1,499 matches
-
sens al insatisfacției că această comuniune a lor cu Dumnezeu se amplifică la fiecare nouă întâlnire. Pur și simplu, aceasta se întâmplă când o creatură finită Îl întâlnește pe Dumnezeu Cel veșnic. Sfântul Grigorie prezintă o schiță succintă a acestei ontologii a dorinței în omilia a VI-a a operei In Canticum canticorum. Pentru Sfântul Grigorie, a fi uman înseamnă a fi înrădăcinat în paradox. A fi uman este a fi finit și, în același timp, a participa la Transcendent. Aceasta
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
balete ale lui Igor Stravinski (elev al lui Rimski-Korsakov) se observă trecerea de la Pasărea de foc (1910) spre un modernism tot mai evident în următoarele două, „Petrușka” (1911) și „Primăvara sacră” (1913). 3.3. Stilul-„catenă” ca semn al unei ontologii tehniciste A treia formă evolutivă a tipologiei stilistice ca model de formulare, practicare și asumare, o identificăm în imaginea evolutivă a creației lui Arnold Schönberg (1784-1951) și Igor Stravinski (1882-1971). Opțiunea pentru aceste două modele (considerate reprezentative sau privilegiate), în detrimentul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cu aceste funcții „arhetipale” ale articulării fenomenului stilistic (intrare-staționare-ieșire), la un nivel superior al constituirii acestuia, funcționează un alt ansamblu de legități al căror specific este determinat de înrâurirea „corozivă” a timpului cronologic consumat. Este vorba aici despre consecințele unei ontologii particulare a structurii stilistice, care presupun o „uzură” temporală și, implicit, morală, a acesteia din urmă. Această „uzură” sau „erodare” a rezistenței stilului este cu atât mai mare cu cât mai extinsă este perioada temporală parcursă, deși, de fapt, este
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
trăit mitul unei lumi în care civilizația era centrată pe cultură, cultura pe arte, artele pe literatura, literatura pe poezie și poezia pe lirism". Ingenioasă (dar și comoda) mi s-a părut a fi ideea de a lua în discuție ontologia postmodernă, cunoașterea în postmodernitate și ipoteza sfîrșitului istoriei prin intermediul cărților lui Vattimo, Lyotard, Hassan și, respectiv, Fukuyama. Acestor concepte li se pot oricînd opune altele, fără îndoială, însă în fața unei bibliografii imense trebuie, firește, să te resemnezi, adică să alegi
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
cine știe?, poate că viitorul, cu masivă pătrundere a construcției științifice, vă redimensiona lucrurile, în defavoarea umanioarelor, cu deosebire a beletristicii. Noica, ale cărui cărți filosofice s-au bucurat și se bucură de o mare audiență, de mulți percepute (dar și Ontologia să?) că literatura, socotea, ne reamintește autorul nostru, că știința este un univers teoretic închis, pierzîndu-și semnificația culturală. Poate, de aceea, Noica a respins decis și constant înțelegerea filosofiei că știința. Această chiar dacă dl. M. Flonta consideră că e exagerată
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
de sistem și datorită prestigiului de care se bucură în ochii săi, simetria propusă de estetic. Iar Noica știa bine că filosofiile majore sînt, toate, sisteme. De aceea și-a intitulat al doilea volum din Devenirea intru ființă, Tratat de ontologie. De o bună prezentare are parte tendința sistemică a lui Mircea Florian, întruchipata în cartea sa postuma Recesivitatea că structura a lumii, cu căutarea unei formule a universului, exprimată prin cuplurile conceptuale atît de diversificate, care au parte, în studiul
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
Încercînd a transgresa, părelnic, granițele dintre real și fantastic, rămîne de facto, în domeniul ultimului, de unde "experimentează" doar realul că pe o iluzie, ca pe o fantasma a fantasmei. Umanitatea să e fatalmente resorbită de procesul figurat, care-și are ontologia proprie. Ființă e doar fictiv tangibilă. Clamorile ei pătimașe, amintindu-l pe alocuri, pe Federico García Lorca, își au caligrafia lor aeriană, singura care contează, în acest plan al mărturisirii estete, care, cu aceeași premisa afectiva, ar putea fi de
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
cultural. Cele cinci planuri pe care ea se sprijină sînt deopotrivă planuri ale expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea unui organism viu. Expoziția lui Ilea apare că un mic tratat de ontologie prin care se dezvăluie întregul scenariu al devenirii unui cosmos foarte clar definit și cu o puternică legitate internă. Primul nivel este acela al materialelor perisabile, al panourilor de hîrtie obținute prin colaje oarecum aleatorii și care semnifică volatilul și
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
dintre gînditorii laici. Paradoxul acesta e constitutiv pentru filozofia lui, în măsura în care îi permite să iși axeze o teorie a identității și alterității pe premise morale. Cu Lévinas, se spune, balanța care secole la rîndul în istoria filozofiei a înclinat în favoarea ontologiei, se înclină acum spre etică. Biografia filozofului e interesantă, ca traseu spiritual, pentru că ea arată cum destinul personal și cel intelectual nu trebuie să fie neapărat diferite, ori coincidențe întîmplător, ci se pot suprapune cu un rost anume. Lévinas, născut
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
pentru că eu o agresez și o invadez, numai că odată cu dispariția ei dispare și sinele. Baudrillard urmează, așadar, teoria lui Ricoeur, aplicînd-o doar la viziunea să de sfîrșit de lume, în care inevitabil nu-și mai poate avea rostul o ontologie a ființei. Într-un univers populat de fantoșe, privat de un Eu, precum și de un Tu, ce se mai întîmplă, la urma urmelor? Cine sînt aceste siluete pe care le vedem pe ecranul de cinematograf, ele care poartă totuși un
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
se arată poetul odată cu cele 11 Elegii. Abstrat, chiar abscons, fără profunzimile barbiliene, lipsit uneori de carnea concretului, de viața realului, poetul se lăfăie în marile saloane ale neantului, îngropîndu-se în definiții gnostice care, uneori, frizează banalul". Sau: "Construiește o ontologie precară și exterioară". În legătură cu G. Călinescu, avem de asemenea propoziții aspre, motivate însă prin numeroasele momente de cădere ale Divinului critic: "Angajarea partinică a lui G. Călinescu, dar și a unor Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu s-a constituit în-tr-un antimodel
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
de Aristotel ca noesis noeseos, intelect ce se autocontemplă, și așezînd în centru rațiunea, cercetată în privința propriilor mecanisme și legități. Așa cum observa romanticul Coleridge, filosoful german schimbă însăși osia pe care se rotea domeniul său: încetînd a mai fi o ontologie, acesta devenise o antropologie. Punctului de vedere al lucrurilor, al existențelor (onta) i se substituise punctul de vedere al omului: Acesta a fost sîmburele originar din care a explodat modernismul, cu desprinderi succesive de planete, ca în expansiunea universului imaginată
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
60 au intrat în anii '90 în politică aproximativ în același fel în care au făcut-o în perioada interbelică generația lui Mircea Eliade, Constantin Noica și Emil Cioran. Nici pentru aceștia politicul nu reprezenta un domeniu aparte, cu o ontologie proprie, pe care trebuie să faci efortul de a o înțelege. ș...ț Din acest motiv, cred că este falsă separarea într-o categorie care s-a și una care ar fi rămas scufundată într-un naiv și generos idealism
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
mai nobile, dar asta nu înseamnă că n-ar trebui să răspundă public într-un fel azi în fața celor, mai ales tineri, care au cam rămas cu ochii în ceață. Oricum, valoroasă aici mi se pare ideea disprețului "implicaților" față de ontologia separată a politicii. Așa cum la fel de valoroasă și fertilă polemic (dar care polemică?) e o altă idee a autorului concretizată într-o fiziologie provocatoare, aceea a vulgarizatorului de profesie: "Nu trebuie să surprindă pe nimeni vizibilitatea de care se bucură vulgarizatori
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
sine, se rezumă onest la a descoperi mai multe ipostaze ale autorului, și de a recunoaște că între ele se poate să nu existe nici o legătură. Fără titlu poate să însemne și neîndreptățit, într-o superbă ambiguitate paradigmatică pentru o ontologie a autobiografismului. Căci acel moment privilegiat și iluzoriu, în care există un "eu binecunoscut mie" va fi urmat întotdeauna de dimineți în care oglinda abia dacă ne dezvăluie un chip familiar. Frank Kermode, Not Entitled. A Memoir, 263 pag., Farrar
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
principiile grădinii ordonate, constatând dominanța dezordinii - deși "n-ar fi costat cu nimic mai mult ca lucrurile să fi fost făcute într-o ordine mai bună". Dizarmonia prezentă, conchide Burnet, se datorează supărării Domnului față de neascultarea omului. În acord cu ontologia timpului, el nu concepea dezordinea decât ca pe un stadiu trecător, spre deosebire de Francis Bacon, care în The Advancement of Learning numea printre erorile omului faptul că, având el însuși o substanță egală și uniformă, vede în natură "o mai mare
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
C. Rădulescu-Motru. Rămâne, totuși, deschisă dacă nu chiar îndoielnică opinia lui Noica potrivit căreia "cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocația filosofiei". Așa să fie? Admitem, cu adevărat, această încheiere a totuși filosofului Noica, autor și al unei Ontologii? Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc. Ediția a II-a. Editura Humanitas, 2000.
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
Cele cinci planuri pe care ea se sprijină sînt deopotrivă planuri ale expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea unui organism viu. Expoxiția lui Ilea apare, astfel, ca un mic tratat de ontologie prin care se dezvăluie întregul scenariu al devenirii unui cosmos foarte clar definit și cu o puternică legitate internă. Primul nivel este acela al materialelor perisabile, al panourilor de hîrtie obținute prin colaje oarecum aleatorii și care semnifică volatilul și
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
nu rezultă că trebuie să căutăm să exprimăm și o dimensiune ontologică românească. A fi român e o fatalitate, nu un deziderat - spunea Lucian Blaga.ș...ț Pe un plan mai înalt, cultural, eu cred că trebuie făcută logică, filozofie, ontologie, nu logică românească, filozofie românească, ontologie românească." l într-un chenar separat, Ovidiu Șimonca scoate fragmentul de dialog referitor la Mircea Eliade. Autorul volumului Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții crede că în polemica declanșată de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
să exprimăm și o dimensiune ontologică românească. A fi român e o fatalitate, nu un deziderat - spunea Lucian Blaga.ș...ț Pe un plan mai înalt, cultural, eu cred că trebuie făcută logică, filozofie, ontologie, nu logică românească, filozofie românească, ontologie românească." l într-un chenar separat, Ovidiu Șimonca scoate fragmentul de dialog referitor la Mircea Eliade. Autorul volumului Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții crede că în polemica declanșată de simpatiile legionare din tinerețe ale lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
înfățișările, uneori dezagreabile, ale ambianței. Candoarea, ca și răbdarea, e o forță. Și un semn de noblețe: în simțire, înțelegere, relație de comunicare. Culegătorii de flori (titlu foarte inspirat) sunt purtători ai candorii. Făpturi ireale (dar cât de reale, în ontologia imaginarului!), ei - autoarea îi subsumează și-i reprezintă - cunosc, desigur, FRICA (“dacă nu ieșim la numărătoare/ dacă nu avem ștampila pe frunte/ (clamp!) FRICA!”), sunt pătrunși de marele fior metafizic (“mă închid în umbră/ și ascult nimicul/ nu e tristețe
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
derapează, când și când... poate calculat, atrăgând cititorul în viitoare capcane semantice: “Zdrențe bikini chiloțeii primelor orgasme” (cf. Un pamphlet, ma non troppo)...?! Se poate. Pentru că, iată ce structură sintagmatică domină semantica “orgasmului”, din acest volum “evuian” (și nu numai!): “Ontologia orgasmelor tale/și verticala punere-n cruce a/Îngerului în organic năpârlind/TU ASEMENI SCĂLDĂTOAREI/EU ASEMENI CASCADEI -/Jertfe plăcute Daimonului”cf. Eros t.v. nocturn O descriere a orgasmului, în DOIME (variantă)....Da, Păcatul Proliferării (sexualitate înjosită/înjositoare!)-DOI
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
urât.” Pentru poet, dorul este infinit, ceea ce iluminează vaste orizonturi către imaginea Firei ilimitate; urâtul este legat de starea de finitudine a lumii. Dialectica unei asemenea gândiri poetice, subliniază comentatorul, vădește mari subtilități; permite stranii și tulburătoare treceri dintr-o ontologie în alta ca în Mortua est, sau O rămâi. Frumosul estetic survine aici (din perspectiva celui ce încearcă să aducă în vizibilul nostru complicatele ei meandre) ca iluminare a Stării d’întîi. Aceea care „...este chiar o stare ontologică: imagine
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
eterna pace.” Și Amăriuței își amplifică argumentația: „Că eterna pace, adevărat leit-motiv de căutare a poetului (ca și setea de repaus) era neîmpăcată, iată ceea ce apare nu numai curios dar și imposibil. Adevărul este că Ființa și Neființa, teme de ontologie (adică de fundament noologic) privesc Lumea în totalitatea ei ființată sau desființată. Nepătrunsul lui Eminescu nu are nimic comun cu ontologia (el este pre-ontologic), și nici cu mitologia cosmică. În starea lui de eternă pace, Nepătrunsul de la Început este intuiția
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
era neîmpăcată, iată ceea ce apare nu numai curios dar și imposibil. Adevărul este că Ființa și Neființa, teme de ontologie (adică de fundament noologic) privesc Lumea în totalitatea ei ființată sau desființată. Nepătrunsul lui Eminescu nu are nimic comun cu ontologia (el este pre-ontologic), și nici cu mitologia cosmică. În starea lui de eternă pace, Nepătrunsul de la Început este intuiția Stării d’întîi.”(p. 32.) În concluzie: versurile care deschid Scrisoarea I reprezintă o Precuvântare la discursul cosmogonic, iar în jocul
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]