31 matches
-
naiv încât să creadă că sexul era un semn de împăcare. Făceau sex și în zilele când se certau cel mai rău. Sex incredibil. Părea să fie un fel de a epuiza emoțiile în exces. Absentă, își plimba mâinile peste onduleurile pectoralilor lui. Încă te antrenezi, văd. Câte mai faci la bancă acum? O sută treizeci. —Sunt impresionată! După miezul nopții, conversația a încetinit din ce în ce mai mult, până când el începu să caște. — Hai să ne culcăm, iubita. Bine, spuse ea somnoroasă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să devină pufos; i se părea că seamă cu băiețelul din reclama „Bubbles“ pentru săpunul Pears. Așa că, În cele din urmă, Își dădu cu Brylcreem, făcîndu-și griji că Întîrziase prea mult, petrecînd cinci sau zece minute, Încercînd să-și aranjeze onduleurile cu pieptănul. CÎnd termină, se duse jos din nou, și domnul Mundy zise cu o veselie forțată, care suna odios: — Pe cinstea mea! Fetele or să aibă parte de un spectacol ca lumea! La ce oră vine să te ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și planurilor de sinucidere. Totul era acolo, cu excepția lui Mike. El nu era pomenit în roman absolut deloc. Jina s-a văzut în oglinda din spatele lui. Până și imaginea ei reflectată era micuță. Părul negru i se arcuia într-un onduleu peste ochiul stâng, oprindu-se abrupt în dreptul bărbiei, acolo unde era retezat în linie dreaptă, ca malul unei ape. Jina nu-și schimbase tunsoarea de paj încă din liceu, se îmbrăca în același gen de pantaloni mulați și purta aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prin oraș. Nu cumva te-ai căsătorit? Ba da! Cu “blondul” de la mecanică. Îl știi. Toate fetele Îl strigau În acest fel. Mă uitam la ea cu admirație. Era plină de energie și seninătate. Părul, șaten Închis, Îi aluneca În onduleuri mătăsoase până pe umeri. Cei mai frumoși erau ochii albaștri-verzui, gata să te seducă. Te rog, hai să intrăm puțin și În curtea liceului! Mie tare dor să mai aud clopoțelul sunând. Știi cât mă bucur că am insistat să fac
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ciudat de blând, sau poate că din cauza spaimei le era atât de greu să respire, încât ușa camerei era deschisă spre grădină. Frumosul păr al mamei sale fusese strâns la spate de niște mâini distrate, fără cărarea și cele două onduleuri elegante de o parte și de alta a feței, datorită cărora chipul ei marmorean avea să fie imediat recunoscut de-a lungul secolelor. Obrajii erau scobiți, o umbră întunecată îi înconjura ochii, afundați de la natură în orbite, ca aceia ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la el evitând controalele severe, iese pe neașteptate, cu părul desfăcut, din covorul în care se ascunsese? Există în acest portret un amestec inextricabil de senzualitate și putere. Antonia se află la Museo Nazionale Romano: părul îi este prins în onduleuri perfect împletite, încât par o diademă. Un surâs imperceptibil, cu buzele strânse, îndulcește duritatea marmurei în jurul gurii; își înclină ușor capul, ca și cum ar asculta pe cineva care vorbește ridicându-se pe vârful picioarelor. O altă reprezentare a ei se găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]