45 matches
-
eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care indexul și mediul, crispate dârz și alipite, pătrunseră străafund, pe când rugosu-i policar, precum radula unui melc (a unui limax maximus, să zicem), îi mângâia din deal în vale,-n accelerando, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri, în timp ce stânga-i desfăcuse propriul corsaj, apoi sutienul, lăsându-i gol unul din sânii cu gust, în vârf, ușor salin. De-ar fi fost scoasă, în momentul acela de extaz sublim, la tabla neagră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Și Îngheți. Plus că ginecologul face tot felu’ de glume proaste În timp ce-și bagă nasul pe-acolo. Dar cel mai nasol e ce-ți face cu mâinile. ― Ce? ― Păi, Își cam bagă mâinile Înăuntru până când te gâdilă pe omușor. Deja amuțisem. Complet paralizată de șoc și spaimă. ― La cine te duci? Întrebă Obiectul. ― La unul pe care-l cheamă doctorul Bauer. ― Doctorul Bauer! E tatăl lui Renee. E un pervers notoriu! ― Cum adică? ― M-am dus o dată la Renee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
începe să vorbească despre eficiența raziei în curs de desfășurare, pe fondul bocetelor femeilor izgonite cu forța din mica lor gospodărie. Deodată, un țigan se aruncă în fața camerei de filmat și strigă atât de tare, încît îi văd o clipă omușorul din rundul gîtului: "O să murim de foame! Dați-ne căruțele înapoi! Ce ne facem fără ele?" Este îmbrîncit violent de ofițer. Se produce o busculadă, camera se clatină, reportera strigă ceva panicată și... ...imaginea se schimbă. Ne aflăm într-un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
steaua fericirii colective, inima bărbată să-mi fie și intens militantă. Nu știu ce să-i spun, înainte de toate ar fi de arătat că limba a început să mi se întărească, un gust fără gust mi se preumblă dinspre bolta palatină spre omușor și invers, mai apoi urmează lignificarea, mestec lemn, apoi placaj, pe urmă iarăși grav mă uit la steaua fericirii colective și dăi cu pedesereul, și cu cedereul, și cu teteleul, și cu pepeleul, grav trebuie să fiu, în tranșee să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se întorcea de la Agnita-Botorca, unde se sapă un tunel, un fapt istoric incomparabil și nu povestiri cu oameni care omoară cai sau fug prin ceață besmetici (astea erau povestirile mele!...) și, uite (și a deschis gura și mi-a arătat omușorul), am strigat cu entuziasm sincer, acolo e arta, menirea ei, de ce nu te-ai dus și dumneata, era loc în camion... "De pe aceste poziții, și-a continuat el strigătele într-adevăr răgușite (cît despre entuziasmul sincer eram mai puțin convins
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nu vorbește deloc. 51. înapoi Dispariția mea a fost o întâmplare bizară. Premeditată, s-ar putea spune, în măsura în care premeditezi o gură de ceai fierbinte, care-ți opărește cerul gurii, sau un grăunte de praf, care, odată ce-a fulguit înspre omușor și i-a gâdilat, ca o părere, vârful, atrage după sine avalanșa de neoprit a unui strănut. Să facem cunoștință. Eu sunt Alex. alx Coos van Bruggen Fratele mai mare Primul născut Iubitul primordial Cain Iuda Vocalul din trupă (ai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
barul - bar; ferma - fermă; sistemul de irigații - sistem de irigații; familia - familie; hobby-urile vânătorii, unditului și fotbalului - hobii; ei, și, pe ici-pe colo, și câte un puișor de vino-ncoa - puișor! Ei; când, mama dracului, să le facă, un omușor, ia, ca acesta, care, drept acum, coboară din mașina-i de teren, când, repet, să le ducă, pe toate, la bun sfârșit, În ordine, cu bine și cu un cât de cât profit? Că, altfel, riscă să-l pască falimentele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sau îți bați joc de mine? - Calul nu merge ca tura, tura nu merge ca regina, regina nu merge ca regele... - Ba merge... Hai, mută ceva... - Regina merge ca regele... Mă așez pe gard. M-a apucat căscatul, parcă și omușorul vrea să iasă afară, mi se scrântește limba cât se-ntinde și plesnește îmbinarea buzelor, dar nu mă pot opri. Pun capul pe genunchi. - Salut, profesore, îți tragi sufletul? Te gândești? Trebuie să-i punem cu botul pe labe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și el a compus pentru noi. Lucrurile s-au petrecut așa: Ne-a primit în gospodăria lui. Imediat m-a izbit faptul că semăna cu apostolul Petru când Sfântul Duh se revarsă peste apostoli. Barba îi era retezată strâmb, în dreptul omușorului. Ce a considerat el de cuviință să creeze pentru noi ca demonstrație practică a fost un discurs solemn, o cuvântare care-i fusese comandată pentru ziua comemorării arderii cărților de către naziști la Berlin, un discurs înflăcărat adresat maselor. îl pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să afirme că stilul lui era plăcut și cultivat. El crescuse într-un mediu burghez tradițional și, în orice caz, era o achiziție valoroasă pentru orice instituție cu aspirații serioase. De bună seamă, avea o barbă demodată, tunsă până deasupra omușorului, dar totuși. Așa am ajuns să fiu unul dintre amfitrionii Muzeului Național sau, mai exact, singurul, celelalte fiind doamne. Cu o placă lucioasă de alamă pe costumul meu de culoare închisă, rătăceam cu pași lungi, măsurați, prin sălile sacre. Țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mă-sii, de lumânare și colivă și de toți dumnezeii. Și adu-mi și mie un pahar, baragladină, că te-am ras de pe fața pământului!... mai zbieră în urma lui secretarul, căscând gura atât de tare, încât i se văzu vibrând omușorul în fundul gâtului. Tovarășe Gică, las-o mai moale, să nu se interpreteze că faci ură de rasă, îi atrase atenția Ilici Vasile. Îl bag în mă-sa! replică scurt și sec Tarbacea. Să-i tai o zi din leafă, dispuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și viața trece prin oameni ca vântul... făcând să le tremure trupurile și sufletele. Nu putem fi stăpânul soartei noastre, măi Fanachi... și, nici a fericirii noastre...! Fostul hăitaș asculta fără să clipească, apoi, întinse gâtul, înghiți în sec, nodul omușorului i se mișcă în sus și în jos ca o suveică... și întrebă brusc: -Ș-atunci... cine-i stăpânul, boierule?! La întrebarea neașteptată a bătrânului, moșierul în blană de lup, rămase o clipă descumpănit; și, amintindu-și de strămoșul nostru, al
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rîs, cel pur și simplu, cînd rîzi de lup, și cel contaminat de disperare, ură, oligofrenie, frică. De multe ori rîd pentru că mă simt bine, am o cravată nouă, și nu o pot purta fiindcă am gîtul fin, Îmi paralizează omușorul și alte lucruri, de mare interes. E o metodă de autoprotecție care intră-n funcțiune automat. Iar dacă ești disperat, te plictisești să stai toată ziua („scriitorii sînt niște ființe stranii care stau toată ziua În casă”, Martin Amis) ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a găsi fie și cel mai mic element comun Între acei angry young men presupuși de titlu și scaunul cu bile de stejar pe care stătea din același lemn ministrul culturii din țara anului ’93, cînd zîmbea pînă la agitatul omușor prezidențial Ion Iliescu care mai zîmbește și azi, săracu’, am auzit că-i bolnav și nu e. Încă din primele secvențe, alerte, tehnocolorate și cu sonorul la fel de Înecat ca al oricărui film românesc fenomen misterios dar irepresibil -, se putea constata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
va pregăti și acest organ cu care se mănîncă și se vorbește, ei bine, dacă implementăm suficient de mult timp noile cuvinte În spațiul amintit, vom obține un preparat prețios, un mort de lemn, cu cruce la cap, adică pe omușor, cu flori, cu tot ce trebuie, acest micuț cadavru din gură va strica aerul, Încetul cu Încetul limba va deveni rigidă, Înregistrîndu-se mari realizări În Îndeplinirea sarcinilor, limba va Înlemni, cuvintele vor aflui de pomană, Înflăcărat patriot, ilustru gînditor, procedeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca curcubeul, ori și una și alta ca s-o regăsim peste 71 de ani mai concisă, mai elegantă, mai fermă În formula „Moarte intelectualilor” din altă țară, e drept, dar inspiratorul căruia pînă mai ieri i s-a văzut omușorul În zîmbet și-a fost terorizat la Moscova nu crede-n lacrimi, nu mai crede-n nimic. Și eu sînt agent KGB, după cum mi s-a semnalat că mă deconspiră Alex Mihai Stoenescu, istoric, analist politic, am observat că trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
etajul doi, acolo unde se sumețeau urechile măgărești și împăroșate ale bătrânului. — Asta cu grijania e veche, tataie. De la așa un domn am alte pretenții... — Mă, acuma vin la tine, mă, i se îngroșară bătrânului vinele de la gât, antrenând, spasmodic, omușorul din beregată. Dacă-ți trag un șut în cur, o să te plictisești în aer ! Asta-i mai bună ! se bucură Maca, ridicând degetul mijlociu, în semn de mulțumire. Mai zi una... Bătrânul icni, dar, pentru că trebuia să reacționeze rapid, apucă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrezăresc chipul, atât de brusc și de insistent i-a lucrat limba. Vârâtă în gura mea căscată, ca o vietate marină ce se zvârcolește, fu gata-gata să mă scoată din simțiri în timp ce căuta un punct final, de neatins, în apropierea omușorului; șerpuia, pulsa și-mi mătura, răsucindu-se, cerul gurii; sunt absolut sigur că s-a întors cel puțin o dată cu susul în jos. Lunecoasă ca un delfin, nu atât umedă, cât delicios de mucilaginoasă, cu gust de Amontillado, avu în ea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fii liniștită, sînt pe mîini bune (se uită oacheș la mine), te voi suna din oră-n oră, acum trec la treabă, îți sărut tîmpla zeiță, pa! Văzîndu-l instalat, nu-mi rămăsese decît să-l părăsesc. O întrebare îmi irita omușorul. I-am dat drumul, aproape indignat: inegalabile maestre, cum a fost cu telegrama către Ceaușescu, în chestiunea sceptrului, cum i-ați putut trimite telegramă unui uzurpator, unui impostor? Dali nu s-a arătat surprins de interpelarea mea, e drept, prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
omenirii? Nu știm. Pentru că în capodoperele artiștilor poporului de-atunci, generalissimul le-avea pe-amîndouă egale. Mde... realism socialist. Moment medical. Despărțindu-mă, odată, după o consultație, de eminentul medic H. Ț. a cărui hiperdelicată statură îmi vine cam pînă la omușor am vrut, cu sinceră gratitudine, să-i sărut mîna. Mi-a întins-o pentru salut, dar cînd a văzut ce vreau să fac, a rămas interzis: sobrietatea ținutei sale nu se mai confruntase probabil niciodată cu așa ceva. Doar zîmbetul nostru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]