2,454 matches
-
erudiția sunt asociate tot mai vehement cu obtuzitatea, a spune despre Mircea Ivănescu cel de astăzi că are perfect conservate instinctele poetului mistic ar putea surprinde pe mulți. Lucru care nu ne deranjează." (p. 75). Sau deplânge "limitele" unor creatori, opaci la revelație, "stupizi", ca Arghezi în versul "Vreau să te pipăi și să urlu: ŤEsteť". Limitele sunt însă ale criticului, nu ale autorilor analizați. Arta nu trăiește sub deviza Nihil sine Deo și deci nu trebuie să apelăm la aceasta
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
premisele coagulării ei, considerată găselnița publicitară a unor critici cu ambiții de mentori (care ar fi inventat fenomenul pentru a se pune pe ei înșiși în valoare), generația poeților "milenariști" are câteva nume pe care numai spiritele răuvoitoare sau complet opace la poezie le pot ignora. Marius Ianuș și Ruxandra Novac, Claudiu Komartin și Dan Sociu, Teodor Dună și Dan Coman, Elena Vlădăreanu și Zvera Ion sunt voci distincte în literatura ultimilor ani și autori care diferă unul de altul până
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
2. Nu te gândi la ceilalți. Fii egocentric. 3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat. 4. Fă prozeliți. O să vezi că nu e foarte greu. 5. Batjocorește lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul. 6. Arată-te opac la argumentele celorlalți. Eventual refuză-le de plano. 7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant (acest precept este oarecum redundant cu punctele 3 și 4 - n.m.). 8. Evită să-ți pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
ieri, cînd s-a stins la o vîrstă matusalemică, Irimescu a știut, într-un mod aproape miraculos, să împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
intervenția administrației bisericești nu a fost cea mai eficientă. Și asta din două motive. Prima ține de lipsa unui portret judicios al spațiului religios autohton. A fi sociolog al religiei în România este o bizarerie, iar piața muncii este practic opacă la așa ceva. Dar nici Biserica nu a încurajat acest demers. Existența sociologilor religiei sau a institutelor de profil afiliate uneia sau alteia dintre Biserici este un loc comun în Occident. La noi, nu, în ciuda bogăției peisajului religios din România, amplificat
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
până astăzi Ferestre înguste în somn se dezlănțuie furiile aspirațiilor neonorate iau chipuri ursitele în oglinda apei din cristelnița botezului voiam să ajung ca bunicul plugar să leg cu o brazdă prispa de pragul orizontului ar însă pogoane de hârtie opacă tot aștept să rodească spicul din vârful suliței de stuf mă plec cu năduf peste boabele litere transportate spre moară în carele frazelor nu-ți mai spun nimic ție semănătorului de smsuri de linkuri de mailuri tu cultivi în pusta
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
lor îi ascultă privind halucinate de acasă noaptea pe care o aduc singurătatea și tristețea lor (pisicile scot limba - bucăți de hârtie care trec uneori pe sub uși) soțiile lor niște umbre în așteptare nici măcar nu-și mai privesc televizoarele arzând opac în întunericul camerelor lor și doar cântă așteptându-și soții osteniți de viață înjurături iar celelalte femei cântă aspru si trist ca niște bărbați alt timp imediat după ce te-ai trezit după un somn de amiază încearcă să te miști
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
tău nu se mai ostenește să vadă nici măcar lucrurile grele din apropiere. cântărești acum o sumedenie de oase și de cărnuri singure. simțurile dulci ți s-au închis. în locul lor te lupți să îți salvezi carnea cea grea și oasele opace. nu mai crezi decât în istorie. iar istoria vorbește doar de cei ce dispar.
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
ai văzut jaguarul în cușcă învârtindu-se pe loc săpându-și craterul vorbea pentru ea vulcanul uriaș ieșind din ocean fără nume și dată de naștere ca înălțarea la cer a unui continent de cărbune nimeni nu e atât de opac să nu vadă ochii lui transparenți numărând ploaia și n-a fost în patul meu decât zece nopți și n-a fost decât mâna care trăgea storurile la Montevideo văzută din spate blana jaguarului trecea oceanul înot
Ce înseamnă să vii la o întâlnire by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/6482_a_7807]
-
s-a mișcat un mușchi! Este că are cel mai bun antrenament la plictiseală pe lagăr? (Cuvinte, cuvinte. Spuse atunci, auzite în amintire, azi! Aud și gust gustul plicitiselii de atunci. Zilnic, gustul de cenușiu, de adormitor, și pasiv și opac. Cum am putut să-l uit? Era mereu prezent, cum era și gustul rușinii. Fuseserăm trădați, fuseserăm învinși, și după trădare și înfrângere, ni se lăsase limba ca să spună laude învingătorilor, și să se încrețească între gâtlej și cerul gurii
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
zilelor - monologuri și celălalt obraz - un caier de crispări timidă și taciturnă cu spatele la oglinzi mă deschid ca un dulap sub privirile cocoșate ale bătrânei molii n-am idealuri care să mă poarte dincolo de trupul excita(n)t al lucidității sunt opacă precum geamurile unui club rău famat sufletul mi se bâțâie în lumina roșie a desuurilor iar dacă ne-am trimite demonii la un suc și-un vin în colțul ispășirii lumea poate ar deveni mai bună pentru o noapte pisicile
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
focului de-i pleoștește limbuța de cață? ne-am plimbat de-a lungul ei ca pe corso (măcar o dată în viață) tăcerea asta-i o iarnă învinsă orgolioasă - floricele pe geamuri pe câmpii ochiul și-a avortat irisul se-ntinde opac - o coală peste cer borcanul în care ne murăm the great annihilations noi aicea jos escaladăm picioroangele ăl dintâi dacă nu scrie bine ne bagă pe toți în iad cine naiba respiră de parc-ar avea plămâni în loc de creier? cum
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
ego: ceea ce făcea comunicarea propriu-zisă de prisos. Mă lăsam hipnotizat de ce citeam, fără să bănuiesc că lectura hipnotică e dușmanul ascuns cel mai redutabil al scrisului. Atmosfera politică încuraja indirect lectura ca formă de evaziune dintr-un cotidian posomorît, amenințător, opac. Într-un tîrziu, am început să citesc ceva mai bine - obligat și de faptul că, între timp, mi se ceruseră, de la Gazeta literară, pentru care lucram în tipografie ca tînăr corector, recenzii despre cărți care nu-i ispiteau pe ceilalți
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
După ce am notat aceste propoziții le-am recitit zi de zi, câteva săptămâni la rând, fără să le pot continua. Mai mult: m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le înțeleg, ca la un bloc de piatră opac, m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le asum, neîndoios, cel care le-a gândit este altcineva, total diferit de mine, cel de acum. Fiindcă acum moartea îmi este familiară, ea este teritoriul meu, o încerc, mă
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
trece de la imaginea de crisalidă a durerii la fericirea de copil fermecat de paradisul uitării. Jumătatea lui Flo e concepută cu dezinvoltură de Micaela Caracaș ca o personificare a “anostelii”; Dorina Chiriac, fiica lui Niki, e un îngeraș crud și opac, iar Șerban Pavlu un ginere pragmatic și inofensiv; întreaga distribuție susține impecabil tensiunea texturii dramatice (și a scenariului scris de Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu). Un scenariu pe care Pintilie l-a transformat, cum e, de altfel, firesc și inevitabil
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
cînd el avea opt ani. Documentele arătau că familia sosise în Viena călătorind dinspre Bucovina, o regiune misterioasă din Carpații Meridionali, care în acea perioadă aparținea Imperiului Austro Ungar... Rezemat de zidul hotelului clujean, Barry Gifford privea prin ochelarii negri, opaci, în direcția unde își imagina că se află „misterioasa regiune”. Imediat după terminarea festivalului, împreună cu Vinnie (prieten al scriitorului, menționat deseori în proza lui Gifford al cărui filon memorialistic stă la baza ficțiunii care i-a adus faima), ne-am
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
confirmă aproape de finalul jurnalului: Ar mai fi de calculat data și epitaful, nu mai mult de două pagini din miile câte le-am scris. Am cam terminat versiunea șaptea (penultima cred) ș...ț”. O ciudată premeditare, o vanitate de autor opacă în paroxismul ei, un minus de autenticitate pentru un plus de luciu, o scriitură fără vârstă, un sculptor bătrân care-și tot netezește viața. Autorul a mizat pe o singură carte și de la ea așteaptă totul. Jurnalul îl domină, îi
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
total în lectura mea hedonistă. El era un cârcotaș. Insensibil și cam prost. De aceea am și vrut să iau radiera și să-l șterg de pe fața cărții. Notițele lui, stilistice, de idei, reacțiile de tot soiul, dar mai ales opace, nepoliticoase, grosolane chiar mă enervau. Dacă Autorul însuși spune că „nu scrie nicăieri că trebuie să pricepi totul”, cum să-ți permiți tu, Cititorul, a zice „Hm!”!? Din nu știu ce sentiment creștin (un amestec de compasiune și duioșie), până acum l-
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
fereastră deschisă, în cazul artei video am putea spune că artistul închide fereastra și trage obloanele. Pe el nu-l mai interesează ceea ce se petrece dincolo, în lumea din afara ecranului, ci doar ceea ce se întîmplă pe suprafața sa. Ecranul devine opac și își pierde orice funcție denotativă, iar interesul artistului se deplasează de pe istorisire și informație pe expresivitatea și pe dinamica limbajului. Modificarea legăturilor dintre elementele imaginii atrage după sine și o modificare a formei. Povestea este înlocuită prin ritm, logica
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
Mediul darnic favorizează organizările protocolare, strict ierarhizate, în care individul se pierde, se confundă cu masa dominată de despot, de reprezentantul transcendentului pe pământ. încă din începuturi, Europa s-a confruntat cu lumea asiatică, indolentă și opulentă, despotică și hedonistă, opacă la iscodirile raționaliste și la libertățile pe care acestea le generează. Grecii, în primul rând Atena, prin ecumenismul ei pragmatic, nu puteau să nu ajungă la confruntarea cu Asia, cu modul ei de producție, materială și spirituală. O confruntare inevitabilă
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
toată poezia veche", "avangarda nu are prejudecata purității sângelui poetic", iar când N. Manolescu vorbește de "atașurile față de cultura populară" criticul său ne trimite morocănos la definiția din DEX a cuvântului "ataș": "anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă". Opac în fața stilului figurat, criticul lui N. Manolescu este și chițibușar, cum spuneam, legându-se de fleacuri. Când undeva vorbește despre "splendoarea icebergurilor", prof. univ. dr. arh. ricanează: "Dacă N. M. ține morțiș să-l scrie în forma lui originală, engleză
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
ultimii ani din viață, despre moarte și despre transformarea lor în legendă. Beckett vede în opera un Proust cristalin, stăpîn pe viziune și pe catedrală frazelor sale; Albaret vede în Proust un stăpîn adorabil și hachițos, care scrie o operă opaca. Primul Proust este - cum spuneam - un studiu; al doilea Domn Proust este - aproape - un roman... Căci Céleste a fost nu doar "menajeră lui Proust", ci și umbră lui "utilitara", filtrul domestic, cerberul casei și confidenta lui. A fost cea care
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
pierd orice urmă de rigiditate, formele tradiționale își revizuiesc structurile și însuși privitorul este invitat subtil să-și părăsească stereotipiile și crispările. Pictura, obiectul creat și obiectul recuperat, colajul, materialele tradiționale și cele alternative, formele estetizante și imaginile kitsch, texturile opace și diafragmele volatile, toate trăiesc simultan în același regim și încearcă împreună să proiecteze o nouă realitate. Eliberată de nenumăratele prejudecăți care ne împovărează involuntar acțiunea și privirea, Claudia Todor eliberează ea însăși, din captivitatea unor definiții rigide, stocul imens
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
în efigie. Indiferent de punerea în pagină, de densitatea cromatică și de energia tușei, care, de puține ori, se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la același gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru sau chiar complet opac, detașează figura și elementele de particularizare prin ecleraje puternice care sparg anvelopa nocturnă și dirijează privirea către zona feței și a mîinilor. În registru meditativ și misterios, se detașează net două portrete compoziționale realizate după aceeași schemă de principiu, Portretul
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
ale celui ce le-a inițiat, revin în actualitate nu numai ca un ceremonial lustral al conștiinței critice, ci și ca o obligație a acesteia de-a sluji valorile care se sufocă într-un spațiu al fetișizării fariseice sau numai opace, ca și al amestecului viclean cu valori modeste ori expirate, ambele operații practicate de ,paznicii templului". Opinia lui Ion Bogdan Lefter este, spre onoarea d-sale, tranșantă: , Fie că își dau ori nu seama, cei care se revoltă astăzi împotriva
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]