531 matches
-
cuvântule, p. 31), iar în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sub volbura presiunilor ideologice. Este fapt evident că în procesul cunoașterii teoretice individualul se pierde, din prima clipă și faza, chiar prin numirea să, recuperarea rămânând în sarcina celei artistice, care să-și încerce șansele în vederea unei conjugări în câmpurile ontice. În tentația recuperării prin numire se ascunde și partea goală de substanță și ființă din câmpul metaforei, cea nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii, în marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile de sine, proprii și ale ființei. Rămâne, prin urmare, si artei și poeziei câmp larg intru încercare și împlinire ontica. Revenind, de aici poate la Marian Barbu nevoia de construcție riguroasă și intelectiv-univocă. Dar o cantonare în orizonturile intelctului, oricât ar fi de străbătute, nu poate să aducă în fața decât determinări abstracte și umbre de individualuri. Prins între acestea, poetul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
universalul în abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea, experiența și lecțiile asumate nul lasă să facă pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe acest traseu, poemele „eșantionului” Provizii de soare mai poartă cu ele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cuvântule, p. 31), iar în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sub volbura presiunilor ideologice. Este fapt evident că în procesul cunoașterii teoretice individualul se pierde, din prima clipă și faza, chiar prin numirea să, recuperarea rămânând în sarcina celei artistice, care să-și încerce șansele în vederea unei conjugări în câmpurile ontice. În tentația recuperării prin numire se ascunde și partea goală de substanță și ființă din câmpul metaforei, cea nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii, în marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
De multe ori, artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plaseză explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care trebuie, în același timp, identificat, sancționat și mîntuit.
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
o atare "logică"! Formă își adjudeca o "recompensă" a funcției sale particularizatoare, prin cutezanța internă, prin "infinitul mic" ce-l deschide cititorului, vrăjindu-i ochiul, asadar cu o indeterminare în altă cheie, cu o transparență a misterului deopotrivă scriptic și ontic: "sîngeram din același braț / zi după zi, din ce in ce mai transparenți, / mai oxidabili... / te sun rar: tăcere, sporovăiala, emoții de stadion; / și totuși am o bucată de întrebare: / pe spaliere crude ce crește, domnule profesor, ce? / cum verdeața stomacului nu mai contează
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
poeziei, tema vieții scoate în relief conflictul disimulat ori dat pe față al poetului cu împrejurările ce i s-au hărăzit în chip particular. De unde tensiunea negativă care animă stihurile sale. Ele exprimă o inadaptabilitate funciară ce relativizează lucrurile, precum și onticul însuși: "Și-n carnea mea am căzut, și-n sîngele meu m-am zbătut/ mut ca peștele, trup galben de ceară/ într-un schit al bucătăriei mele plină de zei - farfurii/ și cuțite, cești de cafea, umbra femeii/ doar în
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
un bar/ nonstop în timp ce eu întins pe versurile mele/ voi ști că voi, deși trăind bine, de mult ați și murit" (Scrisoare). Nu putea fi ocolită nici tradiționala sărăcie a poetului, și ea o "stare generală", în contextul unei dezorientări ontice care-i agravează, neîndoios, efectele: În momentul de față nimic nu mă mai poate umili,/ semn că sărăcia nu mai poate fi decît o stare generală/ prin care trec fluierînd, fără pagubă, fără păcat./ Sînt bărbatul trist din poem - de
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
cum/ picura// de pe foaia imaculata/ poemul îmi face semne/ să-l aduc la viață/ e acolo încins/ în tăcerile mele/ stăruitor/ hohotește" (Poemul nescris). Prin persuaziunea "blîndei disperări" a autoarei, lucrurile par convinse a-și dezvălui intimele resorturi, misterioasă fiziologie ontica a anorganicului: "pe mîini mi se scurge/ un fel de zăpadă/ crispata/ un alt fel de a surprinde/ încetineala din lucruri" (Bolta cu trandafiri). Sau: "o sete nepămînteana/ se dizolvă în lucruri" (Descreștere). Sau: "o mare însîngerata/ primește fiorul morții
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
cu situația în care și Băranger cedează. În acest caz, scrisorile ar fi pline de răspunsuri. Dar țelul Epistolelor Imperiale este mai ales de a dezbate în chip polemic, în plan ironic, alteori liric, atât mutațiile majore ce pot schimba ontic individul cât și permanentă iraționalului în gândire, cu tot arsenalul sau - de la sublimul sacralității, la obscurantism și conveniente. Pline de haz și aluzii la contemporaneitate (unele nu le-am decriptat), personajele lui Dan Negrescu ne obligă într-adevăr să coborâm
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
administrează Uniunea. După aberația comunistă conform căreia orice membru al Uniunii trebuie să aibă un atelier, indiferent dacă valoarea actului artistic îl îndreptățește sau nu, breaslă artiștilor plastici a decis acum că cel care nu mai are atelier trebuie sancționat ontic, adică își va pierde calitatea de artist prin excluderea lui din statutul socio-profesional convenit și acceptat în viața publică. După cele două cazuri amintite mai sus, prin acțiunea împotriva lui François Pamfil, UAP inventează încă unul: sancționarea unui aspect economic
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
substituții și al aparentei resorbții, transpare neputința armonizării eului cu cadrul universal an care a fost plantat. Lumea rămâne un deziderat neămplinit, o rană a ființei, care, cu toate strădaniile sale, nu poate atinge decât ipostază unui plâns al nepotrivirii ontice. Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
o parte, geografic, pe de altă parte, lăuntric. Expresie a unei ființe ce și-a resimțit mereu condiția identitară sub spectrul marginalizării și al marginalului, scriitura lui Norman Manea este expresia unei identități fracturate, ce caută să își recupereze legitimitatea ontică prin exercițiul cathartic al anamnezei. În acest fel, amenințarea agresivității temporale și a uitării este compensată de revelațiile unei memorii cu un acut profil etic, soluție iluzorie a unui destin aporetic. Ce poate fi, în acest fel, scrisul decât o
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
văzut, (ci doar observa, asista), pur și simplu, nu exiști. Într-o lume dominată, pe de o parte, de logică și tehnologiile spectaculare, pe de altă parte, de luptă pentru supraviețuire, contează prea puțin ființă individuală - deci personalitatea ta fundamentata ontic (o furnică singuratica, orice ar face, posedă un minimum de "personalitate"). Este însă de o importanță vitală felul în care apari într-un grup, o echipă, deci identitatea ta "spectaculara". Prin medierea grupului, unei persoane sau culturi "marginale", "multiculturalismul" îi
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumii vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Intre convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
care separă principiile și apoi le animă alternativ, ci aceea a unei androginii recuperate, a unei unități care-și trăiește simultan stările adverse și năzuințele contradictorii. Fără să-și pună explicit probleme adînci, fără să gloseze grav pe marginea abisului ontic și să ofere soluții prin tot felul de axiome, Florin Ciubotaru are, în mod autentic, o largă rezonanță metafizică. El este un contemplativ plin de vitalitate, un epicureu cu nostalgii carteziene și un senzual, ca să-i zicem așa, cu simțul
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
Tudor Popescu, deși radical diferiți ca temperament, se completează aproape organic. Primul, mai aproape de zona decorativului și cu o evidentă spaimă de gol, este completat de cel de-al doilea, mai pregnant în descripții și cu o la fel de evidentă spaimă ontică sau, mai exact, cu o reală deschidere spre metafizic. Prin toate datele sale, pornind de la cele formale și terminînd cu cele de ordin valoric, expoziția artiștilor vâlceni nu trădează nici un complex, nici măcar unul de superioritate, și se înscrie perfect în
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
pe care nu le înțeleg și nici nu le doresc. Însă drama lor nu este pur și simplu una a strămutării, căci Rasputin nu construiește un personaj colectiv al țăranilor care-și pierd matca firească, ci mai degrabă o dramă ontică, a rostului nostru pe pămînt, a semnificației morții, a împlinirii destinului sau dimpotrivă, a arbitrarului existențial. Tulburați de alegerea pe care trebuie să o facă - a pleca din Matiora, satul ce va pieri înghițit de buldozere și apoi de ape
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
și a europenității pragmatice, Ion Vartic punctează corect: Pentru că, de fapt, singura Europă reală, vie, e aceea faustică" (p. 46). Dimensiunea "evreiască" a ființării sale în lume, intuită de Cioran, este confirmată și întărită de comentator, atât generic, prin dezrădăcinarea ontică, precum și particular, prin ipostaza vetero-testamentară a lui Iov ori aceea modernă a lui Kafka. Preferința cioraniană pentru fenomenul ratării și ilustrările sale antologice, cunoscute în tinerețea românească, este inteligent analizată din perspectiva disjuncției dintre "a avea" (o operă, o specializare
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
singuratic în cadrul generației 80, căreia îi aparține prin biografie și prin bibliografie, el și-a creat un stil inconfundabil, în descendență argheziană, înlăuntrul căruia lexicul se prăvălește aluvionar, imprecația se împletește cu viziunile diafane, iar imaginea grotescă, denunțul circumstanțial sau ontic, se solidarizează de la sine cu ideea abstractă și cu tremurul metafizic. Spațiu enorm, așa cum este configurată și peisagistic lumea sudului, poezia lui Drăghici se așterne panoramic în literatura noastră de astăzi, cu linia orizontului joasă și îndepărtată, și prin ea
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]