187 matches
-
de pildă un permis de bibliotecă gratuit oferit de mama lui Bobby cadou de ziua lui. O frază din Ben Johnson despre timp, acest „old bald cheater" care se însoțește cu faptul anecdotic al „flatulențelor" scriitorului - Ted îi va explica onomatopeic sensul acestui cuvânt - deschide curtea miracolelor, pentru că Ted știe să citească și nu numai cărți, ci și suflete. Va fi Bobby un scriitor? Nu vom ști, însă miracolul se află acolo, miracolul clipei de neuitat al primului sărut, „cel după
Et in Atlantida ego... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6170_a_7495]
-
internațional: vuvuzela, denumirea unei trompete foarte simple, dar asurzitoare. Termenul, originar, ca și obiectul, din Africa de Sud, este explicat deja în zeci de glosare din internet (originea să e controversată, atribuită mai multor limbi locale, dar cu o foarte probabilă componentă onomatopeica); în prezent, Google îi indică peste 20 de milioane de atestări. Cu promptitudine, Wikipedia l-a înregistrat în versiunile sale în 56 de limbi (în esperanto a căpătat formă vuvuzelo!). Cuvântul e un exemplu clar al modului în care funcționează
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
a termenului în diferite limbi, așa cum nu se pot face previziuni în legătură cu șansele lui de a intra cu adevărat în uz, dincolo de pitorescul unui eveniment sportiv. În orice caz, în română succesul sau a fost uriaș: probabil pentru că are aspect onomatopeic, nu ridică dificultăți de pronunțare și intră perfect în tiparul morfologic al substantivelor feminine articulate. Dublă pasiune pentru neologisme și pentru onomatopee a condus la o adaptare morfologica imediată și la o productivitate lexicala și semantica extremă. E uimitor cum
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
1922, și-a scris memoriile în aceeași notă a poeticii peregrinării 3. Într-o limbă română intactă, cel ajuns să trăiască și să câștige renume în America de Sud își istorisește copilăria de la Mangalia, când se juca imaginând „ramele unei bărcuțe, imitând onomatopeic zgomotul apei lovite de lopeți: cilimba, cilimba...” și asista la povești spuse la cafenea, unde se povestea totul - inclusiv visele. Pe lângă părinți și Elisabeta Moraitaki, o minunată soră care a îngrijit editarea acestui volum, inclusiv cea a unui album cu
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
Caragiale, în Craii de Curtea Veche - "îți cere cineva socoteală ca umbli după marcoave, după știoalfe?" și a fost înregistrat de cercetătorii interbelici ai argoului românesc (C. Armeanu, 1937, Al. Dobrescu 1938 ș.a.). Cuvântului i s-a presupus o origine onomatopeică, lucru nu tocmai convingător; e drept, totuși, că sensul său depreciativ se asociază cu un simbolism fonetic negativ. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) recomandă forma știoalfă, dar acceptă și varianta ștoarfă, probabil cea mai răspândită în uzul familiar-argotic
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
Badea a comentat, luni seară, dosarul evaziunii fiscale care a adus un prejudiciu de 50 de milioane de euro. Mircea Badea a subliniat că singurul "comentariu corect, perfect cuprinzător și caracterizant" pentru dosarul de evaziune fiscală cu produse alimentare este "onomatopeic". "Avem de-a face cu un nou dosar caltaboșul", continuă Mircea Badea, care declară siderat că senatorul Bădălău, "protectorul evaziunii", primea "atenții din carne: cârnați, ciocănele de pui, sprâncene de găină, ficăței".
Mircea Badea: Avem de-a face cu un nou dosar caltaboșul by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/64854_a_66179]
-
Gazeta de Olt, 21.09.2006) -, repetiția conducând la slăbirea treptată a sensului: „Cioban căsăpit în bătaie de un coleg de breaslă” (Ora de Sibiu, 10.05.2010). Verbul a hăcui e adesea preferat datorită expresivității sale populare și aproape onomatopeice; îl folosesc, de exemplu, pentru același omor, două ziare cu profil similar, dintre care al doilea plusează prin plasarea pe primul loc a verbului-cheie, într-un enunț eliptic și exclamativ: „Tânăra care și-a hăcuit iubitul” (Libertatea, 26.03.2010
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
scenă remarcabilă de genre, ieșită din pana unui maestru olandez”9. Capra cu trei iezi (1875) duce cu gândul la Roman de Renard, iar „scena cu așezatul greoiului urs pe scăueșul de ceară și cu înghițitul hâlpav al sarmalelor, producând onomatopeicul zgomot gogâlț, gogâlț” este considerată tot din sfera grotescului, procedeu mai bine impus în Dănilă Prepeleac (1876), unde apare pentru prima dată „omul anapoda”, adică „un personaj care vorbește și acționează în dodii, un prost și un hâtru în același
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
sînt mirabile, de o frumusețe nespusă, atîta doar că putința noastră de a le exprima e jalnică. Cum s-ar spune, bogăția imaginativă a minții noastre este însoțită de o sărăcire a expresiei mergînd pînă la penuria lexicală de tip onomatopeic. Ne exprimăm în semnale și ne facem înțeleși prin prescurtări verbale. Schimbăm sunete și emitem zgomote. Și culmea este că ne înțelegem. Dar ceea ce este uimitor și oarecum paradoxal este că, odată cu trecerea timpului, sărăcia lexicală provoacă o vlăguire a
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
englezesc „black”? Dicționarul etimologic al limbii engleze ne demonstrează că așa este! Ba mai folosește pentru definirea noțiunii de negru și varianta „blah” importată (sic!) din Old High German. încercând să tăiem firul în patru, ne punem întrebarea dacă grupajul onomatopeic englezesc „Blah, blah, blah” nu își trage cumva originea, nu din instabilul cuvânt spaniol „hablar” ci de la porecla dată acestor oameni negricioși, adică a blackilor (blachilor, sau blahilor), sau mai precis din persiflarea pronunției repezi a vorbirii acestora, care neînțeleși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prezentate, exemple care evident, pot fi mult mai numeroase, se poate face dovada că limba română deține formele cele mai autentice ale limbii europene primare. Prima caracteristică a limbii de Început, creație omenească, se va regăsi În pronunțatul său caracter onomatopeic (Tudor Diaconu). Să nu fiu Înțeles greșit: nu numai onomatopeele au stat la baza formării cuvintelor ci și radicalii, care exprimă la fel, o noțiune primordială, de la care s-au format multe cuvinte. De exemplu bor, cu sensul de gaură
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
noi înșine. Primul dezechilibru descrie abrutizarea lumii recente, o lume în care oamenii renunțe la nuanțe înlocuindu-le cu clișeele la modă, urmarea fiind aplatizarea gîndirii sub apăsarea șabloanelor. În loc de finețea unei limbi distinse, ajungem să ne exprimăm dacă nu onomatopeic, atunci în expresii copiate din filme. Mai mult, atitudinile pe care le avem în viață sînt copiate din filme. Al doilea dezechilbru presupune conflictul interior al unor ființe de factură superioară, al căror corespondent în teatru sînt Hamlet, Don Quijote sau
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
d-re Hus într-o chemare a iubirii colorată de sugestivă halucinație. Unde expresia națională nu se poate înălța la esența ideii, intervine incantația, muzica întunecată și confuză a silabelor, urmărind vraja eterată a unei încordări absolute. Dar aceste apeluri onomatopeice, amestec de sunete surde și clare, nu sunt simple elemente folclorice, utilizate cu scopul de pitoresc; ele exprimă mijloace poetice, alternanțe de național și ezoteric, spre a deschide o perspectivă interioară a ideii. Universul poeziei barbiene este un univers abstract
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ce ți-am furat-o din păcate,/ Mă fac să cânt dar și să tac// [...]// Sărutul cel din fapt de seară,/ Îmbrățișarea din iatac,/ În mare parte voluntară,/ Mă fac să cânt dar și să tac...”. Iată și efectul refrenului onomatopeic amplasat în al doilea și al patrulea vers, în fiecare dintre cele patru catrene ale poeziei “Albinuța”, un armonios text pentru un eventual (inspirat pe măsură) cântec destinat repertoriului muzical pentu copii: “Ziua-ntreagă, vrei nu vrei:/ Zum-zum-zum!/ Colo-ncoace
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
începu să o sărute din nou pe sâni, apoi coborî spre ombilic, cu mici sărutări scurte și dese, în timp ce mâna lui continua să se furișeze, cu viclenia unui șarpe, printre picioarele fetei, din ce în ce mai strânse. Ana îi mângâia părul, scoțând sunete onomatopeice de plăcere. Era în extaz. Nu mai trăise așa ceva niciodată și nu avusese nici cum să viseze la ele, lipsind aceste momente din viața sa. Era fericită! Era iubită! Oare Costache o iubește sau doar dorește să se culce cu
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
să o sărute din nou pe sâni apoi coborî spre ombilic cu mici sărutări scurte și dese în timp ce mâna lui continua să se furișeze cu viclenia unui șarpe veninos printre picioarele fetei din ce în ce mai strânse. Ana îi mângâia părul scoțând sunete onomatopeice de plăcere. Era în extaz. Nu mai trăise așa ceva niciodată și nu avusese nici cum să viseze la ele, lipsind aceste momente din viața sa. Era fericită! Era iubită! Oare Costache o iubește sau doar dorește să se culce cu
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
și întâiul avanpost european din această parte a Americii de Nord care a avut, pentru localnici, efectul “neonorant” al unei nemulțumiri în masă și care au (și) devenit ulterior “obiectul” unei convertiri intense, pentru că, se putea altfel !? “mormăitul” și “sâsâitul” - singurele arme “onomatopeice” aflate în dotarea “cusurgiilor” au fost pe dată reduse la tăcere de replicile “tăioase” ale “exogenilor” puțin statornici în smerenie ... Neputând cuceri Monterey Bay, mica sa armată descoperea la nord de acesta golful San Francisco, astfel că toată California a
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
utilizării lor „șrapnea, bumbi, câlți, praf(uri)”, pentru a adjudeca spre final (prevăzut a fi devastator) nimicitoarele arme de artilerie grea de mai târziu, precum „tunul” (i-a dat un „tun”, pentru a marca cacealmaua trasă păgubitului), pentru a capota onomatopeic în declicul nimicitoarei arme: Buuum!”. După cum, în dulcele stil anglo-saxon, să fie preluat același echivalent românesc de mai sus, pentru a desemna o perioadă de avânt economic din istoria dezvoltării unei societăți („Boom econoimic!”). Pânda de a greși a confratelui
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
Articolele Autorului Și acest verb e în legătură cu soarele, acum îl vezi într-un loc pe cer, iar peste câteva ore el este în altă parte: a sărit dintr-un loc în altul. Astfel, engl. jump „probabil imitativ de la sunetul săriturii (!)“, onomatopeic după alții, poate fi comparat cu fenic. šampaš „soare“ cu finalul dispărut și cu š > ž (= j); de la sapas (tot fenician) e saf „a sări“ în cușitică și hop! în foarte multe limbi (a se vedea și hope, speranța, ca
THE ORIGIN OF LANGUAGE.TO JUMP de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365621_a_366950]
-
lasă să termine, și exclamă în gura mare în engleză... să audă toată lumea: „Se mănâncă mușchi de ren la cină? Aoleo! Și cine o să mai tragă sania lui Moș Crăciun?” Complici, cei din grupul finlandezilor râd cu hohote. Apoi repeta onomatopeic, la unison, de parcă ar fi dresați: „Ha, ha, ha! Ho, ho, ho!” imitându-l pe Moș Crăciun! Acum sunt super-bine-dispuși! De fapt aproape toți au în fața câte o sticluță cu tărie... goală. Sau două. Tuturor nordicilor le place să tragă
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
întregii omeniri, nu va afla niciodată răspunsul. Chiruță însă, om al oportunităților exploatate la maximum în folosul său, profită de tăcerea ce se lăsase, tăcere necesară surprinderii, pe cât posibil fără nici o pierdere a tuturor dialogurilor, mai mult sau mai puțin onomatopeice venite din interiorul blocului, răcni spre disperarea întregii asistențe: - Oameni buni! Dragi tovarăși! Iată, profesorii au declarat grevă și nici nu vor încheia situația elevilor pe anul școlar în curs! Ei și-au cerut însă scuze copiilor pentru că vor rămâne
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
ar avea-o soacră pe...Andreea Pora. Danei Grecu (Antena 3) Gurița-i subțiată e-o aprigă turbină Dar nu trasformă vorba în lumină, Căci negreșit se stinge becu’ Când la verbo-centrală-i...Dana Grecu. Lui Mircea Badea (Antena 3) Cu onomatopeicul său stil (Prin felul cum imită regnul animal), Privit și-n față, și-n profil Constați că Mircea Badea-i...papagal. Jurnalistului Eugen Chelemen (sporadic la tv) Știu o gură muierească Transplantată altui gen; Acum gura nefirească Turuie la...Chelemen
EPIGRAME INSPIRATE DE JURNALIŞTII TV. „DE PARTID” de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354960_a_356289]
-
folosește pentru definirea noțiunii de negru și varianta „blah” importată (sic!) din Old High German (vezi Merriam-Webster Dictionary, G. & C. Merriam Company Publishers, Springfield, Massachiusetts, USA, 1966, pg. 87). Încercând să tăiem firul în patru, ne punem întrebarea dacă grupajul onomatopeic englezesc „Blah, blah, blah” nu își trage cumva originea, nu din instabilul cuvânt spaniol „hablar” ci de la porecla dată acestor oameni negricioși, adică a blackilor (blachilor, sau blahilor), sau mai precis din persiflarea pronunției repezi a vorbirii acestora, care neînțeleși
O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI „BLACH” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346183_a_347512]
-
în pakanh(Australia), toate »vânt ». De fapt chinezii îl scriu feng înțeles de altii fără g final: taifun în germană, fohn în engleză, dar fan în cărțile rusești. Acad. Gr. Brancus îmi sugerează telefonic (martie 2014) că vânt poate fi onomatopeic. Prin anii 70 discutăm despre originea limbajului și îi spuneam acad.Al.Graur teoria mea revoluționară despre relația omului cu Cerul, Pământul, Soarele. Pe vremea aceea se considera că nu se poate ști ce a stat la originea limbajului. Lumea
IN MEMORIAM ACAD. AL. GRAUR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369867_a_371196]
-
septembrie 2015. Și acest verb e în legătură cu soarele, acum îl vezi într-un loc pe cer, iar peste câteva ore el este în altă parte: a sărit dintr-un loc în altul. Astfel, engl. jump „probabil imitativ de la sunetul săriturii (!)“, onomatopeic după alții, poate fi comparat cu fenic. šampaš „soare“ cu finalul dispărut și cu š > ž (= j); de la sapas (tot fenician) e saf „a sări“ în cușitică și hop! în foarte multe limbi (a se vedea și hope, speranța, ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]