108 matches
-
Johannis. Pasarela pietonală ce leagă Piața Mică de Piața Huet este denumită popular „"podul minciunilor"” sau „"podul mincinoșilor"”. Deoarece podul nu era construit pe piloni, el a fost denumit în , ceea ce însemna în traducere "podul culcat". Această denumire este aproape omofonă cu "Lügenbrücke" , motiv pentru care unii localnici au început să-l numească "podul minciunilor" și așa au apărut legendele care-i justifică denumirea. Cu privire la această denumire circulă patru legende și anume: este construit din fontă și are două balustrade metalice
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
împreună cu masa maghiarilor pe care îi însoțeau. Așezarea de pe Crișul Negru Tărcaia ("Köröstárkány", „Tărcaia pe Criș”), de lângă Beiuș, populată în proporție de 98,3 % de etnici maghiari, este până astăzi centrul maghiarimii de origine prezumtiv tarcană din Transilvania. O așezare omofonă, Tárkány, se află în vestul Ungariei, în județul Komárom-Esztergom, lângă Dunăre, fluviul constituind în acea zonă frontiera cu Slovacia
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
a nunții și Leonato însuși este dispus să creadă acuzațiile împotriva lui Hero, în absența unor dovezi solide. Un alt motiv prezent în piesă este un joc pe baza cuvintelor „nothing” (nimic) și „noting” (a remarca, a observa) care erau omofone la data scrierii piesei. Prin utilizarea comicului de limbaj, autorul schimbă perspectiva titlului către rezultatele dezastroase ale unor remarci, comentarii, observații care sunt înțelese greșit, scoase din context sau auzite de persoane nepotrivite.
Mult zgomot pentru nimic () [Corola-website/Science/315858_a_317187]
-
scriu apăsând pe tasta "x" înainte de a scrie "tsu" sau "tu" (deci "x" + "tsu", de exemplu). Când au fost scrise suficiente silabe pentru a constitui un cuvânt, calculatorul oferă o serie de opțiuni de semne kanji, japoneza având multe cuvinte omofone. Utilizatorul alege semnul kanji de care are nevoie (de obicei prin apăsarea repetată a tastei „spațiu”) și repetă operațiunea de la început pentru alt cuvânt. Aici este un exemplu de propoziție dintr-un ziar ("Asahi Shimbun" din 19 aprilie 2004) ce
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
se fac experimente în acest sens mai ales în muzica de film. Se folosesc efecte de ecou, amplificarea suprasaturată (care duce la distorsionarea sunetului de chitară, orgă) ș.a. Părțile vocale au o scriere pe mai multe voci, în cele mai multe cazuri omofonă (ritmul coincide, doar înălțimile diferă), însă uneori și polifonică (cazul celebrei formații americane Beach Boys, dar și a românilor Sideral sau Phoenix). Forma muzicală este de cele mai multe ori simplă, strofică, permițând însă intervenția unor momente instrumentale de amploare. Sub aspect
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
zona împădurită care fusese arsă pentru a fi construit orașul. Numele a fost extins întregii zone cantonale, iar după Războiul Suab din 1499 a început să fie utilizată pentru a denumi întreaga confederație. Numele țării în germana elvețiană, "Schwiiz", este omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de acesta prin utilizarea articolului hotărât ("d'Schwiiz" pentru confederație, dar numai "Schwiiz" pentru canton și oraș). Denumirea "Confederatio Helvetica" a fost introdusă în latina modernă treptat după formarea statului federal în 1848, ca ecou
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
sensul g) ("les toilettes"). Schimbarea de sens se poate face prin procedee ca: În franceză, din cauza unor particularități ale evoluțiilor fonetice, omonimia este mai frecventă decât în celelalte limbi romanice. De exemplu, numai în franceza modernă s-a ajuns la omofone (în număr de șase) din șase cuvinte latine heterofone, care au dat în alte limbi romanice tot șase cuvinte heterofone: > "saint" „sfânt”, > "sein" „sân”, > "sain" „sănătos”, > "ceint" „încins”, > "cinq" „cinci”, > "seing" „semn”, toate pronunțate [sɛ̃]. De altfel, aceasta este
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
1862, fiind acceptată de Biserica Ortodoxă Română abia în anul 1881. Trebuie să remarcăm că alfabetul chirilic românesc a fost adaptat încă din secolul al XV-lea pentru redarea sunetelor limbii române, în ciuda numărului său mult prea mare de slove omofone și în parte cu totul inutile, în timp ce alfabetul grecesc pentru dialectul aromân și cel latin pentru dialectul dacoromân s-au adaptat cu mult mai greu pentru notarea sunetelor specifice românești. Este necesar să reamintim pentru valoarea lor anticipativă cel două
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Armonia strânsă (en. "close harmony") reprezintă în muzică o abordare a scriiturii omofone (pe mai multe voci identice ca mers ritmic, monoritmice) bazată pe economia de ambitus. Astfel, vocile sunt situate la distanță cât de mică posibil (cel mai frecvent terțe și cvarte, dar sunt posibile și secunde sau, pasager, unison) pentru a
Armonie strânsă () [Corola-website/Science/313737_a_315066]
-
un simbol viu al strălucirii teoforice (termen care desemnează artă bizantina ca fiind o artă ecleziastica care încearcă să exprime o frumusețe transcedentală, Dumnezeiasca, originală și unică) a artei bizantine ortodoxe. Muzică psaltica bizantina este prin esență o muzică exclusiv omofona și melodica (exclude armonia sau cântarea pe mai multe voci). Etimologic, cuvantul "muzică" este de origine grecescă, luându-și numele de la "muse" (termen care mai tarziu are un înțeles mai larg desemnând în general "inspirația" în arta creatoare), iar zeița
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
cea de Taină s-au cântat Psalmi . În cartea sa intitulată "Muzică bisericească pe psalthichie și pe note liniare pentru trei voci" (București, strada Doamnei nr. 20 anul 1902), Preasfinția Să Nifon N. Ploeșteanu scria: Deasemenea, mărturii importante despre cântarea omofona ni se transmit de la Sfanțul Ignatie Purtătorul de Dumnezeu (+107), episcopul Antiohiei, căruia i s-a descoperit în vedenie cântarea antifonica, arătândui-se cetele îngerești care lăudau Sfântă Treime antifonic. Sf. Efrem Șirul, supranumit și "alăuta Duhului Sfânt" ne-a lăsat
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
asupra trecutului prin conservarea obiectelor religioase și bisericești. Corul bisericesc A fost Înființat de către cântărețul bisericesc Maxim Comișescu În anul 1946 și era format din tinerii locuitori ai satului Frenciugi. În 1963 corul religios din Frenciugi aplica În biserică cântarea omofonă (cântări bisericești românești tradiționale, alcătuite de marii noștri protopsalți și păstrate, cu sfințenie, În tezaurul nostru național, Își au originea În cântarea bizantină). Preoți Preotul Chiriac Dumitru (1809), slujea la biserica cu hramul „Sfânta Troiță din satul Frenciuci”. Preotul Ioan
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
necesitatea și rolul didactic al educației actuale oferite participanților la aceste cursuri: metodele unitare de pastorație deprinse trebuiau să-i ajute pe preoți la exegeza și propovăduirea corectă a Sfintei Scripturi și Tradiții, la oficierea sfintelor Taine, la executarea cântării omofone, la îndrumarea credincioșilor pe calea dreptei credințe, la păstrarea disciplinei în viața religioasă și respectarea canoanelor, la prețuirea și păstrarea bunurilor sacre, la îndeplinirea obligațiilor pe care preoții le au în calitate de cetățeni devotați ai R.P.R. și la comportarea preotului în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
OLTEANU, VALENTIN, Cuvintele, RLIT, 3, nr. 29, 1970, 29. [55] OROS, VALERIU, O carte mult așteptată [Culegere de texte pentru dictări de T. Blajovici, V. Botiș, I. Comănescu, Z. Macovei, 1969], RPED, 19, nr. 4, 1970, 124-125. [56] POPESCU, ION, Omofonele, RLIT, 3, nr. 26, 1970, 29. [57] POPESCU, ION, Ortografia, RLIT, 3, nr. 23, 1970, 29. [58] POPESCU, ȘTEFANIA, Pe marginea unor fraze date pentru analiză gramaticală la concursul de admitere în liceu, RPED, 19, nr. 10, 1970, 95-99. [59
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
să pună în valoare natura stratificată a texturii de discurs. În această circumstanță, obiectivul interpretativ se identifică cu rezonarea clară a acestei linii contrapunctice, și, implicit, evitarea contopirii sale întrun plan secundar, echivalent celui deținut de clasicul acompaniament al scriiturii omofone. Una dintre dimensiunile interesante ale manierei de concepție a discursului o constituie prezența frecventă a indicațiilor de ritenuto. Trebuie menționat faptul că forma intervențiilor - în majoritatea cazurilor având efectul de durată a unui timp, precum și locația acestora la finalul frazelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Hazan, Paris, 1989, catalog al expoziției de la Marseille, p. 136. 94 Jérôme Bourdon, Histoire de la télévision sous de Gaulle, prefață de Jean-Noël Jeanneney, Anthropos/I.N.A., Paris, 1990. * Joc de cuvinte în original, cuvintele franceze héros ("eroi") și hérauts ("mesageri") fiind omofone (n. trad.). 95 A se vedea Jean-François Augoyard, "La vue est-elle souveraine dans l'esthétique paysagère", în Le Débat, nr. 65, mai-august 1991. 96 În 1992, se poate estima la un milion de franci costul de producție a unui minut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Multe limbi, cum ar fi persana modernă, de exemplu, nu fac nici o diferență între citat și vorbirea indirectă; ambele sînt introduse simplu prin particulă ke - o coincidență întîmplătoare cu limbile romanice, care încorporează în text vorbirea indirectă cu ajutorul semnului aproape omofon que (che). Despre vorbirea indirectă în germană și în latină am vorbit deja pe scurt [...]. După cum se știe, în germană scrisă, în vorbirea indirectă apare în mod obligatoriu conjunctivul I (așa-numitul conjunctiv prezent), chiar dacă nu trebuie exprimată nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
substantivul pe care îl determină. Presupunând că toți elevii știu să identifice adjectivele dintr-un text, să stabilească acordul adjectivului cu substantivul, să precizeze numărul și genul adjectivelor, să treacă adjectivele de la numărul singular la plural, să compare înțelesul unor omofone Ămoi - adjectiv și m-oi: mpronume; oi - verb voi) pornesc cu o evaluare inițială. În ora următoare, în concordanță cu rezultatele evaluării aduc fișe de recuperare diferențiate, în funcție de obiectivele neatinse și fișe de dezvoltare pentru elevii care au obținut calificativ
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
aplica regulile citirii silabice a cuvintelor. Modelul a fost creat prin folosirea unei grafii stranii, care se vroia nostimă, pentru denumiri englezești din domeniul publicității și al industriei spectacolelor; v. numele unei formații muzicale, U2 (pronunțat /ju tu:/), redând sintagma omofonă You, too "și tu" sau "și voi". Dacă U se citește /ju/, atunci 4U trebuie, nu-i așa, să fie pronunțat /fo: ju/, adică for you "pentru tine". Acest stil de comunicare scrisă s-a răspândit în scurt timp în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
că acest -o paragogic nu are nicio legătură cu vocala o etimologică de la finala cuvintelor condensate sau trunchiate din compuse tematice de tipul photo < photo[graphie], vélo < vélo[cipède] sau mégalo < mégalo[mane], ci își are originea în sufixele diminutivale omofone fr. -ot61 și -aud62. Aceste sufixe se asociază însă, în multe cazuri, cu diverse cuvinte sau fragmente de cuvinte fără să scurteze prea mult termenul de bază, ba, mai mult, uneori îl lungesc: fr. bachot < bach[elier] + -ot; cheminot "lucrător
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
fie ignorate în cazurile amintite. Bolul tiparului în poezie nu se mărginește nicidecum la asemenea extravaganțe relativ rare ; sfârșitul versurilor, gruparea în strofe, împărțirea In paragrafe a pasajelor în proză, folosirea rimelor vizuale (bazate pe terminații omografe, dar nu și omofone) sau a jocurilor de cuvinte care nu capătă sens decât grație ortografiei și multe procedee similare trebuie considerate ca factori componenți ai operelor literare. Teoria care susține valoarea pur sonoră a poemului tinde să nu ia în seamă de fel
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de cuvinte", drept "cea mai ieftină formă de spirit" ; secolul al XVIII-lea, prin Addison, îl clasificase drept una dintre speciile de "fals spirit". Dar poeții baroci și moderni îl folosesc cu seriozitate pentru a obține dublarea ideilor, precum și ca "omofon" sau "omonim", ca "ambiguitate" deliberată. *23 256 Lăsând la o parte ornamentele, putem împărți tropii, în mod adecvat, în figuri de stil bazate pe contiguitate și figuri de stil bazate pe similitudine. Figurile de stil clasice bazate pe contiguitate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sau cele două emistihuri dintrun vers rimează: Linele, colinele / strâng de sus luminile - L. Blaga) accentuează eufonia versului. - Rimaecou (concentrică) se realizează prin reluarea unui cuvânt în rimă (de exemplu, substantivul plumb în poezia lui Bacovia), prin rimarea unor omonime/omofone (...cuvântul /...cu vântul), sau prin rimarea unor cuvinte dintre care unul îl încorporează pe celălalt (... cristalină /...alină). - Rima imperfectă, numită și asonanță, constă în diferențe de sunete (de obicei consoane) în segmentele acustice care formează rima (Și pentru cine vrei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a conotațiilor asociate de către istorie unor unități. Noi nu am luat în considerare decît cazurile "pure", dar există multe nume de mărci care aparțin mai multor categorii: "ACCOR", un lanț de hoteluri, este în același timp o deturnare a cuvîntului omofon (= care se pronunță în același mod) "Accord" și un neologism ortografic, pentru că nu are D-ul final. El este, de asemenea, o siglă, dar care nu este percepută ca atare de către publicul larg. O percepție variată Globalizarea numeroaselor mărci poate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
asociat cu fabricarea veselei rafinate și scumpe (sticle, pahare); - semnificatul său posedă anumite particularități fonice; de exemplu, el conține două vocale, din care prima este vocala cea mai închisă din franceză și a doua, cea mai deschisă; începutul său este omofon cu "cri", "Cristos" etc. Discursul publicitar trebuie să-și croiască drum prin această constelație de valori virtuale pentru a pune de acord valorile asociate mărcii cu cele asociate categoriei de produs. Pentru substantivele proprii, nu putem vorbi de semnificat la
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]