330 matches
-
se dovedește factice, într-o circularitate care îl readuce pe complotist la punctul de plecare. Într-o lume în care, ca în basme, personajele își trec unul altuia persoana, precum fluide în căutarea formei, iar autoritatea, pretutindeni prezentă, este când omnipotentă, când paralitică, izbânda scapă fatal printre degete prudentului Plagamat, așa cum între parteneri, actul dragostei pendulează între coșmar și extax, iar între semeni nici un sentiment nu prinde temei, în tentația deriziunii și sub imperiul imediatei materialități. Indiferent la care din etaje
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
și le denumește „momente de„vis” funcții malefice, Ruben încercând împrumutând nemurirea umbrei pentru o luciditate retrospectivă”. Prozatorul să vândă iadului sufletul călugărului Dan a construi o lume numai după voința lui. insistă populării acestui „vis” cu prin „taina” nemuririi omnipotente. Nu numai „mâna nevăzută care l-a personaje și atitudini care izvorăsc din Rămas singur, barba lui Ruben devine tras în trecut” s-a purificat în această trăirile subconștiente ale unei eredități lățoasă, capul cornut, râsul hâd. revenire la realitate
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
de capu' meu cât mai am de lucru!), dar și într-un vag sentiment de „pot să fac ce vreau când vreau”. A doua zi, la 11, mahmură și cu o durere de cap oribilă, realizez că nu-s chiar omnipotentă. Și atunci decid să amân tot și să mai dorm.
Decizii. [Corola-blog/BlogPost/98728_a_100020]
-
Proust cele mai miezoase pagini rămîne Camil Petrescu. L-a iubit atît de mult că a urzit o întreagă teorie pentru a-i pune în lumină valoarea. Potrivit lui Camil, pînă la apariția francezului, scriitori trăiau cu superstiția naratorului omniscient și omnipotent. Autorul era demiurgul cu drept de viață și de moarte asupra personajelor pe care le crea, și nici o piedică nu-l putea împiedica să le descrie așa cum voia el. De aceea, autorul pretindea că putea ști ce se întîmplă în
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
și toți ochii să fie pe el, cortina să se dea în lături și el, David, să devină un simplu mașinist aproape neangrenat în spectacol, eternul frate al lui Alex, al acestui antipatic alx, omniprezent și omnivalabil, ca să nu spunem omnipotent, nu pentru că nu o gândim, ci pentru că nu vrem să o spunem și (Dumnezeule Doamne, vorbesc ca el, vorbesc ca ăsta...) acum lovitura de grație, pentru că vocea lui, vocea lui, vocea lui, vocea lui... ...seamănă cu a lui tata. 34
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la o aventură comună până la deșertul luat drept o plajă), modalitățile narative predilecte sunt acelea ale confesiunii, povestirii și dialogului pe marginea celor trăite. Viața profesorului și viața Eleonorei nu sunt expuse - fie și sumar - de către un narator omniscient și omnipotent, care să pătrundă cu privirea până în cele mai ascunse cotloane ale intimității lor. Ies la lumina paginii din vorbele pe care se hotărăsc să le spună el și ea, din confesiunile pe care și le fac, din fluxul, uneori întrerupt
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
în care se mai disting parcă doar figurile lătărețe ale factorilor de răspundere: președintele Căruțașu, milițianul-șef Grigore, directorul unui Institut fantomatic, poreclit Pionierul și consoarta lui veterinara, temperamentala Iulica. Personaje de prim-plan, mai discrete însă în manifestări, sunt omnipotentul Nini Jighereanu și omul lui de execuție, Mitiță Pistol, plastic portretizat: "Mitiță era paznicul dosarului cu lacăt. Un om scund, negricios și cam îngrămădit, cu omoplații blocați de grăsime și fața încordată, ca de tigru, Mitiță era bătrân, dar bătrân
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
Calificarea lor morală nu apare de la bun început, nu predetermină conflictul și nu e confirmată, la final, de evoluția acestuia. Ea se face "din mers" și, mai important, din unghiurile celorlalte personaje. Naratorul impersonal, întru totul creditabil, dispare, iar autorul omnipotent trece voit într-o condiție de failibilitate. Cititorului nu i se mai servesc concluzii deja stabilite; și nu i se oferă o perspectivă supraetajată, de înălțime epică și morală, pe care aceste concluzii să fie sprijinite. Punctul de vedere e
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
așa. Acea lume patriarhală avea să mai dureze aproximativ o jumătate de secol; anii 1946 și 1947 rămîn, probabil, ultimii ani în care aluziile jurnalistice la sărbătorile Paștelui și Crăciunului au mai putut trece de o cenzură deja omniprezentă și omnipotentă. Astăzi, în primăvara anului 2007, însăși prezența unui articol închinat Paștelui denotă patriarhalitate și se înscrie sub semn nostalgic. După o întrerupere de altă aproape jumătate de secol, vechile deprinderi se reîncheagă cu greu. Ideea de a sărbători Paștele ori
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
vreun ajutor. La ce bun atâtea trăsnăi? Nu eram eu produsul unei suite de generații, a căror experiență ereditară supraviețuia în mine? Nu eram chiar incarnarea trecutului? Și totuși moscheea, cântecul muezinilor, abluțiunilor, gargarele și aceste temenele în fața unei ființe omnipotente și sublime, în fața unui stăpân absolut cu care trebuie să te întreții în arabă, nimic din toate astea nu avusese vreo influență cât de mică asupra mea. Cu mult timp în urmă, când eram încă sănătos tun, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
numai în noaptea asta artificială spuneam rugăciunile inconștient, ca în vis. Nu reușeam să pronunț cuvintele din adâncul inimii: prefer mai degrabă să mă întrețin cu cineva pe care-l iubesc sau pe care-l cunosc, decât cu un Dumnezeu omnipotent și sublim. Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile astea își pierdeau importanța. Nu mai țineam să știu dacă Dumnezeu există cu adevărat sau dacă e creația propriei imagini a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În cabinetul de lucru situat În vârful Turnului Babel, Ăl Bătrân, În capot și papuci de casă, revede planurile lucrării. „Hmmm“, Își zice El, „Întotdeauna am știut că am greșit ceva atunci.“ Cum În ultimul timp nu se mai simte omnipotent ca-n tinerețe, sună la Departamentul Miracole. Nu răspunde nimeni. Ăl Bătrân cere la Biroul de Execuții un raport de constatare a pagubelor și estimarea financiară a intervenției. De la Serviciul Contabil Îi vine o notificare potrivit căreia bugetul pe perioada
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ales din considerente sociale, și nu găseam că legătura matrimonială, deși solemnă, este unică și sacră. Poate ar fi cazul să adaug aici că nu am nici un fel de convingeri religioase. În general vorbind, nu-mi pot imagina nici o forță omnipotentă conștientă care să fie suficient de crudă pentru a crea lumea în care trăim. Mi se pare că m-am lansat aici într-o prezentare generală a persoanei mele și poate că n-ar fi rău să continui pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mică. Firește, totdeauna îl consultam pe Mytten, din politețe, iar uneori chiar îi ascultam sfatul privitor la ce să cumpăr, dar directorul unei mici firme de comerț cu vinuri are tendința de a se transforma într-un zeu zelos și omnipotent, iar firma Lynch-Gibbon nu putea conta decât pe priceperea mea în a degusta vinurile; și, întrucât nu aveam sentimente paterne față de Mytten și nu eram convins că-l pot instrui pentru a deveni un al doilea eu, mica noastră firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să recunoști că vorbele Directorului General îți comunică o senzație de îmbărbătare. Dacă omul acesta continuă să simtă dorință și curiozitate pentru lectură, înseamnă că pe hârtia scrisă, aflată în circulație, mai există încă ceva necontrafăcut sau nemanipulat de birocrațiile omnipotente, că în afara acestor birouri mai există încă o lume exterioară... — Și cu conjurația aprocrifelor - întrebi, cu o voce care încearcă să fie rece și profesională - sunteți la curent? — Sigur. Am primit câteva rapoarte în privința aceasta. O bucată de vreme ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
larg și bine luminat, urcară cu liftul, mai străbătură încă un coridor, parcă și mai bine luminat decât primul, și se opriră în fața unei uși impozante. Prevenitor, secretarul bătu în ușă, o întredeschise și anunță sosirea oaspetelui, apoi se retrase. Omnipotentul șef al partidului și conducătorul de facto al statului român nu îi păru lui Nando Rossi altfel decât îl știa din pozele oficiale. Era însă prima dată când îl vedea în carne și oase. Fostul electrician, fostul lider de sindicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
menținerea raporturilor sociale. La baza piramidei gesturilor semnificative stau și ambalajele, precum cele descrise cu aplomb teoretic de Joy Hendry. Personal, nu interpretez ambalajul ca pe un simbol al manipulării sociale sau afective; îl consider revendicat, mai curând, de ideea, omnipotentă în arhipelagul nipon, de estetică a faptului divers. Astfel, pentru japonezul obișnuit, totul trebuie prezentat într-o formă integrată într-un spectru al cărui minim de acceptabilitate este agreabilul și al cărui maximum este răpitor-de-frumosul. Desigur, nu neg valoarea de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echitații sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le spunem utopii; ca și cum Statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 7 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a lumii moderne deși tratată pe larg de autori importanți (Kant, Arrow, Lange, Bergson, Hayek, Samuelson
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
exclude orice nivel intermediar între guvernul central și cetățean. Este specifică statelor totalitare în care, autoritățile regionale și locale au doar un caracter formal și iluzia unor competențe. Ele sunt transformate în simpli raportori către un dictator considerat omniscient și omnipotent și diseminator ai hotărîrilor și indicatorilor acestuia. Este un regim rigid și ineficient, condamnat de istorie, chiar dacă din punct de vedere economic a înregistrat, în anumite condiții, unele realizări. 2) Serviciile publice sunt organizate în manieră descentralizată, autoritățile centrale avînd
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
publice în regim privat, cu speranța că libera concurență va ameliora structura, calitatea și, bineînțeles, prețul respectivelor servicii. Cel mai mare obstacol în calea eficientizării serviciilor publice este ingerința politicului, care a dezvoltat o întreagă mitologie a Statului binevoitor și omnipotent, creînd din piața liberă și sectorul privat demoni periculoși, vampiri ai bunăstării generale. Dar, în mod real, concurența în acest domeniu este greu de creat, există cu alte cuvinte și obstacole obiective. Este greu să apară suficienți furnizori de servicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Cum am văzut deja, alegerea de a produce un bun public sau altul, tipul de tarifare ales și o mai mare sau mai mică redistribuire a veniturilor corespund efectiv alegerilor societății. Dar putem oare conchide de aici că Statul e omnipotent și omniscient, că el poate face totul prin transformarea în cheltuieli a veniturilor, adică a prelevărilor asupra producției și a consumului privat și că poate cunoaște implicațiile deciziilor luate? 6.1.2. Șarmul și ambiguitățile noțiunii de reglare Noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
făcută aproape din nimic, dar care a avut puterea - de cine mama dracului dată? - de a-l duce și pe Iisus, răstignit, în!... și uite că și după Învierea lui Cristos, hârca naibii n-a sfârșit prost!" (p. 215). Autorul omnipotent ne va oferi bucuria copilărească a happy-end-ului. La granița dintre realitatea ficțională și iluzia ei, scena atroce a autopsiei este dată de la început și modificată. Ultima pagină din carte consacră triumful neverosimil, de Poveste, al vieții. Bietul Ionel se ridică
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
aparțin de fapt, cu mici inexactități, lui Gogol! Într-atît de profundă era amărăciunea scriitorului marginalizat, încît i se năzărea pe de o parte suprapunerea întocmai a cazului său peste cel al autorului Sufletelor moarte, iar pe de alta reîncarnarea în omnipotentul Stalin a unui monarh luminat din alte vremuri, precum Regele Soare. Cutremurător de nerealist în aparență, nu omitea totuși o declarație sarcastică a demnității proprii: "În spațiul necuprins al literelor rusești din U.R.S.S. sunt unicul lup singuratic. Am fost
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
alienare, dar și de superioritate a personajului față de o lume pe care o detestă cu toate celulele firii. Acest inuman construit cu migală pe parcursul a două ore și ceva se diluează aici. Ucigașul își pierde statura, însă nu în fața unui omnipotent dialectician ca Anghelache din filmul lui Porumboiu, ci în fața unor modești reprezentanți ai legii depășiți de cazul pe care-l au în față. Există aici un mise en abîme, când Viorel le spune că nu vor înțelege, replică adresată unui
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
politică este deținută de un număr restrîns de familii conducătoare, care reprezintă nucleul puterii, centrul ei, adică grupul de elită; 2) În perioada de decădere a imperiului, centrul puterii este invadat de elemente periferice, caz în care cele cîteva familii omnipotente sunt înlocuite de elemente alogene, care, deși acced la putere, nu mai pot să păstreze eficiența focarului inițial. Așa s-a întîmplat în cazul hegemoniei romane, în cel al dominației germano-austriece și tot așa se întîmplă azi cu americanii. SUA
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]