de la granița lumii luminii înainte de a fi atacat creația și de a fi încercat să lupte împotriva ei, înainte de a fi fost circumscris în interiorul cerului, înainte de a fi suferit o înfrângere în bătălie.” Omnisciența lui Ormazd este dublată de omnipotență. Victoria sa împotriva lui Ahriman nu este pusă la îndoială, dar mijlocul prin care ea va fi repurtată trebuie minuțios analizat. Comentatorul (este vorba de Manushchihr, mare preot zoroastrian din secolul al IX-lea e.n.) trece în revistă toate posibilitățile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o biserică mare, Cu nouă uși, [...] C u nouă altare (60, p. 47). Paralela pe care o fac cu cosmogeneza nu este gratuită. Cuplul de ctitori legendari întruchipează la scară umană cele două atribute esențiale ale cosmocratului : omnisciența (sihastrul) și omnipotența (voievodul). Ctitoria lor (biserica) este o imago mundi tipică, un microcosmos care trebuie durat în același mod în care a fost durat macrocosmosul. Orice biserică - scrie inspirat Anca Manolescu - reprezintă, în fond, varianta particulară a unui arhetip celest unic. De
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
protecție, de epitropie, restrîngătoare absolutei libertăți a capitalului și a muncii. Ne vorbiți ca de un amic al protecționismului de John Stuart Mill, care - ar fi radical. Dar radicalismul nu e liberalism. Radicalismul are cele mai diverse nuanțe; unii admit omnipotența statului, alții vor nimicirea lui totală; câte capete atâtea sisteme politice, încît un radical care propune măsuri protecționiste dovedește numai că nu e liberal și că puterile pe cari i le rezervă statului trec dincolo de jocul absolut liber al tranzacțiunilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
chiar posibilitatea acestuia, guvernul va putea să-și recruteze deputații și administrația din elemente esclusiv energice, încît cuviosul Simeon și eroii de la 11 fevruarie să fie oarecum norma și prototipul personalului onest și fidel de care se va servi viitoarea omnipotență Rosetti brătianu. [19 noiembrie 1882] ["S-A ZIS CĂ ACELEAȘI CAUZE... "] S-a zis că aceleași cauze produc de ordinar aceleași efecte. Aceasta explică îndeajuns, credem, noi, pentru ce priveliștea la care asistăm de șase ani nu este decât reproducțiunea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de simțită de toți încît numai ea ar fi fost de ajuns de-a uni toate spiritele bune ale acestei generații împrejurul unui singur steag. Acum însă reformele propuse tind mai departe; tind la perpetuarea acestui sistem de guvernământ, la omnipotența partidului roșu în țară. Organizația actuală, bună - rea, tot mai prezinta oarecari garanții pentru pătrunderea a o mână de oameni independenți în Adunări. Din momentul ce și aceste garanții ar fi înlăturate, nu mai poate fi vorba nici de principii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și a intrigii, un proces care este foarte bine descris prin sintagma lui Booth "retorica disimulării". Cu siguranță că anumiți autori ai tradiției realiste (Fielding, Trollope) ironizează ocazional această practică, sugerînd în roman că personajele lor continuă să fie supuse omnipotenței și puterii lor de decizie creatoare. Alți scriitori, de exemplu James, au simțit că o astfel de atitudine ironică din partea autorului minează iluzia cititorului 98. În romanul modern, totuși, convențiile care se ascund dincolo de acest tip de concepție realistă sînt
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
abundența referențelor scrise, libertatea invenției. Se citește cu ochii. Epoca metafizică, dacă vreți. Epoca electronului, care face cartea să coboare de pe piedestalul ei simbolic, se va numi videosferă (în ciuda rolului sporit jucat de auditus). Într-adevăr, vizibilul deține autoritatea, spre deosebire de omnipotența anterior recunoscută marilor Invizibili (Dumnezeu, Istoria sau Rațiunea). Ar trebui, dar nu poate răspunde, să spunem în ansamblu, criteriilor ideale ale epocii pozitive (de la care Comte aștepta abolirea ficțiunii, a războiului și a dezordinilor interioare, dînd puterea spirituală savanților și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
atât pe lumea aceasta cât și într-o alta, viitoare... Și atunci cum să conciliezi existența lui Dumnezeu, care nu se poate să nu știe, să nu poată, să nu vadă, să nu vrea totul îîn virtutea calităților sale: omniprezență, omnipotență, omniștiință) cu libertatea oamenilor? Dumnezeu vrea totul dar, înainte de a fi considerați vinovați, oamenii trebuie să dispună de liberul arbitru acest dat ontologic e necesar pentru a justifica arsenalul polițienesc al oricărei metafizici care ține cont de obligații, sancțiuni, responsabilitate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
stil de lucru nu mai este suficient și speră, așteaptă chiar, ca cineva să le arate calea, speră ca cineva să le poată spune ce să aștepte și să-i conducă spre viitorul pe care și-l doresc. De aceea omnipotența (Vansina, 1998) este atribuită și așteptată din partea „liderului”. Liderilor le este atribuită mai multă putere chiar decât experimentează ei înșiși. Din contră, aceștia se plâng adesea de lipsa de control pe care o resimt (Morgan, 1997). Cu toate acestea, liderii
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
organizațiile lor pentru a se potrivi mediului în continuă schimbare. Astfel, ei îi ascultă pe cei care au o promisiune. Guru ai managementului par să crească exponențial în număr. Piața speranțelor nu va fi niciodată saturată (Schruijer, Vansina, 1999). Alături de omnipotență, procesul de sciziune (Hinshelwood, 1989) este prezent atunci când se fac referiri la imaginea „liderului ideal”: această imagine conține fie doar aspecte pozitive - unii lideri sunt universali buni - fie doar aspecte negative - liderii universali răi, ce trebuie repede uitați! Acest proces
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
a lui Stalin, cartea lui Kirk și Răceanu merge, parcă, pe definiția totalitarismului, atingînd toate punctele pentru a demonstra că regimul din România se Încadra În această categorie: suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale, imixtiunea Securității În toate aspectele vieții individuale, omnipotența Statului, incarnat de figura lui Ceaușescu, totul fondat pe o ideologie de tip național-comunist. Din această perspectivă, multe dintre misperceptions sînt perfect explicabile. Desigur, Diplomația absurdului se referă exclusiv la perioada comunistă, Însă există suficiente date care să sugereze că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Autorilor Dramatici Români (1923). Cu un oarecare simț al echilibrului în ceea ce privește substanța dramatică și scriitura propriu-zisă, S. ilustrează în piesa Cealaltă lege frământările unui preot care oscilează între dorința de a se recăsători și gândul tainic ce pune la îndoială omnipotența divină. Deși pe parcurs tensiunea acțiunii este diminuată din cauza dialogului banal și a excesivei detalieri psihologice, inadecvată genului, drama se reabilitează întrucâtva prin finalul ambiguu, șocant: o femeie cade pe scări în timp ce un glonț pornește din arma unui bărbat, fără
SABARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
se rupe, atunci când copilul realizează că fiecare impuls și dorință a sa nu poate fi satisfăcută imediat. Sânul mamei nu este Întotdeauna disponibil. Copilul Începe să distingă Între dorințele sale și obiectele dorințelor sale care Îi sunt negate. Sentimentul de omnipotență, potrivit căruia „el este lumea”, este subminat de limitele impuse asupra sa de lumea exterioară. „Principiul plăcerii”, spune Freud, este contestat de „principiul realității”. Copilul devine conștient, În mod gradual, de separarea lui față de mamă și lumea externă, precum și de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
doi factori ce conduc la ineficiență, așa cum îi sintetizează Sternberg (2002, p. 235): astfel, (1) omnisciența poate să caracterizeze faptul că profesorul poate considera că tot demersul informațional îi aparține, că el „știe tot” și astfel devalorizează cursantul; și (2) omnipotența este iluzia cadrului didactic că el poate face orice, că va reuși să rezolve orice probleme de comunicare ivite între el și cursantul său; de altfel, aceasta este o iluzie a începătorilor în cariera didactică, aceea că ei pot și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Anonimul Brâncovenesc - din porunca lui Ștefan Cantacuzino două călugărițe de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, învinuite că ar fi provocat, prin farmece, „îndrăcirea” Doamnei Păuna Cantacuzino. Mihai Viteazul - furnizez aceste exemplu, oferit de Șarolta Solcan (Femeile..., p. 263), pentru a ilustra omnipotența superstițiilor - a poruncit să fie ucisă („pus-a Voievodul de au omorât-o”) mama lui Ioan Raț (după ce acesta fusese omorât), „ca să nu facă vreo vrajă asupra sa” 431, căci se spunea că este vrăjitoare. * Prin orice mijloace, văduvia trebuia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gravitează toate angoasele omenești (L.-V. Thomas îl lasă să vorbească pe W. Jankélévisch: „Elle [moartea] est l’événement dépareillé par excellence, [...] sans rapport avec les autres événements qui, tous, s’inscrivent dans le temps”), care descuraja și stârnea - în omnipotența lui - depresii (zisese Evanghelistul: „Nu știți nici ora, nici ziua, nici locul”) și dezechilibre. Ignorând de obicei femeile, cronicile noastre ne dau puține amănunte despre trecerea lor „dincolo”. Parcimonioși peste poate, cronicarii adesea doar constată „trecerea”: „Văleatul 7019. Fevruarie, miercuri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce poate atinge paroxismul În cadrul așa-numitului “ furor maniacal”, conform vechilor tratate. În această situație există și o afectare a stării de conștiență, care se adaugă la creșterea marcată a fluxului ideator cu apariția unor deliruri caracteristice de grandoare , bogăție , omnipotență. Astfel individul poate acționa cu o forță uneori inimaginabilă , surprinzătoare pentru cei din jurul său , distrugând cu violență extremă și inutilă obiectele din jur , atacând chiar și diferite persoane. Acest comportament - vandalism, se poate Însoți de vociferări , continuând cu o formă
MANIFESTĂRI AGRESIVE ÎN TULBURĂRILE AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
devin, nu evoluează”); subordonarea sensului („nu există sens în afara structurii; structura este cea care conferă întotdeauna sensul”); puterea absolută a structurii („structura poate totul, componentele ei n-au nici o altă putere decât pe aceea de a contribui la puterea structurii”); omnipotența relațiilor structurale („toate proprietățile și funcțiile structurii sunt date de relațiile dintre componentele structurii”); conceptualizarea sistemelor și structurilor se realizează prin distincții binare („zero/unu”; „bun/rău”; „pozitiv/negativ”; „alb/negru” etc.) ș.a.m.d. - toate aceste „marote” ale structuralismului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
atât de participarea, cât și de vulnerabilitatea tuturor” (apud Kligman, 2000, p. 256). Combinând „tehnicile unei ierarhii care supraveghează cu cele ale sancționării care normalizează” (Foucault, 1997, p. 166), examenul ginecologic periodic a reprezentat și o metodă de sugestie a omnipotenței puterii politice. Obligativitatea respectivului control a fost „una dintre armele cu ajutorul cărora statul a pătruns în corpul fizic al cetățenilor săi”, din cauza lui femeile ajungând să-și privească propriul corp ca pe un „dușman interior” (Kligman, 2000, p. 113). Consecința
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]