89 matches
-
anală scobită. Coloritul corpului este cenușiu pe spate, cu o nuanță verzuie și argintiu pe laturi și abdomen. Pe laturi se află o dungă lată cenușie-albăstruie, dispusă longitudinal, de la bot până la baza înotătoarei caudale. Peritoneul este negru. Este un pește omnivor, cu componenta animală predominantă. Se hrănește cu nevertebrate bentonice: crustacee (amfipodele și copepode), insecte acvatice, larve de insecte (perlide, efemeride), viermi și moluște, dar, de asemenea, și cu detritus organic, diatomee, alge filamentoase și alte plante acvatice. Atacă puii și
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
primele două săptămâni, puii sunt cvasi-permanent îngrijiți de femelă, care îi păzește, îi apără de frig, îi hrănește cu hrana adusă de către mascul la cuib. Când puii devin mai mari, hrana este adusă de ambii părinți. Corbul este o pasăre omnivoră, consumă rozătoare, hrană vegetală, dar și hoituri. Iarna, mai cu seamă exemplarele tinere se adună în carduri pe lângă câte-un hoit găsit în peregrinările lor haotice! Pădurile au un important rol de modelare a climatului, realizând o termoreglare prin reducerea
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
și specii ai căror indivizi nu se îndepărtează prea mult de ascunzișuri. Procionidele au bine dezvoltate simțurile mirosului, văzului și auzului. Procionidele sunt omnivore și hrana constă atât din plante, cât și din animale. De exemplu ratonul ("Procyon lotor") este omnivor, dar cum preferă viața acvatică, mănâncă mai mult broaște și pești; de pe uscat prinde tot felul de animale mici și culege nuci, alune și semințe. Unele specii sau specializat: pisicile cu coadă inelată ("Bassariscus") și olingo ("Bassaricyon") sunt în mare
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
41-45 solzi. Colorația este cenușiu-albăstruie sau cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen albă-argintie. Înotătoarele dorsală și pectorale sunt gălbui-verzui-măslinii, iar înotătoarele anală și ventrale de un roșcat-murdar. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală au marginile întunecate. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu organisme bentonice, precum larve de insecte, crustacee, viermi și moluște, substanțe vegetale și detritus organic. O componentă importantă a hranei sunt diferite specii de moluște bivalve ("Mytilaster", "Abra", "Hydrobia"), pe care peștele le triturează cu ajutorul dinților
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
Ficatul constă din 5-6 lobi, este mare (aproximativ 8% din greutatea animalului) și este dotat cu vezică biliară. Pancreasul de asemenea este mare și împărțit în câțiva lobi. Astfel, organele digestive seamănă ca structură mai mult cu cele ale animelelor omnivore decât cu cele ale animalelor carnivore tipice. Rinichii au și ei dimensiuni mari (până la 2,8% din greutatea totală a corpului). Ei permit vidrei de mare să se alimenteze cu apă sărată. Volumul plămânilor vidrei de mare îl depășește de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mai multe specii, dintre care multe sunt endemice cu un areal restrâns, de multe ori fiind pe cale de dispariție datorită factorilor antropici și introducerii speciilor alogene invazive. În special, genul este bogat în specii în sudul Balcanilor. Majoritatea speciilor sunt omnivore, hrănindu-se cu macroinvertebrate și microinvertebrate, dar consumă într-o măsură mai mare sau mai mică substanțe vegetale și detritus organic. Reproducerea are loc în grupuri de la sfârșitul primăverii până la începutul verii, dar speciile policiclice, pot depune icre chiar și
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
1,7 m, iar greutatea de 400-600 kg, acest urs fiind mult mai mare ca ursul brun, femela fiind mai mică decât masculul, acest dimorfism sexual observându-se și azi la urși.Madibula "ursului peșterilor" era bine dezvoltată, ursul fiind omnivor (consuma vegetale și carne), este reprezentantul tipic al animalelor din timpul glaciațiunii, urmele lui fiind găsite numai până unde se întindeau în acel timp pădurile de foioase.Locurile din Europa unde s-au găsit urmele lui sunt peșterile: Neclarificată este
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
neagră. Somnul pitic preferă apele limpezi, puțin adânci, liniștite, cu fundul moale sau nisipos, bogate în vegetație, trăind în grupuri. Iarna și-o petrece îngropat în adânc, încetând a se mai hrăni. Somnul pitic este un pește răpitor de temut, omnivor, bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide, cladocere, ostracode, și amfipodele, insecte, inclusiv larve de efemeroptere, larve de trihoptere și plante. Adulții se hrănesc cu insecte, pești mici (porcușori, roșioară, babușcă, lin), icre de pește, moluște
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
medicina vestică, pacienții sunt sfătuiți câteodată să adere la dieta vegetariană. Unele specializări alternative, precum Ayurveda și Siddha, prescriu dieta aceasta ca o procedură normală. Părerea generală în lumea științifică este că la fiziologia omului, cea mai indicată este dieta omnivoră. Grupul „"Vegetarian Resource Group"”, printre alții, a concluzionat că oamenii sunt în mod natural omnivori, dată fiind abilitatea de a digera atât carne cât și plante, cu tendința metabolică de a se adapta, ceea ce le dă nevoi nutriționale satisfăcute de
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
Ayurveda și Siddha, prescriu dieta aceasta ca o procedură normală. Părerea generală în lumea științifică este că la fiziologia omului, cea mai indicată este dieta omnivoră. Grupul „"Vegetarian Resource Group"”, printre alții, a concluzionat că oamenii sunt în mod natural omnivori, dată fiind abilitatea de a digera atât carne cât și plante, cu tendința metabolică de a se adapta, ceea ce le dă nevoi nutriționale satisfăcute de nutriente animale și vegetale. Alte argumente sunt cele care precizează că anatomia omului este mai
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
citește lumea la microscop, și-o apropie la telescop, o desenează și, la urmă, își mîngîie, pe calea textului, dulăii Codin și Mozoc. Dar iată personajele lui Marin Sorescu, căci ele contează, în primul rînd: Ursul (Ursu, Domnul Urs), animal omnivor, om de litere și inginer silvic, șeful Ocolului pămîntului nr. 1, posesor de vizuină, apartament și cenaclist, Vulpea (d-ra Vulpe, Anișoara Iordăchescu), cu talent dramatic și aptitudini de ingenuă, inflamabilă, roșcovană și însărcinată de sus, Fără-Cap și Fără-Coadă F2C2, Iepurilă
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
de obicei neagră, însă sunt și bruni și chiar albătrii-închiși, întâlniți în zona arctică. Ghearele ursului american sunt mai mici și mai puternice decât cele ale ursului grizzly, ei fiind cei mai buni cățărători din familia Ursidae. Urșii americani sunt omnivori, ei ar mânca aproape orice. Însă mâncarea lor preferată este mierea, anual mii de apicultori suferind pierderi în urma lor.Dar apicultori iau masuri de protejare a stiubeelor. Urșii americani sunt răspândiți în toată America de Nord, din Florida până la cercul polar. Sunt
Baribal () [Corola-website/Science/303003_a_304332]
-
cuprinde practic toate deșerturi în ambele emisfere, de est și de vest, cu excepția Australiei. Unele specii au fost întâlnite în ecosisteme forestiere sau de stepă. Iarna solifugele hibernează, uneori și în perioada aridă de vară. Solifugele sunt animale carnivore sau omnivore, majoritatea speciilor se hrănesc cu termite, gândaci nocturni și alte artropode. Cele mai curajoase au fost observate mâncând șerpi și rozătoare. Unele solifuge au fost filmate consumând chiar și șopârle. Prada este detectată cu ajutorul pedipalpilor, apoi ucisă și fărămițată în
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
, sau urechelnița comună sau urechelnița europeană, este o insectă omnivoră din familia Forficulidae. Această urechelniță este o prezență comună nu numai în Europa, ci și în America de Nord, Asia de Vest și nordul Africii. Deși există mitul că sunt dăunatoare și că pot intra prin urechea umană pentru a-și depune
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
poziționate pe partea dorsală a segmentelor abdominale trei și patru. Pentru a direcționa jeturile, își încovoiază corpul, o manevra care îi permite în același timp să folosească cerci în apărare (vezi imagine). Urechelnițele sunt în general necrofage, dar unele sunt omnivore sau de pradă active. Abdomenul este flexibil și muscular. Cercii sunt utilizați pentru a fixa prada sau pentru a fixa partenerul în timpul copulării. Cercii masculilor au tendința de a fi mai curbați decât cei ai femelelor. Urechelnița comună este una
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
trăiesc în sezonul uscat. Iar cele mai multe specii mănânca exoscheletul rămas după năpârlire. Diplopodele trăiesc până la zece ani, în dependență de specie. Cele mai multe chilopode sunt erbivore și se hrănesc cu vegetație sau materie organică aflată în descompunerea materiei. Câteva specii sunt omnivore sau carnivore și vânează alte artropode mici, cum ar fi insectele minoscule sau chilopode, sau chiar râme. Unele specii au Aparatul bucal adaptat suptului ce le permită să se hrănească pe sucurile plantelor. Multe diplopode umezesc hrana preventiv cu substanțe
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
este o subclasă de nematode din clasa Enoplea. Cuprinde ordinele "Dioctophymida", "Dorylaimida", "Mermithida", "Mononchida", "Trichocephalida". Membrii acestei subclase prezintă o mare diversitate de specii terestre și de apă dulce, majoritatea sunt specii omnivore libere sau prădătoare, unele specii sunt paraziți ai plantelor sau animalelor. Nu au fost înregistrate specii marine. Se caracterizează prin prezența în cavitatea bucală a unui odontostil (stilet) - un dinte în formă de ac, gol pe dinăuntru, protruzibil, pentru străpungerea
Dorylaimia () [Corola-website/Science/328734_a_330063]
-
în formă de văl simplu, dublu sau chiar triplu), "cu ochi telescopici", cu caudale trifurcate. Corpul acestui pește poate fi turtit, lunguieț sau globulos. Ajunge la dimensiuni de până la 20 cm. Poate trăi până la 20-30 de ani. Este un pește omnivor care consumă zooplancton, vegetație (mai ales alge). În acvariu consumă pe lângă hrana artificială, musculițe și pâine (în special fidea). Se cresc într-un acvariu mare la temperatura camerei, dar pot rezista chiar atunci când apa prinde deasupra o pojghiță de gheață
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
idele (idae) sau urșii este o familie de mamifere carnivore mari din subordinul fispede, răspândite în regiunea holarctică, existând câteva specii și în America de Sud. Sunt animale omnivore de talie mare, voluminoase și masive, cu coadă scurtă și, de regulă, ascunsă între perii blănii, cu cap rotund, bot alungit și, de obicei, trunchiat, gât scurt și gros, urechi scurte și ochi relativ mici. Labele au câte cinci degete
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
întărâtă sau îl rănește, adică dacă-l provoacă, dar în general, se simt în largul lor departe de așezările omenești. În apropierea așezărilor omenești se transformă în fiare de temut, atacând atunci când sunt înfometați și mamifere mari. Urșii sunt animale omnivore în sensul cel mai strict al cuvântului, hrana fiind de origine atât animală, cât și vegetală. Pot să se hrănească timp îndelungat exclusiv cu vegetale, cu fructe de toate felurile, boabe, semințe, grăunțe de cereale, rădăcini, frunze, ierburi suculente, muguri
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
savana și pădure - sau o zonă de tip parkland. Este tipul de nișă care se extinde în Africa cam în aceiași perioadă (3 - 1 mîl. ani). Spre deosebire de "A. robustus", perfect adaptat unei diete vegetale, "A. africanus" are un comportament alimentar omnivor (comportamentul ooportunistic este mai accentuat) și, probabil, face primii pași spre vânătoarea cooperativa. De notat este faptul că "A. africanus" este primul tip de australopitec identificat; în 1925, doctorul sud-african Raymond Dart descoperea la Taung, în Africa de Sud, calota craniana a
Australopitec () [Corola-website/Science/302125_a_303454]
-
înotătoarea anală sunt portocalii sau roșii. Irisul ochilor este portocaliu sau roșu, cu mici pete întunecate. Dimorfism sexual apare numai în timpul perioadei de reproducere, când masculii au tuberculi nupțiali pe cap și pe partea antero-superioară a corpului. Este un pește omnivor, cu o compoziție variabilă a hranei în funcție de vârsta și de ciclurile sezoniere. Hrana include insecte acvatice și larvele lor, nevertebrate bentonice (viermi, moluște, crustacee), alge, plancton și detritus organic. În timpul verii, componenta vegetală a hranei crește. Exemplarele de dimensiuni mai
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
sec. XX. S-a extins, fiind întâlnit sporadic în întreaga țară. Face parte din familia Canidae, alături de lup, vulpe, șacal etc. Lungimea corpului este de 60-90 cm, coada de 15-25 cm și poate ajunge până la 10 kg. Este un animal omnivor, putându-se hrăni cu fructe și plante de apă, deși preferă o alimentație carnivoră, cuprinzând broaște, insecte acvatice, șoareci, bizami, păsări și ouăle acestora etc. Este un animal de amurg și noapte, aparițiile diurne fiind întâmplătoare. Blana are o culoare
Câine enot () [Corola-website/Science/299710_a_301039]
-
botul scurt, ochii mici, vibrizele lungi, iar membrele posterioare mai scurte decât cele anterioare. Incisivii de pe maxilarul superior au o margine dantelată. Degetele cu unghii subțiri și fragile. Este un bun alergător și se cațără cu ușurință. Este o specie omnivoră și se hrănește mai ales cu semințe de cereale și plante industriale, dar și cu alimente găsite în locuințe. Având hrană suficientă disponibilă, nu-și face rezerve pentru sezonul rece. Trăiește în perechi, apărându-și cu îndârjire teritoriul. Nu hibernează
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
omului și animalelor de casă boli infecțioase și helmintoze. Strică mai mult decât consumă și imprimă alimentelor un puternic miros neplăcut de urină. Indivizii care migrează vara în câmp produc pagube culturilor în perioada de recoltare. Șoarecele de casă este omnivor. El consumă de preferință boabe și semințe de cereale și plante industriale, dar și o gamă largă de alte produse comestibile: fructe, legume, carne, insecte și alte alimente găsite în locuințe, dar poate mânca clei, pastă și chiar săpun. Șoarecele
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]