215 matches
-
un Wolf mai aprofundat”, „un Hume prusian” și „un Rousseau german”. Prin poziția sa caracteristică, Paulsen se află mai aproape de Schopenhauer și de psihologul Fechner. Nu este Întâmplătoare atitudinea hipercritică a lui Paulsen Împotriva naturalistului Ernst Haeckel, coautorul expresiei pertinente: „ontogeneza repetă filogeneza!” Paulsen și-a centrat efortul filosofico-axiologic pe o metafizică idealistă a voinței, am spune: pe lucrările maestrului Kant Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica Rațiunii Practice. Unii interpreți ai filosofiei gânditorului neokantian, au identificat accente de influență, provenind din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
personalitate și grup, care poate genera valori noi prin creativitate. Ursula Șchiopu, tot în același an, consideră creativitatea ca pe o stare energetică de mare potențialitate ciclică, dovadă desfășurarea stadială a procesului creator, dar și traseul ondulatoriu al creativității în ontogeneză. Dintre definițiile aparținând lui Al. Roșca (27), o reținem pe cea din 1981: în cadrul contribuțiilor românești remarcăm și definiția lui A. Stoica (31): . Gr. Nicola (19, p. 6) încearcă să stabilească raportul dintre rațional și imaginar în creativitate, ceea ce constituie
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
1974 definește limbajul corporal cu termenul de kinesie în care sunt implicați: omul, mesajul acestuia, starea lui interioară și mișcările corpului. Gesturile motrice care constituie universul nonverbal sunt parțial innăscute (expresiile faciale ale bucuriei, îndoielii, supărării, etc., sau dobândite în ontogeneză prin statutul social, apartenența culturală, sfera preocupărilor profesionale, etc. (postura corporală, actele motrice specializate, tehnicile sportive specifice fiecărei ramuri de sport. În domeniul cultură fizică și sport comunicarea verbală și nonverbală sunt prezente permanent asigurând suportul cognitiv al învățării motrice
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
ar fi posibile. Îngemănarea celor trei fenomene (gândire, limbaj, memorie) reiese mai întâi din apartenența lor la ceea ce numim intelect, acel ansamblu de elemente ale psihismului care permite cunoașterea prin detașarea de experiența nemijlocită și care se constituie treptat, în ontogeneză, prin interacțiunea cu mediul sociocultural. Atenția apare ca o condiție primară, de fond, pentru desfășurarea proceselor de cunoaștere, de autoanaliză și autoevaluare, precum și a comportamentelor motorii. Ea nu dispune de un conținut informațional specific, ci asigură declanșarea, menținerea și optimizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de fapt, tulburări dobândite în condițiile specifice ale dezvoltării, adică în prezența unor factori perturbatori/dereglatori ai acesteia. În literatura de specialitate ele mai sunt numite fie abateri în dezvoltare, fie disontogenii (dereglări ale procesului de structurare a personalității în ontogeneză), fie întârzieri în dezvoltare. Mai trebuie menționat faptul că între tulburarea primară și consecințele sale secundare în planul dezvoltării există o interacțiune complexă, rezultatele acestei interacțiuni depinzând, în mare măsură, de condițiile de mediu, precum și de activismul sau pasivitatea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cauze acționează de obicei în interrelație, ceea ce îngreuiază demersul stabilirii unui diagnostic diferențial și structurarea strategiei de recuperare și reeducare a copilului. Creșterea și evoluția copilului au la bază o serie de legități care acționează indiferent de situațiile existente în ontogeneză, determinând apariția unor etape, perioade sau stadii de dezvoltare caracterizate printr‑o serie de indicatori care informează asupra nivelului atins și asupra posibilităților de exprimare a copilului pe baza achizițiilor din mediul său de viață. Diferențele interindividuale sunt puse fie
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
special tulburări de ritm și fluență a vorbirii: - deficiențe mintale; - tulburări ale memoriei, atenției, reprezentărilor vizuale și acustice; - tulburări în sfera personalității (neîncredere în sine, timiditate, supraaprecierea imaginii de sine etc.); d) cauze psihosociopedagogice: - slabă stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie; - carențe pedagogice (stimulare deformată a vorbirii, imitarea unor modele cu vorbire deficitară, necorectarea la timp a tulburărilor de vorbire); - suprasolicitare, stări conflictuale, oboseală, fenomenul de bilingvism (obligarea copilului de a învăța o limbă străină înainte de a‑și forma deprinderile
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mișcărilor articulatorii, sinteza mișcărilor articulatorii, articularea cu voce șoptită, articularea cu voce normală; - exercițiul - articulator, fonator și ortofonic; - comparația - sonoră, grafică, sonoră + grafică; - derivata sunetului - din sunete apropiate ca loc și mod de articulare, din sunete care apar primele în ontogeneză. 2. Consolidarea sunetului: - exercițiul - coarticulație între silabe (directe, indirecte, intermediare, logatomi, grupe consonantice), cuvinte (mono‑, bi‑ și polisilabice), propoziții simple și dezvoltate, fraze, analiza și sinteza fonetică orală și scrisă (silabe, cuvinte, propoziții, fraze); - comparația - sonoră, grafică, sonoră + grafică. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de comunicare și de expresie corporală (dans, gimnastică ritmică, aerobică etc.). Conduitele psihomotorii ale fiecărui individ evoluează în funcție de înzestrarea sa aptitudinală, de gradul de dezvoltare fizică și intelectuală și de influențele educative exercitate asupra sa pe tot parcursul copilăriei. În ontogeneză, relația motricitate - psihism cunoaște o evoluție care marchează anumite etape. Astfel, în perioada antepreșcolară, dezvoltarea având un caracter global, actele motorii reprezintă instrumente de adaptare a individului la lumea exterioară (copilul foarte mic exploatează mediul ambiant prin intermediul actelor motorii, reprezentând
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
spastice ale mușchilor globilor oculari cu origine în cortex și în aparatul vestibular. ortofonie - domeniu de activitate care se ocupă cu emisia corectă a sunetelor/fonemelor și învățarea pronunției de către elevii cu deficiențe de auz, în vederea realizării comunicării orale inteligibile. ontogeneză - dezvoltare individuală a organismelor vii care cuprinde toate transformările organismului, de la stadiul de embrion și până la sfârșitul existenței sale. organizație (care oferă servicii persoanelor aflate în dificultate) - entitate sau agenție cu caracter public sau privat, constituită juridic sau nu, care
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
diseminate în întregul organ, cu excepția unor specii de pești la care țesutul endocrin se aglomerează în formațiuni distincte descrise în 1846 de Stanius și Brockmann, și cunoscute sub numele de „corpusculii Brockmann” [9], care se află în afara pancreasului. Din studiul ontogenezei insulelor Langerhans, a celulelor β sau a insulinei se poate desprinde următoarea concluzie: funcția energetică fiind primordială și indispensabilă dezvoltării oricărei viețuitoare, trebuia să fie însoțită de un sistem eficient de reglare. Așa se explică prezența insulinei (și a glucagonului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
la formarea unei stime de sine pozitive. Stima de sine poate fi definită ca o evaluare personală a valorii proprii, exprimată În atitudinea individului față de sine Însuși. În dinamica formării stimei de sine, A. Muchielli desprinde mai multe etape În ontogeneză. La nivelul vârstei corespunzatoare școlarizarii sunt prezentate urmatoarele aspecte: Persoanele care au o stimă de sine ridicată sunt În general mai fericite, mai sănătoase, având mai mult succes În acțiunile lor și adaptându se mai ușor În situațiile stresante. Adaptarea
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
C.Gevat , 2001), citat de Mihăilescu, L., (2002, pag.46). 3.2.1. Particularitățile învățării motrice Obiectul învățării motrice îl constituie însușirea deprinderilor și priceperilor motrice. Deprinderile motrice sunt elemente ale activității voluntare, care se consolidează și se perfecționează în ontogeneză neuniform. Deprinderile motrice sunt acte sau acțiuni motrice ajunse prin exersare la un înalt grad de stabilitate, precizie și eficiență. Deprinderile motrice se dobândesc după naștere și sunt consecința formării în scoarța cerebrală motorie a unor legături temporale cu atât
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
al glucozei. Creșterea concentrației de c-AMP are efect incretinic prin stimularea, via lipaza hormono-sensibilă din celulele ß, a lipolizei (28). 3.4. Mecanismele de acțiune ale insulinei 3.4.1. Aspecte generale Insulina este un hormon cu o îndelungată ontogeneză, în cursul căreia s-au "rafinat" efecte metabolice multiple asupra majorității celulelor. În urmă cu mai mult de o jumătate de secol Levine și Col (cit de 29) au emis ipoteza conform căreia insulina își exercită efectul principal, cel asupra
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Din această cauză, asemenea gene s-au numit protooncogene. După încheierea procesului organogenezei, protooncogenele sunt trecute în stare silențiată (inactivă) sau funcționează la un nivel redus, bazal, de întreținere. Activarea protooncogenelor în anumite celule ale organismului pluricelular, în perioade ale ontogenezei în care ele ar trebui să fie inactive, conduce la instalarea stării de transformare malignă în celula în care are loc o asemenea activare neprogramată, cu desfășurarea unei proliferări celulare haotice. Asemenea protooncogene activate în perioada în care ele ar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o asemenea activare neprogramată, cu desfășurarea unei proliferări celulare haotice. Asemenea protooncogene activate în perioada în care ele ar trebui să fie nefuncționale sunt convertite în oncogene celulare, prin a căror activitate este inițiată starea de transformare malignă a celulei. Ontogeneza - dezvoltarea normală a organismului pluricelular - începe de la celula-ou sau zigot sub direcționarea unui riguros program genetic. Acesta implică desfășurarea proceselor de determinare și diferențiere celulară care asigură diversitatea celulelor organismului pluricelular și edificarea organelor corpului acestuia, în procesul complex de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
neoplaziilor a început odată cu descoperirea „oncogenelor celulare activate ce acționează dominant”(Shih și colab., 1981). Abordarea holistică, interdisciplinară, a fenomenelor din carcinogeneză, este singura care oferă noi dezvăluiri ale acestui fenomen extrem de complex. Celulele embrionului aflat în stadiile incipiente ale ontogenezei (2, 4 și chiar 8 blastomere) pot fi separate prin manipulări embrionare și fiecare dintre ele poate genera un embrion individual. Faptul poate avea loc și spontan, pe o astfel de cale rezultând gemenii monozigotici. Dincolo de stadiul celor 8 celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
C, după Robert Schimke - din Lewin, 2000). Protooncogenele sunt gene esențiale ale genomului eucariot care, prin produșii lor proteinici, asigură reglarea normală a ciclului celular, a diviziunii celulare și a citodiferențierii, exprimându-se activ pe o durată limitată în cursul ontogenezei și anume în perioada dezvoltării embrionare și a dezvoltării timpurii a mamiferelor, incluzând specia umană (Slaman și Cline, 1984), asigurând reglarea proliferării celulare normale (Stiles, 1985; Goustin și colab., 1986), după care ele sunt silențiate sau sunt menținute la un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genetic al organismului și al speciei. Informația ereditară a morții celulare programate se află în toate celulele organismului uman, dar ea rămâne în stare silențiată în celulele care nu sunt destinate să sufere apoptoza, în cursul dezvoltării embrionare sau al ontogenezei ulterioare. Eritrocitele mature, sistemul osteocit-osteoclast, unii dintre neuroni, după vârsta de 30 de ani, fac obiectul apoptozei tipice. Informația genetică pentru „sinuciderea celulară” - adică pentru moartea celulară programată genetic - poate oricând să fie activată, atunci când împrejurările o impun: • acumularea unei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sau de APOPTOZĂ INDUSĂ respectiv INDUCȚIA APOPTOZEI. În astfel de condiții, toate cazurile de moarte celulară genetic programată și, în consecință, desfășurată natural, ca o îndeplinire firească a instrucțiunilor înscrise în programul genetic în condiții normale și în slujba desăvârșirii ontogenezei sau menținerii proceselor normale ale vieții individuale, să fie caracterizate prin termenul, de acum consacrat, de APOPTOZĂ. Tot astfel, toate cazurile în care celulele obișnuite sunt obligate să-și activeze genele implicate în desfășurarea morții celulare programate genetic, ca urmare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în mai multe asemenea gene poate să le convertească în oncogene celulare prin a căror activitate celula este direcționată pe calea transformării maligne. Structurile multicelulare simetrice și asimetrice se dezvoltă din ovulul fecundat printr-un proces complex de citodiferențiere din cadrul ontogenezei. În organismul pe deplin format sunt prevalente condițiile de echilibru. Lezarea oricărui organ declanșează intrarea în acțiune a unor procese de reparare care asigură refacerea acestuia la parametri inițiali. Dacă însă, o singură celulă scapă de sub rețeaua de control a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și-au finalizat diferențierea. Activarea este consecința faptului că protooncogena c-myc, represată, intră sub influența puternicilor enhanceri (intensificatori) ai genelor pentru catenele imunoglobulinice. Protooncogena c-myc este astfel reactivată și transcrisă cu o rată înaltă, funcționând intens, într-un moment din ontogeneză neadecvat pentru activitățile celulare normale, când ea trebuia să rămână inactivă. Produsul protooncogenei c-myc, activată, acumulat în cantitate mare în limfocitele B, va stimula expresia altor gene implicate în reglarea proliferării celulare și astfel va fi indusă o proliferare celulară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
directe și constante. Desigur, în copilărie acestea sunt între mamă și sugar, apoi între părinți și copil. Într-o etapă ulterioară, devin tot mai importante relațiile cu educatorii și colegii de școală, apoi cu cei de aceeași vârstă. În cursul ontogenezei, subiectul se autopercepe tot mai diferențiat, distingând aspecte pozitive, negative și neutre ale propriului corp și ale sinelui. Dar el ajunge să perceapă tot mai nuanțat și alte persoane. Nevoile personale sunt satisfăcute în cadrul relațiilor interpersonale care, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lor, stimulează sau crează nevoi. Anxietatea se naște în acest context, iar stima de sine o poate atenua sau controla. O etapă importantă este cea în care apar și se consolidează relațiile interpersonale intense din perioada preadolescenței. De-a lungul ontogenezei, relațiile cu ființele reale sunt dublate de relația cu imaginile reprezentate ale acestora sau chiar cu ființe imaginare, dar relația formatoare este cea concretă, dinamizantă și motivantă; în cursul vieții adulte, câmpul relațiilor interpersonale este cel în care se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sunt efectuate din perspectiva unor diverse doctrine, de la psihanaliză la teoria atașamentului, a psihologiei interpersonale, a comportamentului, cogniției sociale, psihologiei diferențiale, dar mai ales a cognitivismului. Sunt urmărite variantele normale, deviante, anormale și patologice ale dezvoltării psihismului de-a lungul ontogenezei. Problema vulnerabilității, a raportului diateză/stress, a non-vulnerabilității și elasticității (reziliențeiă de-a lungul dezvoltării sunt, de asemenea, abordate, împreună cu ansamblul funcțiilor ce pot condiționa apariția manifestărilor psihopatologice, compensarea și decompensarea lor. Psihologia și psihopatologia developmentală se prezintă, de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]