184 matches
-
chip puteam gafa iremediabil - exact la momentul când mi se cerea luciditate maximă - un ajutor nesperat a venit din partea Elenei, dar și a ambianței create de Gem și Ron din Atlanta, ale căror scene de “caraghioslâc” verbal - mimat prin icnete onomatopeice, artistic interpretate dar și temperate - dezinhibau climatul indus de imaginația mea bolnăvicioasă, aflată într-o continuă escaladare de piscuri amețitoare, de neatins în condiții normale. Calmul indus miraculos prin aceste “intervenții” cu putere aproape hipnotică a fost pentru mine “panaceul
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_12_.html [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
și întâiul avanpost european din această parte a Americii de Nord care a avut, pentru localnici, efectul “neonorant” al unei nemulțumiri în masă și care au (și) devenit ulterior “obiectul” unei convertiri intense, pentru că, se putea altfel !? “mormăitul” și “sâsâitul” - singurele arme “onomatopeice” aflate în dotarea “cusurgiilor” au fost pe dată reduse la tăcere de replicile “tăioase” ale “exogenilor” puțin statornici în smerenie ... Neputând cuceri Monterey Bay, mica sa armată descoperea la nord de acesta golful San Francisco, astfel că toată California a
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 by http://confluente.ro/La_capatul_lumii_california_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
lasă să termine, și exclamă în gura mare în engleză... să audă toată lumea: „Se mănâncă mușchi de ren la cină? Aoleo! Și cine o să mai tragă sania lui Moș Crăciun?” Complici, cei din grupul finlandezilor râd cu hohote. Apoi repeta onomatopeic, la unison, de parcă ar fi dresați: „Ha, ha, ha! Ho, ho, ho!” imitându-l pe Moș Crăciun! Acum sunt super-bine-dispuși! De fapt aproape toți au în fața câte o sticluță cu tărie... goală. Sau două. Tuturor nordicilor le place să tragă
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1388717602.html [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
comun și strict. În general, cea mai comună formă de desenare a animeurilor este cea unde personajele au „trăsături fizice exagerate cum ar fi ochi mari, păr mare, membre lungi și bule de dialog cu forme dramatizate, replici rapide și onomatopeice, tipografie exclamatorie”. Încă un element stilistic este cel al liniilor. În anime liniile sunt de obicei influențate de aspectul stilistic al lucrului cu pensula, decât cu un stilou caligrafic. Acest lucru poate fi datorat faptului că japoneza a fost scrisă
Anime () [Corola-website/Science/303317_a_304646]
-
de verdeață. Rămurelele erau împestrițate cu panglici roșii, cu salbe de firfirici. Cortegiul umbla prin sat de la o casă la alta, și în curte, însoțitoarele cântă un cântec ritual, bătând din palme, iar paparuda joacă un dans săltăreț. Paparuda invocă onomatopeic ploaia prin dans, prin bătăi din palme, prin plesnetul degetelor, prin răpăitul tobelor improvizate din tigăi, dar mai ales prin ritmul si conținutul textului magic: „Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toata ceata; / cu ciubărul -bărul / peste tot
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
Tonul general e luminos, fiind presărat cu cântece și umor. Un exemplu de folosire a cântecului pentru a menține tonul este acela în care Thorin și compania sunt răpiți de gnomi care, în timp ce îi duc în subteran, cântă: Acest cântec onomatopeic destinde scena periculoasă cu o undă de umor. Tolkien menține echilibrul dintre pericol și umor și prin alte metode, cum ar fi prostia și accentul rural al trolilor sau beția celor care îi iau prizonieri pe elfi. Forma generală - aceea
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
prezentate, exemple care evident, pot fi mult mai numeroase, se poate face dovada că limba română deține formele cele mai autentice ale limbii europene primare. Prima caracteristică a limbii de Început, creație omenească, se va regăsi În pronunțatul său caracter onomatopeic (Tudor Diaconu). Să nu fiu Înțeles greșit: nu numai onomatopeele au stat la baza formării cuvintelor ci și radicalii, care exprimă la fel, o noțiune primordială, de la care s-au format multe cuvinte. De exemplu bor, cu sensul de gaură
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
din limbi romanice (italiană, franceză, română) și din limba engleză. Și calcurile sunt un mijloc important de îmbogățire a lexicului. Mijloacele interne de îmbogățire sunt cele mai importante. Dintre acestea cele mai productive sunt crearea spontană de cuvinte (interjecții, cuvinte onomatopeice, creații expresive), formarea spontană de cuvinte prin derivare și compunere, precum și crearea conștientă de cuvinte prin derivare și compunere. Comparativ cu limba română, compunerea spontană și crearea conștientă de cuvinte au o pondere mult mai mare. On-line Manuale Ghiduri
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
dar și Sânge Real, indicând precis Prezența Reală a Divinității În Sângele Sfânt - s.n.(...). Graalul este adus de un Înger, identic cu păsărica, deasupra arbustului (...) e mai firesc să presupunem că pasărea divină era un Cocor și că strigătul său onomatopeic, KRA, era un Mantra (formulă rituală; sunet) care devenea Yantra (imagine rituală), spațializându se În cupă și licoare interioară, venin și balsam(...). Sânger este o contracție a lui Sân și Înger - Sfântul Înger(...) Și Ciubăr Vodă și Grui Sânger sunt
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
cei necivilizați. Triburile grecești, realizând că vorbeau o altă limbă decât vecinii lor, au folosit numele de "βάρβαρος" ("barbari") pentru a-i denumi, cu sensul de "vorbitor al unei limbi străine". Se crede că acest termen, βάρβαρος, este la origine onomatopeic: "barbar"—i.e. bâlbâială—posibil așa ar fi părut vorbirea popoarelor străine vorbitorilor de greacă. Acest lucru era adevărat și pentru egipteni, care, după Herodot, "îi numeau barbari pe toți aceia care vorbeau o limbă diferită", și mai târziu pentru slavi
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
indicau loviturile. O altă variantă spune că numele mișcării lor este ales prin hazard, dintr-un dicționar Larousse. El apare după ce inițiatorul mișcării, Tristan Tzara introduce un creion în Marele Dicționar Francez Larousse și acesta se oprește în dreptului cuvântului onomatopeic dada. Denumirea curentului dadaism provine din franțuzescul "dadisme" (dada = „căluț de lemn” în limbajul copiilor). ul ia naștere în mod oficial la 6 februarie 1916. În conformitate cu manifestul Dada, mișcarea nu ar trebui să se numească Dadaism, având oroare de cuvintele
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
Arată că una dintre sursele muzicalității liricii poetului de la Ipotești o constituie numele proprii (Dalila, Venera, Basarabi, Mușatini). Laudă înteresul acestuia pentru folclor și faptul că a valorificat o serie de cuvinte populare (sară, nouri), dând versurilor o perfecțiune aproape onomatopeică. În finalul studiului, Maiorescu se lansează într-o profeție care a fost confirmată mai târziu, arătând că „pe cât se poate omenește prevedea”, literatura (poezia) românescă din secolul al XX-lea, va începe sub auspiciile geniului eminescian (deci poezia eminesciană va
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
care se zicea că ar fi bântuită de draci. Soldatul adoarme pe un divan, dar este trezit brusc atunci când perna lui este smulsă de sub cap de mâini invizibile și, din nou, atunci când în casă încep să se audă sunete puternice, onomatopeice. Ivan pune capăt acestui tărăboi, cerându-le tuturor dracilor să intre în turbincă. El adoarme iarăși, dar este trezit de însuși Satana (denumit popular cu numele Scaraoschi), care este înfuriat de pierderea slujitorilor săi și-l pălmuiește pe soldat. Ivan
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
este lectura savantă. Stilul. G. Călinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care atenuează lipsa talentului descriptiv. Invenția verbală începe de la numele țiganilor, „un grotesc de sonuri” (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Găvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Dîrboi etc.), trece prin invenții onomatopeice unele atît de firești încît „trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dacă ele nu circulă” și ajunge la modelarea lor în scopuri prozodice, schimbîndu-le genul și terminația pentru a le face să rimeze (dracă, palată, copace etc). În "Istoria
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții. Într-un dicționar de lingvistică precum Bussmann 1998, se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții. Într-un dicționar de lingvistică precum Bussmann 1998, se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții. Într-un dicționar de lingvistică precum Bussmann 1998, se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
Asia practicele agricole intense au afectat negativ numărul pupezelor. Pupezele sunt încă persecutate de către vânătorii din Europa de Sud și unele părți ale Asiei. Această pasăre inconfundabilă are un istoric lung în cultura umană. Numele sau științific și vernacular este onomatopeic în mai multe limbi. Hrana pupezei include insecte dăunătoare agriculturii și silviculturii și utilitatea acesteia în controlul acestor dăunători a fost recunoscută. Pupăza este protejată prin legi naționale.
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
folosite autonom numai ca atare, de exemplu "ouf", dar altele pot fi folosite și ca substantive care denumesc sunete, de exemplu "tic-tac", "froufrou" „foșnet” (referitor la o țesătură), sau numele animalului care scoate sunetul respectiv: "le coucou" „cucul”. Majoritatea cuvintelor onomatopeice sunt verbe derivate de la onomatopee: Sunt și substantive onomatopeice formate prin derivare regresivă de la verbe onomatopeice, de exemplu "murmure" (< "murmurer"). Asemenea cuvinte sunt, de exemplu, "brimbaler" „a (se) bălăbăni, a (se) bălăngăni” a "cahin-caha" „târâș-grăpiș” și "dodu" „dolofan”. Tot creații
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
altele pot fi folosite și ca substantive care denumesc sunete, de exemplu "tic-tac", "froufrou" „foșnet” (referitor la o țesătură), sau numele animalului care scoate sunetul respectiv: "le coucou" „cucul”. Majoritatea cuvintelor onomatopeice sunt verbe derivate de la onomatopee: Sunt și substantive onomatopeice formate prin derivare regresivă de la verbe onomatopeice, de exemplu "murmure" (< "murmurer"). Asemenea cuvinte sunt, de exemplu, "brimbaler" „a (se) bălăbăni, a (se) bălăngăni” a "cahin-caha" „târâș-grăpiș” și "dodu" „dolofan”. Tot creații expresive sunt cuvintele din limbajul copiilor mici și din
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
care denumesc sunete, de exemplu "tic-tac", "froufrou" „foșnet” (referitor la o țesătură), sau numele animalului care scoate sunetul respectiv: "le coucou" „cucul”. Majoritatea cuvintelor onomatopeice sunt verbe derivate de la onomatopee: Sunt și substantive onomatopeice formate prin derivare regresivă de la verbe onomatopeice, de exemplu "murmure" (< "murmurer"). Asemenea cuvinte sunt, de exemplu, "brimbaler" „a (se) bălăbăni, a (se) bălăngăni” a "cahin-caha" „târâș-grăpiș” și "dodu" „dolofan”. Tot creații expresive sunt cuvintele din limbajul copiilor mici și din cel folosit de adulți cu acești copii
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
depășesc procentajul de 1 %. Elementele latine 20,02 %, slave vechi 7,98 %, bulgare 1,78 %, bulgaro-sârbe 1,51 %, turce 3,62 %, maghiare 2,17 %, neogrecești 2,37 %, franceze 38,42 %, latine literare 2,39 %, italiene 1,72 %, germane 1,77 %, onomatopeice 2,24 %, de origine nesigură 2,73 %, de origine necunoscută 5,58 %. Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sunt primite direct din latină, 8.071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomot. Imitarea propriu-zisă, nelingvistică, a unui sunet sau zgomot nu se confundă cu onomatopeea. Aceasta se integrează în sistemul fonologic și uneori și în sistemul gramatical al limbii. le și cuvintele onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură între forma sonoră și ceea ce redă. În gramaticile limbii române onomatopeele sunt considerate o grupă distinctă în cadrul interjecțiilor
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]