5,982 matches
-
prima zi, despre care am mai scris și în care arătam cum nimerisem într-un restaurant unde casierița, citind absorbită un roman polițist Patimă și sânge, în timp ce mânuia aparatul, consemnase toată comanda prânzului bogat, curcan, tort, prăjituri, șampanie și celelalte, onorându-ne, după care casierița ne refuzase banii... No money... no money...băgând de seamă că pe chitanță scria o felicitare precum și mențiunea că totul era gratis având în vedere Crăciunul... Abia luând loc în sală, observasem că toți clienții erau
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
severineancă era o cunoștință veche a tatei. Se aveau foarte bine. Tata mi-a spus că atunci când a publicat articolul despre Nu, cronica era împărțită în două, adică în cuprinsul aceluiași articol a recenzat două cărți, deci nu l-a onorat pe Ionescu cu o recenzie întreagă. Eugen Ionescu cumpărase ziarul dar nu îndrăznea să-l deschidă și să-l citească, temându-se de o cronică nimicitoare, pe care tata, bineînțeles, nu i-a făcut-o, mai cu seamă că a
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
disprețuitoare nu-l clintiseră din hotărîrea lui de a-și vedea țelul fixat parcă de cînd e lumea și pămîntul, acela de a lucra fără contenire zi de zi, ca să-și slujească vocația. Și-o asumase și trebuia să o onoreze cum se cuvine. Așa înțelegea și existența. De asta închiriase la Slatina două odăi în casa unui majur, la margine de tîrg, ca să aibă atelierul lui și ca să-și poată vedea netulburat de sculptură. Asumîndu-și în modul acesta exemplar vocația
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
întîmplare. Pictorului i s-au oferit aceste spații și el n-a făcut decît să se conformeze ofertei. însă de la acest punct încolo, nimic nu mai este întîmplător. Ilie Boca este unul dintre foarte puținii artiști români în măsură să onoreze o astfel de propunere și el ar putea, la rigoare, să deschidă nu doar două expoziții simultan, ci chiar să umple toate spațiile specializate din București și încă nu și-ar epuiza resursele. în condițiile în care mulți artiști plimbă
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
de lucruri străvechi. Schimburi comerciale rare. Supunere în fața unor cicluri. Imobilitatea gândirii. Fabricarea uleiului era singura industrie a țării. De afară ne veneau țesăturile, obiectele de metal, medicamentele, așadar produsele de bază pe care le folosea apoi spițerul, pentru a onora rețeta eliberată de medic. Meseriașii locali acopereau nevoile imediate: un potcovar, un tinichigiu, olari, un curelar, zidari, un brutar, un țesător. Economia agrară era tot una de tip semifeudal. Proprietarul își încredința pământurile unui arendaș, iar acesta îi ceda jumătate
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
un aparat birocratic gata să se prăbușească. Un măreț dublu general mi se alcătuia în fața ochilor minții. Cât despre dublul meu, întâlnirea fusese prea animată și în strânsoarea nevoilor, prea scurtă, ca să-l fi întrebat ce meserie învârtește, ce profesie onorează? Cârpaci, cu atelier la demisol? Ceasornicar, cu chilie la stradă? Dascăl, după aspectul înfrigurat, în școli neîncălzite? Și mi-a părut rău că nu l-am poftit în fața ușii mele, să-i trec o pereche de ghete, odată ce purtăm același
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
Bruce-Whyte, Analisa limbei romane. Aceeași revistă îl urmărește pe Al. Roman implicat în chestiunea bisericii greco-catolice române, cu ocazia întrunirii la Cluj a unei conferințe, în problema independenței bisericii față de congresul de la Budapesta. Al. Roman era în 29 iunie 1897 onorat ca președinte al conferinței, cu sarcina redactării răspunsurilor către Sfântul Scaun și mitropolie. Activitatea Catedrei de română din Budapesta este constant urmărită de presa română a vremii: Familia vorbește de venirea, în 1897, după Al. Roman, a dr. Oscar Asboth (profesor
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
a mai venit niciodată, a descoperit cât de decisiv e să fii matur, copt pentru o hotărâre. Și cum a descoperit ce rol joacă hazardul, cănd ceață l-a împiedicat pe miliardarul Anderson să aterizeze; și care pentru că nu a onorat această întâlnire s-a decis să susțină proiectul parizian al lui Brook. Brook nu și-a ascuns niciodată atracția pentru călătorii. Așa a cunoscut personaje, locuri și culturi. Artistul se confruntă astfel cu lumile străine, în Afganistan că și în
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
În prezentarea succintă cu care vă însoțiți poemele ne amintiți că sunteți câștigătorul de anul trecut al premiului revistei noastre la Festivalul Național de Poezie "Tudor Arghezi", secțiunea "Bilete de papagal", de la Tg. Jiu. Spațiul publicistic oferit nu l-ați onorat decât acum, motivele amânării preț de un an probabil că sunt întemeiate, precizând dvs. undeva în scrisoare că și "felul de a scrie" vi l-ați mai schimbat în răstimp. Nimic mai firesc la 19-20 de ani. Ce ne pune
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
ne pune la curent cu situația dvs. bibliografică, adică revistele, volumele colective în care ați apărut și celelalte premii câștigate. Poate că ar fi fost interesant pentru toată lumea. Vom transcrie, deocamdată aici, câteva poeme dintre cele cu care ne-ați onorat. Valoarea lor este încă neconturată, elanul teribilist vă joacă feste: "dintr-un urlet a crescut un lup/ nu era cel mai mare lup/ dar era cel mai urlet l-ai văzut/ și tu. dintr-un joc nu creștea/ nimic și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
autentice, tânărul descins din speranțele și dragostea publicului, omul matur luptându-se cu devălmășia stilistică și atitudinală a muzicii actuale, pustnic în chilia gândurilor, învățat printre duhurile partiturilor, sărac în dorința de preamărire și bogat în spaima de a nu onora chemările capodoperelor. L-am ascultat în Schumann și Brahms, în Enescu și Ceaikovski, în lucrări concertante și camerale, interpretându-și propriile opusuri ori restituindu-le pe cele ale zeilor din Olimpul muzicii. Niciodată nu am simțit povara acelui rest livrat
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
nu l-a rostit (dar pe care ni l-a încredințat) la festivitatea decernării premiilor Asociației Scriitorilor din București, la care a luat parte; și invitația pe care am adresat-o președintelui țării, ca și altor demnitari, de a ne onora cu prezența la o Întîlnire a României literare" la care era vorba despre ce face statul pentru cultura română în străinătate. Cu cine va fi vrînd dl Zubașcu să discutăm despre un asemenea subiect dacă nu cu președintele, cu ministrul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
Momentul l-am evocat în cartea Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii. Și cu mulți ani înainte, într-un număr al revistei "Secolul 20". Curând după revenirea mea în țară din călătoria pariziană de studii, Martha Bibescu m-a onorat cu o scrisoare, pusă sub apelativul "Chère Mademoiselle à la rose". Era aluzie la firul de trandafir adus. Oferindu-i-l, îmi exprimam emoția de a-mi fi îngăduit să pătrund în acest univers princiar, ușor învechit, respirând viața mondenă
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
numi!) s-a convenit ca oficialii australieni să fie invitați de Ambasadă, pentru a se da importanța cuvenită; restul invitațiilor au fost lansate de către cei care organizau standul românesc. Rezultatul?! Pe "partea oficială" (invitațiile lansate de Ambasadă), nu ne-a onorat cu prezența nici măcar portarul vreunei instituții! Nu s-a dat nici o explicație, însă era lesne de înțeles că misiunea diplomatică a țării noastre era practic necunoscută de către oficialitățile din Australia. Norocul nostru, al celor care ne ocupam de stand, a
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
franceze și care semnifică, într-un vocabular personal, o geantă încăpătoare în care poți să pui orice, metaforă inspirată pentru această carte atît de aparte; apărută tot la editura pariziană Seuil, ea și-a găsit locul într-o colecție ne-onorată pînă acum de marele poetician, Fiction & Cie. De unde poate și deruta librarilor care, în așteptarea cărții și deja puși în încurcătură de titlul ei, o anunțau unii ca pe un roman, alții ca pe un jurnal, alții ca pe niște
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
au venit din prudență față de o situație necunoscută. Cei din țară nu s-au înscris fiind în mod prioritar, în mod amăgitor veleitari, tributari unei înțelegeri înguste, unei atitudini - să o numim solistice limitative pe care, în final, o vor onora, însă, foarte puțini. Să o recunoaștem, formații stabile, competitive, ale tinerilor muzicieni cvartetiști nu există actualemente, la noi. Cu o singură excepție, la Iași. în mod cert, cultura cvartetului de coarde, cea a muzicii de cameră în general, este produsul
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
în mod echilibrat, zic eu - energia și elanul tinerilor, ca și experiența celor maturi, astfel încât mie mi-a revenit responsabilitatea conducerii acestei instituții a cărei istorie se leagă de începuturile statului român modern. Este un gest de încredere care mă onorează și pentru care îi sunt recunoscător. Mai departe, Secretariatul de Stat pentru Culte își desfășoară activitatea ca de obicei, iar eu raportez premierului, când este nevoie, situația la zi, îi dau datele care îi sunt necesare pentru a evalua chestiunile
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
în urma căruia renumitul retailer internațional va deschide trei magazine pe o suprafata totală ce depășește 4.300 mp. Astfel, C&A va inaugura magazine în ansamblul urbanistic Palas din centrul Iașului, Iulius Mall Timișoara și Iulius Mall Suceava. „Suntem deosebit de onorați că apreciatul brand C&A a ales trei din cele cinci mall-uri dezvoltate și operate de compania Iulius Group pentru a-și face intrarea în tot atâtea orașe mari din România. Citește tot... Primul magazin New Yorker la Iași
Iasi 4u - Pagina 3 [Corola-blog/BlogPost/94537_a_95829]
-
mătrăguna, Acel homuncul ce-n pământ se ține; Chiar fără ochi uitându-se la mine, Dar poate ochiul lui e tocmai Luna. Atâta forță mandragora are Cât și remedii, ca o farmacie, Că alchimiștii cred că este vie Și-o onorează ca pe-un panaceu. Tot Luna-i cea mai mare în magie, Ba crește, ba descrește, ba dispare Trei nopți pe lună, când, fiindu-mi fină, O țin la piept ca pe copilul meu. a) Vis Era amețitor de bine
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
de carte unde patetizând, m-am acoperit de dispreț: edilul radia o sensibilitate aparte, parcă în coastă-i stam, ca un colț de mistreț Arc oțelos încă nu am sub talpă de la una la alta să sar, saltimbanc; mă mai onorez cu câte-un guler de halbă chiar de-s la pământ, ca o șenilă de tanc Teme-te că vei sfârși sufocat de exasperare pe când esopii din fabule se perpelesc în amurg: ai vrea să crezi, chiar opărit de eroare
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
erau de generoși cu promisiunile lor de răsplată. N-am putut să le fiu de niciun fobs, decât poate cu plimbarea la care i-am însofit prin Bucureștiul clocotitor, răvășit de gloanțe și de explozii. §i cu promisiunea că voi onora invitația lor la festivalul de filme documentare de la Berlin. Unde urma să merg însofit de cineva din Ministerul Culturii, așa cum cerea protocolul. Iar acel „cineva“ era o doamnă, pe care tot ei o descoperiseră -doamna Cue. Mai tarziu, Siegfried - care
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
și succesorul lui, tot așa de bine cunoscutul profesor Gelu Ionescu (1995-2001), care au fost amîndoi mijlocitori ai legăturilor noastre strînse și susținute cu Uniunea Scriitorilor (al cărui membru onorific sînt din 1991). Cît privește pe cei care ne-au onorat cu vizita lor, vă pot da lista aproape întreagă. - O listă care va fi, desigur, o tabula gratulatoria. - În cartea de oaspeți ai Seminarului nostru figurează - sper că n-am uitat pe nimeni - următoarele nume, în afară de cele pomenite deja: Gabriela
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
zic așa, al bunei creșteri. În ce mă privește, n-aș vedea nimic umilitor în a fi „purtătorul de pix” al domnului Nicolae Manolescu. La calitatea excepțională a articolelor, studiilor, cărților și tratatelor literare scrise cu acel obiect, aș fi onorat să am și eu o contribuție, fie și simbolică. Din păcate pentru mine, nu e cazul. Pixul domnului Manolescu e manevrat în exclusivitate de stăpânul său! Spunând că articolul meu „Triumful resentimentului” e dominat (atenție la comparativ!) de „cel mai
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
domnului Manolescu e manevrat în exclusivitate de stăpânul său! Spunând că articolul meu „Triumful resentimentului” e dominat (atenție la comparativ!) de „cel mai categoric limbaj stalinisto-mahalagesc”, autorii comit o imprudență ce merită sancționată. Spre deosebire de domnii Katz și Florian, care mă onorează cu epitete gen „editorialist la colțul mesei”, „scutierul dumneavoatră”, „purtăror de condei”, „pamfletaro-periferic”, „înjurături grobiene”, „dezlănțuiri staliniste”, „civism însușit la școala serală”, „umorile unei raționalități viscerale” (în ce limbă o fi asta?!), am fost cât se poate de parcimonios cu
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
vor răsufla ușurați băieții cu înclinații românio-mariste din serviciile de informații, bucuroși să vadă cum a fost „neutralizat”, chiar de către cei pe care i-a apărat în atâtea rânduri, încă un filosemit (sau, ca să folosesc termenul cu care m-a onorat unul din șefii Securității din Timișoara, un „jidănit”!). Nimeni nu va putea șterge, însă, niciodată, diferența esențială dintre noi: în timp ce eu i-am denunțat și îi denunț pe antisemiții, xenofobii și rasiștii din România pentru că așa îmi dictează conștiința, domnii
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]