297 matches
-
în literatura română, rămânând mai mult un gest simbolic de sustragere de la obligațiile impuse scriitorilor de oficialitate. Dumitru Țepeneag nu se mulțumește însă cu această primă relatare. Revine de nenumărate ori asupra subiectului, manifestându-se ca un infatigabil propagandist al onirismului. Ca să fim sinceri, nu-i stă bine unui nonconformist să-și administreze atât de atent nonconformismul. Până la urmă, însă, și această insistență face parte din pitorescul personajului Dumitru Țepeneag. El ne cucerește într-atât, încât suntem gata să recunoaștem că
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
bine unui nonconformist să-și administreze atât de atent nonconformismul. Până la urmă, însă, și această insistență face parte din pitorescul personajului Dumitru Țepeneag. El ne cucerește într-atât, încât suntem gata să recunoaștem că toată literatura de azi derivă din onirism, numai ca să-l vedem, în sfârșit, mulțumit. Dumitru Țepeneag, Războiul literaturii încă nu s-a încheiat, interviuri, ediție îngrijită de Nicolae Bârna, București, Ed. Allfa, 2000. 288 pag.
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
atât prin atmosfera autumnală, cât prin timbrul acelor „tentații metafizice funebre”), Ion Barbu (cel din Timbru și cel dn Joc secund), Arghezi (numit explicit), Dimov (poemul Itinerarii de la p. 72 e, dacă-l citesc eu cum trebuie, o laudatio făcută onirismului) Edgar Poe sau Rimbaud. Cu poemul Roman al acestuia din urmă, Ion Horea intră, de altfel, într-un dialog de mare finețe. Iuventuții gălăgioase de acolo („On n’est pas sérieux, quand on a dix-sept ans...”) Ion Horea îi găsește
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
li s-ar putea adăuga, firește, Kafka (referința curentă în Occident atunci când este discutat scrisul lui Norman Manea), dar și Thomas Mann (tendința de reproducere in extenso a unor teorii și experiențe științifice), sau Borges, pentru un anumit tip de onirism care, la un moment dat, învăluie scriitura. De altfel, dincolo de miza lor existențială (totul sugerează tendința de însingurare, de excludere socială, de neadaptabilitate la un cotidian vâscos, în care totul este relativ, contururile se întrepătrund, nimic nu este predictibil) romanele
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
vei regăsi: Violeta Dinescu sau arta muzicală ca destin. O artă cu o retorică ce neagă depărtarea și care gravitează în jurul visului ca în jurul unei axe poetice, lăsându-ne la îndemână, cu generozitate, mai multe chei de intrare: jocul, magia, onirismul.
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
mai puțin de douăzeci de volume de poezie, proză și eseistică, dezvăluind o paletă de preocupări surprinzător de largă. O astfel de autoare capabilă să treacă fără emoții de la crimele gulagului la mărturisirea curajoasă a propriilor obsesii sexuale și de la onirism la analiza rece, științifică, a revoluției (sau, mă rog, ce o fi fost) din decembrie 1989, nu putea stârni decât admirație fără limite sau scepticism până la refuz din partea colegilor de breaslă. Prea scrie mult și împrăștiat pentru ca toate cărțile care
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
adnotate în aceste cîteva pagini incendiare o seamă de carențe intolerabile ale vieții culturale, de cinice imixtiuni ale puterii în creația și existența scriitorilor: "Simptomatică, în primul rînd, s-a arătat prigonirea și apoi lichidarea unui nevinovat curent literar ca onirismul, curent care ar fi trebuit să dea, prin talentații tineri ce îl inițiaseră, minunate roade. Simptomatică a fost piedica ce s-a pus romanului d-tale (al lui Paul Goma), care era pe punctul de a fi publicat. Simptomatică a
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.: Zadarnic, zadarnic încerc Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
generaționistă. Exilații de după al doilea război mondial conturează un moment distinct al emigrației românești, reproiectat după configurația autohtonă interbelică. Invers decât pentru L'Humanité, pentru ei comunismul este Răul absolut. Diaristul din generația '60, tânărul, pe atunci, scriitor disputat între onirism și revoluționarism, vede lucrurile altfel. Opoziția lui față de regimul din țară e de altă natură. Țepeneag nu visează la resuscitarea vechii epoci burgheze, pe care a prins-o către finalul ei, ci la o normalizare care să deschidă România Socialistă
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
face din ea și un document de istorie literară, secundar față de cel de ordin politic, dar sesizant. Adăugate la articolele teoretice semnate de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag și reunite în antologii (Momentul oniric, realizată de Corin Braga, ori recenta Onirismul estetic îngrijită de Marian Victor Buciu), toate aceste fragmente contribuie la situarea exactă a grupării în epocă și, totodată, la mai buna înțelegere a gradului său de inovare. Într-un alt fragment, tot critic și reprodus pe coperta a IV
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
înaintașii lor (uneori mai în vîrstă cu mai puțin de un deceniu!) hălăduiau in aeternum. în 1977, lucrurile s-au inversat. Pe cînd oamenii în vîrstă trăiesc sub povara istoriei, tinerii încearcă a evada din raza ei, refugiindu-se în onirism, metaforă, ermetism cu sensul de protest la real. Aci intervine, din păcate, un handicap al recepției diaristului, incomprehensiv la noile forme literare: "Fiindcă nu au libertatea să spună ceea ce simt și gîndesc, ceea e năzuiesc (așa cum am avut noi în
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
de această lacună suferă majoritatea literaturilor lumii. Lăsînd la o parte pe descriptiviștii actuali, Georges Poulet însuși sublinia: instabilitatea locurilor, spațiul pierdut, personificarea culorii, fragmentarea, discontinuitatea, farmecul locurilor, lacunelor, eterogeneitatea, distanțarea vidă, iradierea, expansiunea, sinuozitățile, suprapunerile, aș spune, magia locurilor, onirismul, străfundurile memoriei, schimbarea de perspectivă (G. Poulet, Espace proustien, Gallimard, 1982). Mihaela Mancaș se referă adesea la Noul Roman; aici nu fac decît să menționez eseul lui Alain Robbe-Grillet, Pour un Nouveau Roman, în care se subliniază golirea discursului de
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
omogenitate. Adică, precizează autoarea undeva, un "studiu". La fel își alcătuise cartea sa, mai extinsă și mai sigură, personală, și N. Bârna. D. Felecan discută doar textele - ficționale, teoretice, eseistice, diaristice - scrise în limba română. Cartea sa începe cu teoria onirismului estetic. Autoarei îi sunt bine cunoscute textele teoretice ale "oniricilor", desigur începând cu cele ale lui Țepeneag. Ea conspectează, rezumă, citează generos, adică des, consistent, fără intenția problematizării critice. Expunerea e didactică spre didacticistă, de curs sau teză universitară. Sare
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
trecerea de la proza referențială spre aceea autoreferențială. Dar Daiana Felecan ar fi trebuit să știe ceva mai mult, atunci când observă că L. Ulici, în discuția moderată de P. C. Chitic în "Amfiteatru", în noiembrie 1968, se delimitează decis de definiția onirismului medical, psihotic. Chitic lua definiția din-tr-un dicționar. M-am așteptat să arate că această cale veche, neoriginală, ba chiar aș spune neliterară, va fi susținută în anii '90, cu aplomb pamfletar, de Ruxandra Cesereanu, în ceea ce aceasta numește onirismul delirionist
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
definiția onirismului medical, psihotic. Chitic lua definiția din-tr-un dicționar. M-am așteptat să arate că această cale veche, neoriginală, ba chiar aș spune neliterară, va fi susținută în anii '90, cu aplomb pamfletar, de Ruxandra Cesereanu, în ceea ce aceasta numește onirismul delirionist sau delirionismul. În acest caz, noua exegetă n-ar mai fi validat delirul - inexistent - al scriiturii, cum face Ilina Gregori, citată în carte. Cel puțin R. Cesereanu propunea un demers autovalidant, prin agresiunea invalidării poeticii prozei lui Țepeneag. "O
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
ilimitată în ceea ce numește impropriu, oricum am privi lucrurile, "Literatura evantaică" (114). Discutabilă mi se pare identificarea scriiturii, abundent și chiar abuziv referențială, "consemnativă" (p. 53), termen prin care, se știe bine, E. Negrici (minimalizator, poate mai degrabă involuntar, al onirismului estetic, pentru el un curent literar "de mansardă") o identifica la poeții metonimici de felul lui Abăluță. În cartea sa - de debut - Daiana Felecan are nu doar atașament pentru (meta)texte, dar și o detașare, nu întotdeauna măsurată, de ele
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.). Prin urmare, nu prin hiperrealism, altfel spus prin privirea adâncă, intermediată de microscop. Universul ficțional, lumile create, configurează existența privită - să o spun cu un cuvânt biblic, nou-testamentar - în "ghicitură". Fantasticul metafizic, obiectiv, exterior, este reprezentat
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
proză. Dialogul devine un fel de maieutică utilizată pentru a scoate adevăruri literare și semnificații noi din fapte aparent banale. Narațiunea epică, are puterea de a „fura”cititorul interesat de cunoaștere artistică și Împletește subtil elemente de romantism, realism critic, onirism și impresionism. Visul În proza sa se combină organic cu fantezia și se intersectează deseori cu impresionismul. Autoarea nu folosește decât rareori nume de lucruri sau persoane, dar În schimb Își construiește și comunică cu ușurință imagini impresioniste, atât cu privire la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu trebuia. Mai strecurasem și o poezie de dragoste a lui Ovidiu Genaru, unde poetul băcăuan își exprima cam așa sentimentul: "Ard ca Jan Pálach, mistuit de viu, în focul..." Or, protestatarul Jan Pálach devenise tot peste noapte, ca și onirismul, indezirabil. Suficientul Mistrie, insuficient informat, își făcuse din nou apariția în coloanele revistei, în adînca înțelegere a realismului socialist. Și reportajele lui Gil Briceag, Cristoase! Despre Roman-oraș deschis ca un solar, despre Fălticeni sau Florența nordului, despre pescarii din Deltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în jurul unor reviste cu opțiuni estetice diferite, care mascau "opțiuni politice divergente" (263). Ar însemna să credem că, fără pluripartidism, "partidele" literare le substituiau pe cele "politice". Ori să înțelegem că, urmare a divergențelor, a fost interzis chiar și termenul onirism iar membrii grupului au fost împinși în exil sau au scris pentru cenzura totalitară. E. Negrici nu admite nici o excepție de la teza sa privind mecanismele evoluției literaturii române, în principal prin întârziere și imitație. Onirismul estetic (structural) (aici să notez
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
fost interzis chiar și termenul onirism iar membrii grupului au fost împinși în exil sau au scris pentru cenzura totalitară. E. Negrici nu admite nici o excepție de la teza sa privind mecanismele evoluției literaturii române, în principal prin întârziere și imitație. Onirismul estetic (structural) (aici să notez: apărat minute bune de L. Ciocârlie la lansarea de la Bookfest), curent excepțional prin teorie și practică literară, numit altădată de autorul eseului de psihologie a literaturii noastre un "curent de mansardă", ar fi fost, măcar
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
consecință, negustorul necinstit - se va expatria în Georgia sub pretext, ce-i drept, academic. De aici pornește, cu adevărat, întregul roman. Obsesia nevindecată a acestui act gratuit oferă, spre ultimele capitole, scene - cum pe bună dreptate remarcă Doris Mironescu - de onirism pursânge, în care actanții capătă justificare prin prisma infinitelor condiționări de paternitate pe care, dintotdeauna, furtul intelectual le incumbă. Un ins palid, Vladimir, ce trece drept un foarte leneș student în matematici și care e, de fapt, un naiv dezertor
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
excentric și de etern exilat, fie în propria patrie, fie în străinătate: mereu inadaptat și "altfel", având, în plus, curajul asumării unui activism ce-l face încă mai curios, total atipic. Sunt secvențe ce pot intra în bibliografia obligatorie a onirismului și, generic, a perioadei respective. Prin demersul său, S. Damian dorește să ia un văl de pe ochii intelectualului român, să alunge orice iluzie privitoare la validitatea unor opțiuni nocive și fără viitor, pe alocuri încă vii în spațiul tăinuit al
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
de asemenea, unele dintre temele centrale ale romanelor: exilul, căutarea omului indiviz, „triada tematică a viitorului mare romancier: iubirea, sacrul, cunoașterea” (p. 36). Ni se vorbește despre „adevărul pulverizat”, care trebuie depășit prin „adevărul sacrului”, de o proză în care „onirismul și miraculosul învăluie orice tensiune cognitivă”, în care „«apofatismul cuantic» se încrucișează cu cel religios” (p. 59). etc. Cititorul se va aștepta, poate, ca puzzle-ul conceptual, din care criticul literar ne prezintă numai câteva elemente disparate în paginile introductive
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
de ce «pisica verde/ proaspătă ca iarba»/ vine la el să-l întrebe despre perși” (versul citat îi aparține lui Virgil Mazilescu). Personaj central al casei, motanul se antropomorfozează - dar umanizarea lui e reflex pur livresc, o contopire cu actul scrierii. Onirism trăit cu ochii deschiși, existența pisicii devine mărturia - prima și ultima - a felului în care se naște poemul. Eustache e doar un alt nume al inspirației poetice, o trompă metafizică prin care cuvintele se metamorfozează în versuri, printr-un proces
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]