55 matches
-
bazează pe o distribuție neregulată a tetraedrelor de SiO4, legate prin vârfurile lor, în toată masa sticlei. Pentru caracterizarea unei sticle, se apelează la trei parametri: intervalul de înmuiere; casanța; instabilitatea (tendința de cristalizare sau vitrifiere, ce are ca rezultat opacizarea sticlei). Dintre sticlele macromoleculare organice, cea mai mare transparență o au cele de polistiren și cele de polimetacrilat de metil (lucil, stiplex, perpex, ca denumiri comerciale).Pentru a crește rezistența mecanică a sticlelor de rășini, acestea se orientează prin prelucrare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
unui sens mai general. În funcție de actualizarea unui sens sau a celuilalt, percepția se aplică unor stimuli specifici de natură fizică (se percep intensități, culori, forme, sunete, mirosuri, gusturi etc.). sau unor fenomene extrasenzoriale. În cazul sensului mai general, se observă opacizarea naturii esențial fizice a procesului și accentuarea apropierii de domeniul cognitiv. Având în vedere precizările făcute, am delimitat câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție, ținând seama de două seme specificate în definițiile lexicografice din DEX 2009: prezența semului comun inerent
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
spre dialog (dialogul cu Dumnezeu sau cu Creația), ci este o cădere din sine în "sinele căzut" desprins de Sinele perfect despre care vorbea Jung (și care reprezintă transparență absolută), dar nu desprins total: gradul de separare indică gradul de "opacizare" a transparenței. Cu cît tranparența devine mai exterioară transparenței perfecte (lucru îngăduit prin cădere, deci prin ieșirea, care nu este niciodată totală, din Veșnicie), cu atît mai mult se amplifică gradul opacității și se pierde limbajul transparenței în distorsiunile timpului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
oamenii să se expună și să rețină mai mult informațiile care concordă cu propriile păreri (crezuri) și să le evite pe cele disonante. O specie aparte a acestui fenomen o reprezintă așa-numita viziune de tunel - alegerea unui detaliu și opacizarea tuturor celorlalte, pentru a interpreta întreaga situație prin prisma detaliului selectat. După cum am văzut, în anumite împrejurări și pentru anumite date ale realului social, imaginile elaborate pot fi adecvate, dar, în lipsa unui control prin mijloace științifice, nu știm când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
criză profundă". Dar, surpriză. Două pagini mai încolo aflăm că "cei mai mulți economiști consideră că depresarea (! se traduce prin intrarea în depresiune) economiei americane și, ulterior, a altor economii, înclusiv a economiei României, a venit de la lipsa creditării, care a acompaniat opacizarea piețelor". Păi, parcă era prea mare creditarea, nu prea mică. Și-apoi cum să se lase piețele opacizate, cînd ele o luaseră atît de mult înainte de nu le mai ajungea nimeni? Îl rugăm pe dl. Croitoru să se decidă. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
rugăm pe dl. Croitoru, care ocupă totuși o funcție importantă, să fie mai prudent în afirmații, să gîndească ceva mai profund și să scrie ceva mai bine. Ce să înțeleagă lumea din fraze ca aceasta: "Securitizarea frenetică a dus la opacizarea pieței creditului"? După această pledoarie pentru libertatea piețelor, autorul revine și cere "o reglementare adecvată a piețelor, firmelor și produselor financiare, cu reguli mai bune de contabilitate a activelor financiare și cu un mecanism de asigurare a integrității piețelor financiare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Tzipoia: Pînă la un punct, pictorul preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Țipoia din ultima sa perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernistă, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. însă George Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a propriei sale gîndiri și
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
îi conferă un aspect comic: chiar dacă cuvîntul are, cum am văzut, și un sens mai larg, înțelesul lui de bază nu permite multiplicarea: rinichii sînt numai doi, deci a vorbi de toți e destul de anormal. Sintagma actuală atestă de fapt opacizarea etimologică a cuvîntului: s-ar părea că în rărunchi vorbitorii de azi nu mai recunosc rinichii; rărunchii sînt percepuți mai ales ca zonă a efortului, nu ca un organ precis determinat. Explicația construcției cu toți ar putea sta și în
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
Pînă la un punct, George Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Tipoia din ultima să perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernista, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. Însă George Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a proprie-i sale gîndiri
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
la termen și corect din punct de vedere al spiritului constituției. 2. Recomandarile Comisiei de la Veneția, care prevăd că nu trebuie operate modificări legislative cu mai puțin de un an înaintea alegerilor, decât în cazuri extreme. 3. Creșterea riscului de opacizare a finanțării campaniei electorale. 4. Încălcarea articolului 61 din Constituției României, alineat 1, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare. În primul rând, această decizie arată că insistența majorității parlamentare PDL, UDMR, UNPR, Minorități și susținerea hotărâtă din partea președintelui Traian
Asociaţia Pro Democraţia Club Bucureşti solicită Guvernului asumarea consecinţelor () [Corola-journal/Journalistic/46295_a_47620]
-
extrage forme confortabile din imaginarul nostru comun, Ioan Nemțoi a reconfigurat geografia și istoria artelor românești. Desprins abrupt și, oarecum, neașteptat dintr-un climat destul de precar al artelor noastre decorative, ale căror caracteristici esențiale au fost multă vreme tentația de opacizare a utilității formei și aspirația crispată spre genurile acreditate ca majore, în speță sculptura și pictura, el a redefinit deopotrivă ideea de creație și pe aceea de meșteșug. Raportîndu-se la material și la tehnică într-un fel unic, mai exact
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
îngeri/ sparte-n pierzaniile/ fără de capăt/ ale răstimpului ce ne-a cuprins” (Drumul prin pustie). Ascensiunea mistică, avînd drept condiție sine qua non desprinderea de materialități, mărturisită în unele secvențe, apare nu o dată zădărnicită de simțămîntul unei “amuțiri”, a unei opacizări, a unui obstacol invincibil, și el de sorginte escatologică: “îndelungă vreme/ o pecete amuțitoare/ mi-a împodobit glasul/ un căluș de ceață/ mi-a podidit limba// durînd în juru-mi/ un zid înalt de tăcere/ ostatec i-am fost de rea
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Spre deosebire de Ovidiu Maitec, a cărui preocupare este în mod constant ridicarea materiei dincolo de limitele ei fizice, cucerirea spațiilor înalte din plină captivitate gravitațională, Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu alte cuvinte exact acea opacizare a transparenței. Marile suprafețe pe care pictorița le umple cu aur au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
lucru. Chestiunea se definește prin felul în care se manipulează limbajul în funcție de intenționalitatea artistului, iar artistul folosește acest limbaj în două sensuri oarecum distincte: ca mijloc și ca scop. Atunci cînd limbajul este scop, avem de-a face cu o opacizare a tabloului. Tabloul ne oprește, ne blochează în suprafața lui, și el nu este decît ceea ce se vede nemijlocit. Dar există și un alt tip de manipulare a limbajului; ca vehicul, ca instrument. În această situație, limbajul trimite (și deschide
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
compulsiv, ce pare a garanta că ratarea extazului e singura experiență legitimă: "culegătorii credeau în superioritatea morală a ratării. și în vinul lor de gheață" (p. 69). Nici inocența estică nu e una firească, fiindcă e obținută prin eludare, prin opacizarea treptată a minții, prin refuzul revelației: "inocența este un vin de gheață" (p. 66). Trebuie spus că reprezentarea estului este totuși reducționistă, monocordă și simplificatoare. Ca imagine estetică, zona exclusiv malefică și văduvită de iubire are ceva de construct alienat
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
Tzipoďa: Pînă la un punct, pictorul preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru }ipoia din ultima sa perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernistă, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. însă Georges Tzipoďa nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a propriei sale gîndiri și
Țipoia and Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12524_a_13849]
-
Spre deosebire de Ovidiu Maitec, a cărui preocupare este în mod constant ridicarea materiei dincolo de limitele ei fizice, cucerirea spațiilor înalte din plină captivitate gravitațională, Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu alte cuvinte exact acea opacizare a transparenței. Marile suprafețe pe care pictorița le umple cu aur au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente, și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
Tzipoia: Pînă la un punct, pictorul preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Țipoia din ultima sa perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernistă, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. însă George Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a propriei sale gîndiri și
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
Pînă la un punct, Georges Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Țipoia din ultima sa perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernistă, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. Însă Georges Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a propriei sale gîndiri și
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
elucubrațiilor hasdeiene din conferința Noi în 1892 li se răspunde rațional, calm, în cel mai pur spirit junimist (vezi conferința Un leac pentru copilăria noastră, din 1892). Odobescu reprezintă cazul rar în care frecventarea asiduă a Antichității a dus la opacizarea treptată a receptivității față de literatura contemporană; sensibilitatea estetică a autorului pare oprită undeva către primul romantism. Cît privește literatura română, aprecierile mai mult sau mai puțin exacte îi au în vedere pe poeții Văcărești și pe primii pașoptiști; de îndată ce se
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu alte cuvinte exact acea opacizare a transparenței. Marile suprafețe pe care pictorița le umple cu aur au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente, și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
sunt: o greșită interpretare a unor semne și semnale (gesturi, sunete etc.); polarizarea sau dihotomizarea în gândire („totul sau nimic”, „ori albă, ori neagră”); suprageneralizarea, extrapolarea de la câteva cazuri la regula generală; viziunea de tunel, adică alegerea unui detaliu și opacizarea tuturor celorlalte, pentru a interpreta întreaga situație prin prisma detaliului selectat; personalizarea, atunci când individul se consideră cauza sau ținta unor evenimente care de fapt nu îl privesc; minimalizarea meritelor celuilalt și exacerbarea propriilor merite - invers se întâmplă destul de rar, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de la primele rânduri, autorul intrând, de cele mai multe ori, abrupt în miezul faptelor. Sunt exploatate unele date ale istoriei recente, limita ficțiunii fiind plasată în imediata apropiere a unor întâmplări reale. Schemele narative simple ilustrează, voit sau nu, ideea renunțării la opacizare și ambiguizare semantică; în prim-plan este situat evenimentul, și nu comentarea, analiza acestuia. Astfel, în nuvela Celălalt asediu, cu un personaj feminin „asediat” din două direcții, dinspre iubire și dinspre moarte, e îndepărtată orice urmă de patetism, protagoniștii nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
astăzi dacă nu gloria cel puțin zvonul literaturii franceze contemporane. Personajul feminin X se Îndrăgostește de personajul masculin Y. X n-avea o imagine foarte clară despre sine Înainte de a-l cunoaște pe Y. Cunoscîndu-l, imaginea se bruiază pînă la opacizare, gesturile devine automate, X acționează ca urmare a unei naturi pe care nu-o stăpînește pentru că nu a conștientizat-o niciodată și În consecință niciodată n-a știut să rostească dubito ergo cogito. În fine, Y dezamăgește, X revine convulsiv
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
visul provine din inconștient. Din cauza abandonului fizic și mental, conținuturile refulate pătrund în conștient. Pentru ca somnul să nu fie tulburat și ca persoana care doarme să nu fie trezită de activitatea onirică, un anumit număr de procese psihice concură la opacizarea visului și, a priori, îl fac inofensiv. Teoretic, etapa respectivă se numește elaborarea visului. Procesul de elaborare a visului servește la transformarea visului manifest în vis latent (vezi capitolul III). De aici, visul, atunci când ni-l amintim, ni se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]