205 matches
-
o remarcabilă tehnică a continuei atribuiri și o opulență de invidiat a detaliilor aparent disjuncte. Există, de asemenea, un amețitor carusel de nume proprii și de cifre nu tot atât de proprii cu identități mutabile. Și mai există ceea ce știm din naratologie - omnisciență controlată - în dezvăluirea înceată a gesturilor lăsate în aer. Lucru cert: mâna sigură a Tatianei Dragomir nu dă greș. Avem, dincolo de acest instinct primar, care face, dintr-un debut altminteri discret, o apariție oricând demnă de luat în calcul, o
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
află despre cei doi scriitori, despre lumile și timpul în care au trăit, și totodată despre ei înșiși, ca identitate, dorințe și ambiții. Alternează astfel două planuri, unul al prezentului relatat de un narator ce-și schimbă, ca în joc, omnisciența și impersonalitatea, altul al trecutului (mijloc de secol XIX), recuperat rând pe rând din diferite confesiuni aparținând unor naratori diferiți, mai mult sau mai puțin creditabili (scrisorile trimise de Ash soției, jurnalul ținut de aceasta, corespondența celor doi scriitori, jurnalul
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
încremenirea" mentală a personajelor clasice, pentru care destinul tragic se leagă întotdeauna de ideea unei captivități psihologice. Viziunea „subiectivată" a lui Ishmael rămîne dominantă în primele douăzeci și cinci capitole ale romanului, asistîndu-se ulterior la o ciudată interferență a vocii naratorului cu „omnisciența" autorului. Probabil că „micul truc" epic a fost necesar pentru susținerea textului de fond (unde cetologia se combină, dificil, cu teologia și mitologia și unde impresia - cel puțin - a unui „discurs autorizat" era mai mult decît necesară). Totuși, Ishmael își
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
a-i contrabalansa sicitatea, monotonia, automatismul atît de antipatice în cazul unora din practicanții săi, nu printr-o asumare, ci printr-un fel de subminare ce-i mimează trăsăturile, printr-o bufonerie sui generis. Inveșmîntat în straiele savantlîcului, cu ochelarii omniscienței pe nas, înconjurat de pereți acoperiți cu tomuri groase, năstrușnicul autor le provoacă la joacă. Inteligența implicată în manifestările unui homo ludens e menită a monitoriza facultatea dominantă a acestuia care e fantezia. A o ajuta să-și păstreze buna
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
lui Kafka. Este un scenariu plauzibil, doar că francezul nu este tout ŕ fait francez. Și, pentru ca lucrurile să fie limpezi dintru bun început, naratorul (care nu se sfiește să se arate pretutindeni în text și să exceleze, deopotrivă, prin omnisciență și printr-o - ușoară - aroganță față de cititorul devenit, la rându-i, personaj anonim, trebuind să se mulțumească cu dramul de informație, pe care cel dintâi i-o oferă sau i-o ascunde) intervine, dezvăluind întreaga identitate a protagonistului: "Cine? Vasile
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
confirmă Spyros care încheie tranzacțiile cele mai reușite după indicațiile lui. Cu toate că acum se bucură de autoritate deplină, eroul nu arată a fi fericit: e răvășit, are o figură descompusă, cearcăne, privirea rătăcită și pare mereu absent, cu gândul aiurea. Omnisciența nu îi aduce vreo satisfacție și declară, dimpotrivă, cu o prefigurare, parcă, a viitoarei sale automutilări: Asta e nenorocirea: văd prea bine. Aș vrea să nu mai văd deloc. Simpatia mulțimilor nu e nici ea tocmai de dorit: slujitorul Marcos
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
departe de-a întreține un ton macabru; Judt are în această carte - neașteptat de personală, avînd în vedere că tot ce-a scris pînă la acest volum au fost eseuri istorice, dar care, ce-i drept, nu sufereau de ariditatea omniscienței științifice cu verbe și pronume de persoana întîi la plural sau exces de construcții pasive - un ton cu totul seducător, atașant, uman, ba chiar sentimental pe alocuri, dacă ne putem închipui acest cuvînt cu conotații pozitive. Și asta fără să
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
însuși cu măiestrie, și nu numai în Câinii negri. Nimic nu e relatat în roman dintr-un unic punct de vedere. Sensul evenimentelor și al trăirilor personajelor se constituie din perspective diferite, complementare sau opuse. Nici o perspectivă supraordonată, de felul omniscienței din romanul clasic și realist, nu „leagă” și, mai ales, nu „explică” faptele și reacțiile subiective față de acestea. În Câinii negri, există cel puțin trei asemenea interpretări ale vieții și opiniilor protagoniștilor, aceea a naratorului, care își pune în gând
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
această temă, a cărui teză n-o mai împărtășesc astăzi decât parțial. Se intitula De ce nu scriu roman și se află în volumul O ușă abia întredeschisă. Eram sub influența ideii din Arca lui Noe referitoare la evoluția genului de la omnisciență la subiectivitate și mi se părea, ca și lui Camil Petrescu în Teze și antiteze, că e inacceptabil ca naratorul să pretindă a intra în mintea și în sufletul tuturor personajelor sale, cum intră diavolul șchiop al lui Le Sage
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
sufletul tuturor personajelor sale, cum intră diavolul șchiop al lui Le Sage în casele oamenilor prin acoperiș. Ulterior mi-am modificat părerea, descoperind că romanul postmodern repune în drepturi povestirea clasică, în care totul e posibil, cu alte cuvinte, că omnisciența este o convenție ca oricare alta, problema fiind de a o lua ca atare. Eseul meu din 1985 înmuia în final rigiditatea tezei din Arcă, dar păstra convingerea că romanul îmi este nesuferit (nu când îl citesc, ci dacă l-
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
renunțat la ea și de ce am numit autorul doar o divinitate degradată. Această postură de divinitate a autorului era valabilă mai ales în secolul de maximă înflorire a romanului, secolul al nouăsprezecelea, și ea se manifesta prin acele însușiri de omnisciență și omnipotență ale autorului: lumea era descrisă de undeva de sus, dintr-un unghi atotcuprinzător, pe acel ton neutru/ alb/ de o obiectivitate absolută. Atâta doar că omnisciența și omnipotența auctoriale erau simulate, iar nu autentice. De la un moment dat
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
romanului, secolul al nouăsprezecelea, și ea se manifesta prin acele însușiri de omnisciență și omnipotență ale autorului: lumea era descrisă de undeva de sus, dintr-un unghi atotcuprinzător, pe acel ton neutru/ alb/ de o obiectivitate absolută. Atâta doar că omnisciența și omnipotența auctoriale erau simulate, iar nu autentice. De la un moment dat, în secolul XX, autorul a dat lucrurile pe față, și-a mărturisit condiția omenească, slăbiciunile, ezitările ori chiar, la limită, „ignoranța” în raport cu personajele și acțiunea pe care tocmai
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
dai porunci? - 1), Iocasta îl îndemnă să accepte sfatul lui Tiresias de a nu forța limitele cunoașterii umane (De ce să vrei/ să fii mai mult decât un om? - 8) și îl mustră că a gustat plăcerile pământești când năzuia la omnisciența și atotputernicia divine (Dacă-ai vrut să fii/ singur cu adevărul tău și-n cer/ alăturea de zei, să nu te fi/ atins de mine și de tron - 8). Inițial, Tiresias admiră tăria lui Oedip, evidentă și pentru cei de
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
după săvârșirea îngrozitorului masacru, Andrew, incapabil să-și refacă viața, este pe cale să-și pună capăt zilelor, în chiar odăița unde se derulase acesta. Numai că în universul descris de un narator ce nu se sfiește să-și declare frecvent omnisciența, Spintecătorul fusese prins și spânzurat, fapt care contravine adevărului istoric. De ce operăm cu această evidentă distorsionare a realității va deveni clar abia spre sfârșit. E suficient să precizăm deocamdată că Andrew Harrington nu se va sinucide. Îl va salva Charles
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
viziuni babiloane... - Nu plânge, femeie ! Nu-i nime...17 Darul divin ar putea la rigoare să camufleze o descindere a Securității sau, măcar, a Miliției. (Ipoteză în care Dumnezeu ar putea reprezenta un faimos diriguitor cultural din epocă, a cărui omnisciență e mărturisită sub un plural aproape instituțional). Angoasele iubitei ar fi, în cazul acesta, odată în plus, motivate (și nu niște banale accese de isterie). Pe un astfel de fond, ghemul de microfoane n-ar mai fi, nici el, o
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
va mai dura o vreme. Jocul acesta de făgăduieli a căror împlinire e amînată de contrarieri metodologice sfîrșește prin a te dezamăgi. Ambiția cunoașterii are o limită, și chiar atunci cînd fizicienii sînt pe punctul de a gusta din trufia omniscienței, cosmosul are grijă să le dea vot de blam: nu numai că disciplina cosmologiei e precară în temelia ei, dar perspectiva că într-o zi își va umple fisurile e tot mai îngustă. Aceasta e ideea cu care rămîi de pe urma
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
totuși, un scriitor să o facă: Florina Ilis, în Cruciada copiilor, cel mai recent roman al ei, distins de România literară cu Premiul Cartea anului 2005. Mi-era dor (și cred că nu sînt, nici pe departe, singura...) de răsfățurile omniscienței, de bunul narator d'antan, care-ți întoarce pagina, îți potrivește ochelarii și-ți dă, dintr-o scenă en marche, atît cît poate să cuprindă o privire aruncată iute, ocoliș, împrejur. Florina Ilis delegă să vorbească soiul ăsta, ,patriarhal", de
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
capăt. Pe de altă parte, ,vacarmul", pe care opțiunea pentru o asemenea punctuație îl servește de minune, îi dă prilejul de-a intra, oricînd poftește, în ,filmul" fiecăruia, de-a trece, ,teoretic" spus, de la vision du dehors la așa-numita omnisciență selectivă (sau - sic! - ,focalizare obiect delegată" - cf. Vitoux). Ce importanță are asta pentru judecata de valoare? Destulă, dacă vrem să ducem, cît de cît, linia subțire despărțitoare între povești, calde ca toate poveștile, și tehnica lor armată la rece sau
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
aia din Crusta lui G.N.) pe care feluriții copii (mari) din carte nu contenesc să și-o pună. Cum m-am născut? Uite așa, în chinurile (postmoderne) ale planificărilor date peste cap, ale programărilor încurcate la doctori care sîcîie, cu omnisciența lor, neprevăzutul, ale goanei după taxi și ale bețiilor (de fericire) începute neinspirat. Anca Stanciu e, cînd ,activează" pe forumuri pentru mămici, la a doua ,încercare". Este, carevasăzică, un narator care compară, detașat (cu toată nebunia...), realitatea cu povestea care
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
era sigur că În acele cuvinte exista un sens ascuns. Era ca și cum Cerul al Treilea ar fi Început să vorbească În alegorii. — Dar, chiar dacă În mintea lui Dumnezeu Între ceea ce a fost și ceea ce va fi nu există deosebire În virtutea omniscienței inspirate de Sfântul Duh, zise el, finitudinea noastră omenească trebuie să constate că doi oameni au fost uciși, drumul lor pe Pământ a fost curmat, timpul le-a fost furat. Această faptă strigă după răzbunare către Dumnezeu. — La mine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Dumnezeu, continuă Dante arătând spre spectacolul din spatele lor. - Misiunea Înțeleptului e aceea de a ști. Iar a ști totul e ambiția cea mai nobilă, răspunse Arrigo după o clipă. - A ști totul e un alt fel de a denumi omnisciența. Iar omnisciența e atributul doar al lui Dumnezeu, precum arată Toma din Aquino și sfântul Bonaventura, printre mulți alții, replică poetul. Pe nesimțite, Își Încrucișase din nou mintea cu vechiul profesor, reluând un duel neîncheiat. - Mai există și alți maeștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
continuă Dante arătând spre spectacolul din spatele lor. - Misiunea Înțeleptului e aceea de a ști. Iar a ști totul e ambiția cea mai nobilă, răspunse Arrigo după o clipă. - A ști totul e un alt fel de a denumi omnisciența. Iar omnisciența e atributul doar al lui Dumnezeu, precum arată Toma din Aquino și sfântul Bonaventura, printre mulți alții, replică poetul. Pe nesimțite, Își Încrucișase din nou mintea cu vechiul profesor, reluând un duel neîncheiat. - Mai există și alți maeștri care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de tânjită scurgerea leneșă a vremii, ori dirijând prin dosnică încolonare pe”mișmașii” timpurilor noi și pe năpăstuiții zilei, deopotrivă. Gesturi și logoree de nestăvilit, imperative în încăpătoarele voaluri de bâțâială scremută, mulțimea prosternată (dar și consternată) în fața „omnipotenței și omniscienței sale. Mulțimi vernerând în delir „înălțimile-i „celeste” și stăruind într-o trudnică rugă să le fie calea luminată, ca la începuturile lumii când Dumnezeu despărțit-a uscatul de ape și raiul din fața bulucelilor greu de oprit ale ființelor create
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
pune false și istovitoare întrebări, de a scorni scenarii sau de a mă îndoi, la nesfârșit, de elementele de logică pe care le ridică neputincioasa și mărginita încredere omenească. Uneori am fost atât de aproape de credința adevărată, revelația Atotputerniciei și Omniscienței Creatorului oferindu-mi-se (să fi fost Chemarea însăși!?, încât nu reușesc, cu nici un chip să-mi explic, rațional, ratarea!... Natura ezitantă a hotărârilor mele, continua lor alunecare spre suficiență și chiar derizoriu s-ar fi risipit fără îndoială, vălul
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
de cealaltă. Ceea ce noi numim Dumnezeu este o structură holografică și tot ceea ce există în ființa noastră, există și în celula microscopică și în întreg Universul. Holograma nu are capăt, început și sfârșit. Conștiința pură, energia cosmică a vieții, omnipotență, omnisciență și omniprezență universală sunt termeni analogi pentru această stare nemanifestată de ordine perfectă. Până în prezent, știința occidentală a operat sub deviza, conform căreia, calea optimă de înțelegere a unui fenomen fizic este "disecarea" lui în părțile componente. Dar dacă încercăm
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]