261 matches
-
cu colegul său Cuvier în privința unității regnului animal. Robert Grant, devenit o autoritate în anatomie și în domeniul reproducerii nevertebratelor marine, dezvoltă ideile lui Lamarck și ale lui Erasmus Darwin privind transmutația și evoluționismul, și, având ca argument de bază omologia existentă între organele diferitelor specii, dovedește originea comună a lumii vii. Charles Darwin, pe atunci tânăr student, îl asista pe Grant în investigațiile sale privind ciclul de viață al animalelor marine. În 1826, un document anonim, probabil scris de Robert
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
organele publice din Spațiul Economic European. Sistemul a fost dezvoltat de Comisia Europeană, în strânsă cooperare cu statele membre ale Uniunii Europene pentru a accelera cooperarea administrativă transfrontalieră. ÎMI le permite administrațiilor publice naționale, regionale și locale să iși identifice omologii din alte state membre și să gestioneze schimbul de informații cu aceștia. Seturile de întrebări și răspunsuri predefinite deja traduse, precum și serviciul de traducere automată, le permite acestora să comunice în limba maternă. Conform legislației comunitare din domeniul pieței interne
Sistemul de Informare al Pieței Interne () [Corola-website/Science/328606_a_329935]
-
aceștia. Seturile de întrebări și răspunsuri predefinite deja traduse, precum și serviciul de traducere automată, le permite acestora să comunice în limba maternă. Conform legislației comunitare din domeniul pieței interne, autoritățile competente din statele membre au obligația de a furniza informații omologiilor din alte state membre. Alte acte legislative solicită de asemenea comunicarea dintre statele membre și Comisia Europeană (de exemplu pentru notificarea măsurilor naționale de implementare a dreptului Uniunii Europene). ÎMI a fost dezvoltat pentru a facilita acest schimb zilnic de
Sistemul de Informare al Pieței Interne () [Corola-website/Science/328606_a_329935]
-
și de securitate a UE se manifestă, cu precădere, în spații precum Balcanii de Vest, bazinul Mării Negre, Orientul Mijlociu/lumea arabă. Aceste zone de expertiză trebuie întărite prin regândirea necesităților aferente spațiului comunitar. Intrăm într-un ritm susținut de contacte cu omologii europeni, precum și în circuitul informațiilor interne ale Uniunii. Diplomația în spațiul european se va confrunta cu dosare și metode de lucru diferite. Adaptarea la ele a început deja, dar a venit momentul să regândim din temelii modalitățile în care noua
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
tot globul, frecventarea „lumii bune”... Cum e, de fapt, activitatea diplomatică? Mihai-Răzvan Ungureanu: E surprinzător cât de tehnică, de articulată și de precisă devine astăzi reprezentarea diplomatică. Cu cât ești mai superficial, cu atât pierzi mai repede în confruntarea cu omologii. Cu cât ești mai profund, mai atent, mai aplicat, cu cât ai mai mult Sitzfleisch să citești, cu cât ești mai obișnuit să treci cu creionul pe dosare - dosare care devin enorme, devin cărți -, cu atât ești mai convingător. Altminteri
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
cel ontologic și cel al semnificațiilor simbolice. Trecerea dintr-un plan într-altul ar fi posibilă grație unor „omologii diminuate”.2 În mod similar, Andrew Benjamin considera că un rol esențial în interpretarea gândirii lui Platon ar juca raporturile de omologie. Chiar dacă operele artistice nu pot surprinde esența, ființa esențială (ou#sia, toV ovn) a ceea ce (re)prezintă, trebuind să se mulțumească doar cu similitudini corect atribuite (toV o#moion), raporturile pe care le stabilesc cu ceea ce este în afara lor, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este în afara lor, sunt cu mult mai complexe decât relația biunivocă dintre model și copie: Adevărul (a#lhvqeia) este, după cum s-a specificat, relațional. Mai mult decât atât, adevărul implică ființa esențială. Era necesară, cu alte cuvinte, o relație de omologie între acele elemente de care este implicat. E vorba de raporturile complexe între mimesis, adevărul ca relație în cadrul mimesis-ului, raportul de omologie și ființa esențială (realitatea, toV o#n, ou#sia), care trebuie toate luate in considerare. Doar prin asumarea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
specificat, relațional. Mai mult decât atât, adevărul implică ființa esențială. Era necesară, cu alte cuvinte, o relație de omologie între acele elemente de care este implicat. E vorba de raporturile complexe între mimesis, adevărul ca relație în cadrul mimesis-ului, raportul de omologie și ființa esențială (realitatea, toV o#n, ou#sia), care trebuie toate luate in considerare. Doar prin asumarea acestei sarcini interdependența tuturor acestor elemente va ieși la suprafață (și va facilita calea de acces către oglindă)1. Viziunea lui Andrew
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
recunoașterea este nemijlocită. Este proclamată ca atare de pe poziția cunoașterii. În cel de-al doilea caz, recunoașterea este mediată de necesitatea interpretării 4. Riscul cel mai important, ivit în cel de-al doilea caz, ar fi acela ca relația de omologie dintre conținut și (re)prezentare să nu fie corect construită. Cu alte cuvinte interpretarea poate stabili acest raport în mod inadecvat. Această inadecvare (și nu mimesis-ul ca atare) ar constitui așadar obiectul criticii platonice. Lucrurile sunt, evident, mai simple în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
viziuni caracteristice asupra complexității și pluralismului. O viziune în care (...) pluralitatea se identifică, în linii mari, cu diferitele modalități de a înfățișa același sens ascuns (e#n u#ponoivaiz). In aceste condiții, ea va fi întotdeauna redusă, ștearsă chiar, de omologia deopotrivă dezvăluită și cerută de interpretare. (...) Mimesis-ul, prin tradiție, solicită postularea unei omologii atât în interiorul obiectului, cât și în interiorul interpretării. În consecință, avantajul reprezentat de inaugurarea demersului cu analiza mimeticului în platonism constă în aceea că permite cântărirea atentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în linii mari, cu diferitele modalități de a înfățișa același sens ascuns (e#n u#ponoivaiz). In aceste condiții, ea va fi întotdeauna redusă, ștearsă chiar, de omologia deopotrivă dezvăluită și cerută de interpretare. (...) Mimesis-ul, prin tradiție, solicită postularea unei omologii atât în interiorul obiectului, cât și în interiorul interpretării. În consecință, avantajul reprezentat de inaugurarea demersului cu analiza mimeticului în platonism constă în aceea că permite cântărirea atentă a tuturor acelor elemente care intră în joc când vine vorba de o reconsiderare
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în interiorul interpretării. În consecință, avantajul reprezentat de inaugurarea demersului cu analiza mimeticului în platonism constă în aceea că permite cântărirea atentă a tuturor acelor elemente care intră în joc când vine vorba de o reconsiderare a figurii...2 Postularea unei omologii atât în interiorul obiectului, cât și în interiorul interpretării depășește simpla corespondență între planuri (ontologic, respectiv simbolic), deschizând, din cerc în cerc, domeniul unei totalități care, în cele din urmă, nu mai poate fi totalizată. Conceptul de eterogenitate originară, ca și principiul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sociologie a științelor (reprezentată, printre alții, de Bruno Latour sau de Steve Woolgar) nu caută oare să dilueze În istoric și social noțiunile de obiectivitate și de adevăr? Există, după câte se pare, Între relativismul cognitiv și diferențialismul cultural o omologie structurală ă sau am putea spune, o afinitate electivă (Dubois, 2001, pp. 226-230). Această relație nu ne poate surprinde: Într-o societate democratică, indivizii au un adevărat cult al egalității, care constituie o pasiune dominantă, În sensul dat de Tocqueville
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În Le Bricolage africain des héros chrétiens, André Mary desprinde patru paradigme utilizate În abordarea logicilor de prelucrare sincretică: 1) principiul reinterpretării, adică al Însușirii conținuturilor culturale exogene prin intermediul categoriilor de gândire ale culturii native; 2) principiul analogiei, corespondenței sau omologiei, care mizează pe asemănarea globală și practică, pe abstracția incertă conform unei mistici a participării; 3) principiul diviziunii, care permite alternarea sau coabitarea, la același individ sau În cadrul aceleiași culturi, a unor logici sau categorii care sunt În sine incompatibile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
la demagogiile și fraudele comise de partide și guverne veroase se pot intensifica peste măsură și atunci cresc lansările de idei oficiale amenințătoare pentru vulg. Stratagemele de acest fel sunt foarte vechi. Nu vor dispărea prea curând. Așa cum nu dispar omologiile dintre "primitivi" și "civilizați". Studiile făcute asupra așa-ziselor societăți primitive rătăcite prin junglă (le evocăm pe cele găsite și studiate prin anii 1930 de C. Lévi-Strauss cu soția în zona Matto Groso) arată că și acolo liderii grupurilor ori
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
istoric este înlocuită de principiul similitudinii sub forma pluralității timpurilor locale, susținute de O. Spengler și de C-G. Jung. Denunțând mitul iudeo-creștin al istoriei universale, O. Spengler a descris mai multe succesiuni morfologice independente de cauzalitate, bazate numai pe omologii. Același istoric a arătat că regula eternei reîntoarceri a destinului unic funcționează în viețile oamenilor ca și reîntoarcerea planetelor în revoluțiile lor orbitale. Poziția sa a fost întărită de profesorul de sociologie de la Harvard P. Sorokin care a vorbit despre
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Hristos de către P. Ricoeur și R. Bultmann într-un studiu din 1968. El menționa dovezile adunate în sprijinul dependenței timpului și ritmului istoriei de "ariile culturale", de interpretarea "destinului" ca timp "local", confirmat și de fizica relativistă. Adăugând simbolizarea spațio-vizuală, omologia momentelor și a formelor, pluralismul istoriilor și eterna lor reîntoarcere comparativă, putem obține explicația "oricărei sacralități, al oricărei "sfințenii" a istoriei". (16, p. 78) Durand precizează că nu respinge științele istorice, ci vrea doar "reașezarea lor cu mai multă modestie
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
1992-1994) manifestărilor similare din proza românească interbelică. Sunt cercetate scrieri de Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, C. Fântâneru, M. Blecher, Octav Șuluțiu, H. Bonciu, Ion Biberi, Mihail Celarianu și Anișoara Odeanu. Se depistează și comentează omologii și filiații cu demersuri similare din literatura universală modernă. Urmărind diferitele variante ale conceptului, criticul surprinde și transpunerile acestuia într-o scriere ori alta. Era, în bună măsură, de așteptat ca după o asemenea investigație amplă a literaturii naționale M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
deleția unui fragment de ADN purtător de unul sau mai multe situsuri de fixare ale primerilor, poate conduce la absența produsului de amplificare; substituția unei nucleotide, poate influența fixarea unuia sau ambilor primeri la un anumit nivel datorită schimbărilor în omologie, ceea ce poate conduce la prezența sau absența polimorfismelor sau la o schimbare a mărimii fragmentului; inserția sau deleția unui mic fragment de ADN poate duce la schimbarea mărimii fragmentului amplificat. În practică se observă rar schimbări ale mărimii fragmentelor, dar
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
eseuri - poate remarca astfel comentatorul - e izomorfă configurării simbolurilor din poeme", prin sublimări ale "complexului copilăriei" într-o "reverie recesivă" și prin interpretarea tradiției în termeni acvatici, în vreme ce "tipicul" (tradiția moartă) apare "osificat"; "apa - se scrie într-un loc - reprezintă omologia perfectă a poeziei", un "timp acvificat" fiind prezent și în însemnările din jurnalul poetului. Într-un limbaj foarte personal, în care cititorul se lasă oarecum contaminat de universul imaginar analizat, cu o evidentă plăcere și ca în virtutea unui impuls ludic
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
canonică", desigur, față de ideologia gândiristă. Cum a procedat însă și în capitolele precedente, unde vorbea despre poeme în care programul tindea să sufoce mișcarea liberă a imaginației, el descoperă, cu destulă satisfacție, dominația "în interstițiile canonului, a imaginarului acvatic", cu omologii și recurențe semnificative (o reușită demonstrație în acest sens făcuse și în paginile dedicate mai devreme poemelor din Limpezimi). Ultimele cărți ale poetului, cele înscrise de obicei sub emblema clasicismului "mediteranean" se bucură, la rândul lor, de o foarte atentă
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
pe la spate se spunea că aici lucrează numai escrocii... Acum, s-a supărat patronul, mâine te dă afară... Angajează alta, care-i face și masaj seara... (S5) Apelând la elementele teoretice expuse în prima parte a studiului, putem remarca o omologie între relația dintre producție și consum, care a fost descrisă succint la nivel macrostructural, și relația dintre vânzător și client, așa cum ne apare ea din mărturiile empirice. Existența sau inexistența cozii joacă oarecum un rol de termen mediu. După cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
exemplu elocvent: istoria literară de ultimă oră se bazează pe așezarea propriului story Într-o „construcție narativă”, emplotment, „creată În principal prin metafore”3. Aceasta ar presupune selectarea unui anumit registru imaginal, respectiv a unei serii de omologii istorice. Practica omologiei presupune crearea textului istoric ca text ficțional În care metaforele au rolul de a limita și coagula invenția narativă, pentru a o face capabilă să afirme subiectivitatea observatoare, cu sentimentul ei cosmologic. Textul istoric astfel rezultat ipostaziază „ficțiuni utile” (În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mie mi se pare că păstrăm gândirea analogică atunci când gândim lumea, dar o mutăm de la nivelul termenilor la nivelul funcțiilor. Relativismul mi se pare că a acționat În această direcție: a schimbat termenii cu funcțiile și a transferat analogia În omologie. Meditația mea pornește Întotdeauna dinspre discursul științific, al fizicii și al cosmologiei, iar partizanatul meu e că Încă aștept răspunsuri din această direcție. Ceea ce mi s-a părut fantastic este că În discursul cosmologiei Înseși intervine ficționalizarea. Modelul cosmologic de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
secvență aminoacidică identică cu cea a moleculei proinsulinei. Ambele sunt molecule alcătuite dintr-un singur lanț aminoacidic, având 3 legături disulfhidrice. IGF I (70 AA, greutate moleculară 7649 Da) și IGF II (67 AA, greutate moleculară 7471 Da) au o omologie structurală de 65%. Față de proinsulină, IGF I și IGF II posedă o omologie aminoacidică de 43% și respectiv 41%. La om, gena IGF I este localizată pe brațul lung al cromozomului 11, iar gena IGF II pe brațul scurt al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]