54 matches
-
Copșa, Coștila, Hîrșova, Iași, Balș, Mîrșa, Pîrscov, Cîrța, Vinț, Turda, Galda, Hațeg, Lugoj, Odobești, Pîncota, Zagra, Negoiu, Padeș, Țibleș, Rarău, Harghita, Parîng, Densuș, Pian, Humor. Se dovedește astfel, încă o dată, că etimologia „de grup“ poate descoperi „mănunchiuri“ de toponime similare onomasiologic. În același timp, o astfel de abordare, întreprinsă mecanic, poate forța uniformizarea unor situații diferite în fond, dar identice în aparență. Ne întrebăm, de pildă, dacă putem considera că toate toponimele cu forma Brașov sau apropiate de aceasta, aflate în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cazul numelor de locuri). Este suficient să arătăm că acest model se regăsește în structura a peste 2700 de nume de localități (din totalul de 11 000, deci cam un sfert) a peste 120 de nume de ape (nespecifice, totuși, onomasiologic pentru acest model formativ) și, probabil, a sute de alte categorii de macrotoponime, ca să nu mai vorbim de numele de locuri mărunte, așa-numitele microtoponime, care se inte grează acestui model cu zecile de mii (avînd în vedere că nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bodak, „scai“) Sibiu (< sl. siba < svila, „corn, sînger“). O localitate vecină Cîmpinei se numește Cornu (baza acestuia este apelativul rom. corn, care denumește un arbust de esență lemnoasă tare), iar în zonă există microtoponimele Măceșu și Muru, din același cîmp onomasiologic. Dealurile Cîmpinei sunt pline de arbuști mărăcinoși de tip cătină, păducel etc. Cîrlibaba Deși localitatea (sat în județul Suceava) nu este foarte impor tantă istoric, economico social sau cultural, numele o face inte resantă prin deformările multiple pe care i
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cerneț conduc spre un etimon slav (vechi sau nou, pentru toponimele din Deltă), iar celelalte spre derivați ai bazei Cerna, în primul rînd slavă la origine (specimenele formate în romînă de la apelativele menționate trebuie dovedite, dat fiind sensul lor restrîns onomasiologic). Cernat poate avea la bază sl. Cernatŭ, dar ar putea să fie și o formație romînească (dat fiind sufixul -at), poate intermediată de antroponimie (a se vedea numele de persoane Cernat, Cernești, Cernătești). Cernavrusca este o formație neoslavă, lipovenească (poate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
V. Em. Galan), cu sincoparea lui i în silabă neaccentuată, prin confuzia cu formațiile slave de același tip (întîlnită, se spunea, și în Ciulnețul din județul Tulcea, variantă a lui Ciulinețul din județul Galați). Erau date, ca mărturie pentru cîmpul onomasiologic prezent în toponimie, Ciulina, Ciulinești, Ciulinețul, Ciulinii Mari, Ciulinii Mici, Ciulinoasa, Ciulinosul (care au la bază, într-adevăr, apelativul ciulin). Alternanța formelor sincopate cu cele nesincopate se întîlnește în unele documente, dar nu a fost înregistrată pe teren (mai ales
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care ar putea părea înrudite etimologic cu Dîmbovița, au o cu totul altă bază etimologică, anume entopicul romînesc dîmb sau variante ale acestuia, cu sensul „deal mic“, „delușor“, „colnic“, „mică ridicătură de pămînt“. Dîmbovița se integrează astfel unui cîmp toponimic, onomasiologic și lingvistic bogat: Lescovița (< sl. lĕska, „alun“), Ilfovăț (< bg. elchov, „de arini“), Cleanov (< bg. klĕn, „arțar“), Lăpușnic (< bg. lopuș < sl. lopuș, „brusture, captalan“), Gabrovița (cf. bg. gaber, „carpen“), Dranovăț (< sl. dren-, „corn, sînger“), Bucovăț (< sl. bŭkŭ, „stejar“), Isnovăț (< sl. Jasen
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în județul Bacău), Dotăria (un microtoponim în județul Argeș), Dealu Dotăriei (în comuna Poienari, județul Argeș). Sensul celor două apelative („meșter care extrăgea dohotul prin distilare din lemn de mesteacăn“, respectiv „instalație primitivă pentru distilarea dohotului“) conduce spre aceeași bază onomasiologică, chiar dacă în timp locul dohotarilor l-au luat păcurarii sau păcureții (în județul Prahova există o localitate Păcureți), care extrăgeau păcura (țițeiul), la început prin puțuri primitive, din zăcămintele petrolifere. Dorna Este numele unui rîu cu lungimea de 53 de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în toponimia romînească nu prea întîlnim nume de locuri formate de la apelativul romînesc destul de vechi oraș (spre deosebire de cele formate de la sat, care sunt numeroase) se poate explica și prin apariția tîrzie a orașelor moderne, dar și prin umplerea acestui gol onomasiologic de către sinonimul provenit din slavă, grădiște. Hațeg Este numele unui oraș din județul Hunedoara, al unui sat din județul Alba, al altuia din județul Constanța (întemeiat, probabil, de imigranți din zona Hațegului) și al unui lac (aflat în Depresiunea Hațegului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bg. pleșov > pleșuv > pleșug), legate, se pare, de verbele a hăți, a înhăți, a înhăța (< interjecția haț!), printr-o motivare situațională plauzibilă, dar care nu i-a convins și pe alții. În cazul acceptării acestei soluții, Hațeg ar fi înrudit onomasiologic cu Tîrnava, Cîmpina, Sibiu, Loviște. De curînd, pornindu-se de la accepția „vînătorească“ a termenului german Hatz, „vînătoare cu gonaci“, a fost propusă formarea termenului Hatzeg prin derivare regresivă de la Hatzeger Land, „țara vînătorilor cu gonaci“, la început pentru teritoriu, apoi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
trei descendențe etimologice posibile, cu atît mai mult cu cît bazele lemn și leamă sunt cam nepotrivite pentru toponimizare, iar finalul a la prima și „infixul“ n la cealaltă sunt explicate neconvingător. Soluția descendenței slave e bine motivată lingvistic și onomasiologic (toponimele Valea Grajdului și Grăjdari, aflate în altă zonă, sprijină o astfel de verosimilitate geografică), cel puțin pentru topicele mai relevante. „Casa izolată“ descrisă ca obiect geografic denominat pentru unul dintre toponimele omonime Leamna poate să fie urmarea unei stîngăcii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la un nume de persoană (comp. cu ceh. Mareș, Marusĕ, srb. Maroș, Marușa, bg. Marușa, alb. Marușe); de la adjectivul rom. mare și de la substantivul mure (care are și sensul de „negru“, vezi oaie mureșă „neagră“), putînd intra în aceeași serie onomasiologică cu Cerna și în seria formală Rareș, Țepeș, Lapteș, Brînzeș, Floareș, Verdeș. Atestarea în vecinătate a toponimului Marosháza, care desemnează o pădure, și a unui toponim Marospatak, lîngă Strigon, pare a înclina balanța spre un radical antroponimic. În cazul acesta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
soluție foarte simplă este cea oferită de Iorgu Iordan, care crede că Moldova provine dintr un entopic slav neatestat molidova, „locul cu molizi“ (la fel cu Lipova, „locul cu tei“), care, prin elidarea (dispariția) lui i neaccentuat, a devenit moldova. Onomasiologic, soluția este plauzibilă, pentru că entopicul a putut să denumească întîi valea (care era acoperită de molizi), apoi, prin metonimie, rîul care curgea prin ea. Fonetic, elidarea putea avea loc întrucît termenul slav, avînd mai mult de trei silabe, era accentuat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea acestuia într-o limbă sau alta), cît și toponimic (statutul formanților, apelative, antroponime sau toponime; verosimilitatea onomasiologică a denominării topice, modalitatea de toponimizare: prin conversiune, prin transfer intertoponimic sau interonimic etc.). Parîng Numele se regăsește în Munții Parîngului, munții ParîngCindrel, precum și în Parîngul Mare și Parîngul Mic (vîrfuri din munții cu același nume). Toponimul este atestat pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al apelativului romînesc („creastă înaltă, alcătuită din stînci mari și pietre tari“, „potecă“, „lespede de piatră“, „povîrniș“) nu este atestat, ci numai dedus prin comparația cu unii termeni romanici apropiați. Apelativul paring, parîng, „o specie de mei“, l-ar apropia onomasiologic de oronimele Malaia, Mohorul, care confirmă că în trecut unele cereale și alte plante „însoțitoare“ creșteau la altitudini mari. Acestea pot fi însă și supranumele unor oameni transonimizate în toponimie. Prahova Este numele unui rîu, lung de 193 de kilometri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufix compus oviște „locul unde există sau a existat o așezare, o acoperire vegetată sau faunistică“, ne conduce spre etimologie, și anume: sl. tîrgoviște, „locul unde a fost un tîrg, adică un oraș comercial“. El se încadrează, astfel, în seria onomasiologică și lingvistică Săliște („locul unde a fost un sat“), Grădiște („locul unde a fost un oraș), Mostiște („locul unde a fost un pod“), Boiște (< sl. boiște, „locul de bătaie“ „locul unde se bat, deci se împerechează peștii“), Boliște („locul în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
posesiv slav turja, turje, format de acesta (cu sensul de „al bourului“). Toponime înrudite semantic sunt: Boura, Boureni, Dealu Bourului, Valea Boului, Dealu Bouriei etc. Numele acestea de locuri, atestate începînd cu secolul al XIV-lea, se integrează în grupul onomasiologic al așa-numitelor, mai ales de către geografi, zootoponime: Brebu, Boura, Colunul, Cerbaru, Fărcașa (< magh. farkas, „lup“), Catîra, Bivolele, Iepura, Lupa, Mînza, Poarca, Racovița, Taura, Ursa, Viezuri, Zimbroaia, Zimbru. Variațiile fonetice ale numelor, față de etimon și între ele, pot fi explicate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slav în care a luat naștere și a evoluat, pînă la trecerea în romînă, toponimul este cel sud-estic, așadar de tip sîrbesc (ca în Dubova, Belareca, localități apropiate, al căror nume ar fi fost, în varianta bulgărească, Dîmbova, Bjalareka). Motivația onomasiologică o oferă numeroasele toponime romînești „sinonime“ (Olari, Olarii Vechi, Dealul Olarului, Groapa Olarului, Drumul Olarului, Olăreni, Olărescu, Olărești, Olăria, Olria, Olăreasa, Olărița) care împînzesc teritoriul țării. Vîrvor Este numele unui sat din județul Dolj și a unei păduri din Cîmpia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
doilea numărul de silabe. De la *vîlvor se poate ajunge la Vîrvor printr-o asimilare regresivă (l r > r r). Acesta fiind entopic, este foarte potrivit pentru a deveni toponim, mai ales că trei sate vecine au nume din același domeniu onomasiologic: Ciutura, Fîntînele, Ruptura (înlocuit cu Vîrvoru de Jos). Interesant este, pentru comparație, entopicul vîrvomare, înregistrat de Porucic cu sensul de „umflarea apei după ploi sau după topirea zăpezii“. I. Pătruț, preluat de DTRO, indică drept etimon numele de persoană *Vîrvor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
același plan etimologia unui cuvânt important ca talpă sau a socoti cu cea a unui cuvânt oarecare, aproape necunoscut, ca mătăhuie, de exemplu. Criteriul semantico-onomasiologic este asemănător cu cel funcțional, în sensul că apartenența unui cuvânt la un anumit câmp onomasiologic poate fi un indiciu important. Criteriul istorico-social - sau, altfel spus, cunoașterea istoriei populației a cărei limbă o analizăm - nu poate fi ignorat. În cazul românei, istoria politică (apartenența la state diferite) și istoria culturală (până la Marea Unire, Transilvania a fost
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
domeniu semantic mai închis sau mai puțin închis. O sferă semantică închisă este terminologia corpului uman, cunoscută prin conservatorismul ei, ce urcă până la indo europeană; în acest caz, împrumutul are valoare deosebită. Comparativ, împrumutul de cuvinte aparținând domeniilor semantice (sau onomasiologice) îmbogățite de împrumuturi în mod frecvent, cum sunt moda, alimentația, comerțul, armele, bijuteriile etc., are valoare mai mică. Un caz surprinzător este cel al numelor de culori de origine germanică (blank, blao, brun, gris) pătrunse de timpuriu în limbile romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
carolingiene, fr. mare a fost împrumutat din vechea germanică nordică; it. pantano este un cuvânt de origine preromanică, iar it. palta (din dialectele nordice) provine dintr-o rădăcină mediteraneeană; cat. bassa și sp. balsa sunt din substratul iberic. Dintre domeniile onomasiologice afectate de împrumuturile romanice timpurii, fauna și flora prezintă cel mai mare număr de termeni de acest fel. Pentru conifere, se păstrează din latină doar pinus (în toate limbile romanice) și abies „brad“, aproape dispărut (păstrat doar în dialectele italienești
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vecine sau cu minoritățile de pe teritoriul românesc), economici (păstoritul practicat mult timp prin transhumanță, vechea ocupație a românilor) sau politici (alianțe temporare cu țările vecine, azilul acordat revoluționarilor bulgari în secolul 19, în epoca premergătoare independenței). Cel mai reprezentativ domeniu onomasiologic pentru exportul de cuvinte din română este terminologia pastorală (în slovacă sunt douăzeci și cinci de termeni, iar în maghiara literară și dialectală, peste două sute). Dintre cuvintele păstorești împrumutate de alte limbi, cel mai răspândit este brânză, care există în treisprezece limbi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
descrieri sincronice a semnificațiilor, încît, în prima jumătate a secolului al XX-lea, semantica și-a propus recunoașterea și analiza cîmpurilor lexicale, mai ales după apariția lucrărilor lui Jost Trier, care au stimulat atît abordările semasiologice, cît și pe cele onomasiologice. S-a dezvoltat astfel semantica lexicală care consideră cuvîntul ca unitate de bază a limbii. Cercetările realizate pe aceste premise au fost totuși parțiale și limitate, deoarece vizau numai anumite compartimente ale lexicului limbilor naturale. După anul 1960, s-a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Și reducția cu caracter lexical are, într-o oarecare măsură, acest rol de coeziune, la care se adaugă însă și capacitatea sa de a crea variante susceptibile să devină membre permanente ale vocabularului. * În cazul reducției cu caracter lexical, nivelul onomasiologic al sintagmei se perpetuează chiar și în afara contextului, în timp ce reluarea anaforică păstrează același nivel onomasiologic numai în context. * Tipul de omisiune admis de cele două categorii diferă: reducția cu caracter lexical permite suprimarea elementelor sintactice ajutătoare și a centrului grupului
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
care se adaugă însă și capacitatea sa de a crea variante susceptibile să devină membre permanente ale vocabularului. * În cazul reducției cu caracter lexical, nivelul onomasiologic al sintagmei se perpetuează chiar și în afara contextului, în timp ce reluarea anaforică păstrează același nivel onomasiologic numai în context. * Tipul de omisiune admis de cele două categorii diferă: reducția cu caracter lexical permite suprimarea elementelor sintactice ajutătoare și a centrului grupului sintactic, în timp ce reluarea anaforică nu permite decât omiterea determinanților și menținerea obligatorie a nucleului. * Reducția
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]