62 matches
-
a 2-a), bine dezvoltată, fără radii spinoase, înotătoarea anală este redusă, iar înotătoarea caudală mică sau lipsește. Înotătoarele pectorale sunt scurte sau lipsesc, iar înotătoarele ventrale lipsesc. Orificiul branhial redus la o gaură mică, situată la marginea superioară a operculului. La majoritatea speciilor, masculul are o pungă ventrală, numită cameră incubatoare, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. După eclozare, larvele rămân un timp în punga incubatoare. Familia singnatide este împărțită în 2 subfamilii: "Syngnathinae" (ace de
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști). Apendicele pilorice lipsesc. Rinichiul este prezent numai pe partea dreaptă și este aglomerular, aducă lipsit de glomerulele (corpusculele) Malpighi Deschiderea branhială este redusă la o gaură mică îngustă, situată la marginea superoposterioară a operculului. Branhiile (lamele branhiale) nu au formă foliacee, ci de mici tufușoare, din care cauză acestui grup de pești i se mai spune și lofobranhiate ("Lophobranchiatae"). Branhiile sunt mici, nepectinate, filamentele branhiale sunt scurte, puține (6-10 într-un rând) și au
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
traheal. Lateral corpul este traversat de două trahei principale care se ramifică spre toate organele. Traheile se deschid la baza coxelor celei de a doua perechi de picioare și în segmentele II și III ale opistosomei. Orficiile sunt acoperite cu opercule. Aparatul digestiv. Hrana este prinsă și fărâmițată cu ajutorul chelicerelor și lichefiată cu sucurile excretate de glandele salivare. Apoi, lichidul intern se aspiră cu ajutorul esofagului musculos. Tubul digestiv continuă cu un stomac, intestin mediu și posterior, și orificiul anal. Intestinul mediu
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
mai mult pronunțată cu cât lobul frontal este mai dezvoltat. Șanțul central începe în sus, pe marginea fisurii longitudinale a creierului, unde el crestează lejer fața internă a emisferei, apoi se îndreaptă în jos și înainte, și se termină pe opercul, la o distanță mai mult sau mai puțin apropiată de șanțul lateral. El are o lungime de 8-10 cm. Extremitatea sa superioară este separată de extremitatea anterioară a lobului frontal de o distanță medie de 111 milimetri (cu variații de
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
inferioară a șanțului central, limitată de un pliu de tranziție fronto-parietal inferior, se termină deasupra ramurii posterioare a șanțului lateral, la circa 3 cm posterior de ramura ascendentă sau verticală a șanțului lateral. Pliul de tranziție fronto-parietal inferior numit și operculul rolandic sau operculul frontoparietal ("Operculum frontoparietale"), este, uneori, situat profund în șanțul lateral. La un examen superficial, șanțul central pare că comunică direct cu șanțul lateral, însă este de ajuns de a ridica operculul, pentru a se asigura de constanța
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
central, limitată de un pliu de tranziție fronto-parietal inferior, se termină deasupra ramurii posterioare a șanțului lateral, la circa 3 cm posterior de ramura ascendentă sau verticală a șanțului lateral. Pliul de tranziție fronto-parietal inferior numit și operculul rolandic sau operculul frontoparietal ("Operculum frontoparietale"), este, uneori, situat profund în șanțul lateral. La un examen superficial, șanțul central pare că comunică direct cu șanțul lateral, însă este de ajuns de a ridica operculul, pentru a se asigura de constanța pliului de tranziție
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
de tranziție fronto-parietal inferior numit și operculul rolandic sau operculul frontoparietal ("Operculum frontoparietale"), este, uneori, situat profund în șanțul lateral. La un examen superficial, șanțul central pare că comunică direct cu șanțul lateral, însă este de ajuns de a ridica operculul, pentru a se asigura de constanța pliului de tranziție fronto-parietal inferior. Fundul șanțului central este neted numai la făt și la unele persoane retardate; aceasta este de multe ori întrerupt de contraforturi care se întind între peretele (buza) anterior și
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
Coarda dorsală a acestora este persistentă și complet lipsită de gâtuituri și, în jurul ei, nu se formează corpuri vertebrale, dar există arcuri vertebrale superioare și inferioare. Clavicula este întotdeauna prezentă, fiind bine dezvoltată. În centura scapulară este prezent un mezocoracoid. Operculul este osos, format numai din trei oase. i și-au păstrat spiraculul. Pereții (septele) interbranhiali se păstrează în mai mare măsură decât la alți pești osoși. La majoritatea speciilor, în stare adultă, dinții lipsesc. În intestin există o valvulă spirală
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
caractere ale peștilor cartilaginoși: rostrul, plagiostomia (poziția transversală a gurii) , înotătoarea codală heterocercă, înotătoarele perechi orizontale, valvula spirală a intestinului și conul arterial al inimii. Pe de altă parte, ei au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului, permianului, triasicului și jurasicului. Acestă subclasă
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
sunt irizante și strălucesc în violet sau roșu. Peste tot corpul și pe cap se observă numeroase pete negre, mici, neregulate. Lateral de a lungul corpului se află o dungă (mai rar 2-6 dungi) longitudinală, albă-gălbuie, care se extinde din spatele operculelor spre pedunculul caudal. Înotătoarea dorsală și caudală sunt traversate, la bazele lor, de o dungă mai închisă, formată din pete alungite. Țigănușul este un pește mic, cu o lungime obișnuită de 5-9 cm, maximum 11,5 cm (la femele s-
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
Trăind în ape sărace în oxigen, țigănușul își completează respirația înghițind din când în când aer din atmosferă, pe care-l trece în vezica înotătoare, puternic vascularizată și foarte mare, ocupând aproape întreaga cavitate generală; apoi, aerul este eliminat pe sub opercul. Vezica înotătoare este acoperită de un epiteliu respirator plin de capilare care asigură respirație accesorie cu aer. Sistemului circulator sanguin al țigănușului este caracteristic deoarece sângele curge din vezica înotătoare direct în sinusul venos și nu în vena portă ca
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
două înotătoare dorsale. Înotătoarea dorsală constă din două regiuni: una țepoasă și alta formată din raze moi. Înotătoarea anală cu 1-2 spini. Înotătoarele ventrale cu poziție toracică au câte 1-2 spini și câte 5 raze articulate ramificate. Înotătoarea caudală excavată. Operculele au pe marginea lor posterioară dinți sau spini. Orificiul opercular este mare. Au 4 branhii și 6-8 raze branhiostegale. Linia laterală, de cele mai multe ori, prezentă și bine dezvoltată, se continuă până pe coadă. Mustățile lipsesc. Fălcile, vomerul și palatinele sunt prevăzute
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
pești este acoperit cu solzi cicloizi sau slab ctenoizi, cu excepția fălcilor și a bazei cozii. Capul este adesea mare. Botul și regiunea suborbitală fără solzi, obrajii solzoși, preoperculul cu sau fără solzi și fără spini sau striuri pe marginea posterioara, operculul solzos fără spini (zimți). Ochii sunt destul de mari, laterali. Gura este mică, terminală, orizontală sau înclinată, ușor protractilă. Falca superioară nu depășește niciodată nivelul centrului ochiului. Maxilarul acoperit de extremitatea posterioară al premaxilarului și ascuns de către suborbital atunci când gura este
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
sub jumătatea înotătoarei dorsalei. Linia laterală numără 73-80 de solzi. Coloritul corpului este extrem de viu: spatele este albastru-verzui; pe flancuri, mai aproape de spate, se găsește o dungă largă, portocalie, uneori în zig-zag. Flancurile sunt argintii, cu dungi longitudinale violete. Pe opercul se află o pată albastră; la baza pectoralei - una neagră, iar pe dorsală, între razele anterioare 2-5, se observă o pată violetă sau neagră. Se hrănesc cu diferite nevertebrate: gasteropode mici, arici de mare (echinide), viermi, crustacee. Depun icre pelagice
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
mediolaterală a corpului. Înotătoarele pelviene, cu 1 un spin și 5 raze moi, sunt deplasate înainte sub prima înotătoare dorsală, iar centura lor nu este legată de centura scapulară. Linia laterală, neîntreruptă, bine dezvoltată și aproape dreaptă, se întinde dela opercul până la baza cozii. Pe linia laterală sunt între 80 și 166 de solzi. Numărul total de vertebre este de 24 (11 abdominale + 13 caudale). Toate vertebrele, înafară de cele anterioare, sunt prevăzute cu parapofize orientate în jos. Cecuri pilorice numeroase
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
ambele fălci și palat cu dinți canini puternici, lungi, ascuțiți și tăioși. Pe partea anterioară a fălcii superioare și uneori pe partea anterioară a fălcii inferioare dinții sunt asemănători cu colții. O singură nară pe fiecare parte laterală a botului. Operculul fragmentat. O singură înotătoare dorsală joasă și foarte lungă, care începe din spatele ochiului și se întinde pe aproape întreaga lungime a corpului; partea sa anterioară spinoasă (cu spini) este foarte scurtă și se continuă cu partea posterioară moale (cu raze
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
din plancton. Ochii sunt mici, distanțați și deplasați în jos, cu marginea inferioară a orbitei aflată la colțul din spate a gurii (mai sus și mai aproape decât la novac). O creastă (carenă) ascuțită se întinde pe partea ventrală, de sub opercul până la înotătoarea anală. Înotătoarea dorsală cu baza scurtă este situata în urma înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea anală în urma înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală este puternic scobită, lobii având extremitățile ascuțite. Înotătoarele pectorale, ventrale și pedunculul caudal sunt mai scurte decât la novac
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
acoperite cu o membrană. Ele sunt fie perechi, fie neperechi. Alcătuirea, mărimea și așezarea înotătoarelor sunt foarte variate. Înotătoarele perechi (sau pare) sunt axate pe scheletul unor centuri (scapulare sau pelvine). Se disting: înotătoare pectorale (P), situate lateral în apropierea operculelor, înapoia deschiderii branhiale; înotătoare ventrale (V) sau pelviene dispuse pe partea ventrală a corpului (abdominal sau pectoral). Înotătoarele perechi sunt omoloage cu membrele tetrapodelor. Înotătoarele pectorale pot lipsi la unele specii (ața de mare) sau sunt foarte mare (pești zburători
Înotătoarele peștilor () [Corola-website/Science/330350_a_331679]
-
heliotropice—se îndoaie în contact cu lumina. Astfel cum el nota, „Am tăiat transversal prin lamelele sale, am examinat aceste secțiuni sub microscop și imediat am înțeles că în toate găurile și adânciturile himenale, ascele erau curbate spre exterior, așadar operculul lor ar putea putea să fi văzut cele mai puternice raze de lumină la care capătul ascelor a fost supus în locurile în care corpurile ciupercilor s-au dezvoltat.” Acest răspuns la stimulul luminii este semnificativ deoarece el permite unei
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
corpului și 27-34% din cea a capului. Cele două perechi de nări (anterioare și posterioare) sunt mari, marginile lor sunt prelungite prin câte o răsfrângere a pielii în formă de pâlnie larg deschisă; această răsfrângere a nării anterioare formează un opercul care se aplică peste orificiul nazal. Distanța dintre cele două perechi de nări (dreaptă și stângă) este aproximativ egală cu distanța dintre nara posterioară și ochi. Ochii sunt mari și apropiați între ei; ei sunt situați pe suprafața dorsală a
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
și uniformi. Spatele (înaintea primei înotătoare dorsale) și partea ventrală sunt acoperite cu solzi mărunți. Capul și aparatul opercular în cea mai mare parte nude, fără solzi, cu excepția a două grupe constând din câțiva solzi aflați pe colțul superior al operculului și pe cap deasupra operculului. Pieptul și istmul sunt nude, fără solzi, cu excepția unei dungi solzoase situată median, care ajunge până în dreptul marginii anterioare a înotătoarelor ventrale, și a unei mici insule solzoase, aflată în mijlocul regiunii pectorale. Linia laterală este
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
înotătoare dorsale) și partea ventrală sunt acoperite cu solzi mărunți. Capul și aparatul opercular în cea mai mare parte nude, fără solzi, cu excepția a două grupe constând din câțiva solzi aflați pe colțul superior al operculului și pe cap deasupra operculului. Pieptul și istmul sunt nude, fără solzi, cu excepția unei dungi solzoase situată median, care ajunge până în dreptul marginii anterioare a înotătoarelor ventrale, și a unei mici insule solzoase, aflată în mijlocul regiunii pectorale. Linia laterală este completă, aproape dreaptă, și se
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
cu gura mare verticală și prevăzută pe fălci cu dinți mici și cu o excrescență filiformă. Capul, în partea lui posterioară, este prevăzut cu plăci osoase și cu spini, dintre care doi mai mari se găsesc în colțul supero-posterior al operculului și sunt îndreptați înapoi. Ochii bulbucați sunt așezați dorsal. Pe spate are două înotătoare. Înotătoarele ventralele deplasate mult înainte, iar înotătoarea anala lungă. Solzii sunt mici și lipsesc pe abdomen. Colorație: pe spate cenușie-cafenie cu puncte albe. În lungul flancurilor
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
mijlocie, acoperă întregul corp și cea mai mare parte a capului (cu excepția frunții și botului). Numărul rândurilor transversale de solzi de pe corp este mai mare ca 42. Pe obraji între ochi și preopercular sunt 5-8 rânduri transversale de solzi imbricați. Operculele (opercularul și preopercularul) sunt acoperite în întregime cu solzi imbricați; solzii de pe preopercul sunt mai mici ca cei de pe opercul. Interopercularul lipsit de solzi sau cu un număr redus de solzi (1-3 solzi pe marginea posterioară). Marginea posterioară a preopercularului
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
de pe corp este mai mare ca 42. Pe obraji între ochi și preopercular sunt 5-8 rânduri transversale de solzi imbricați. Operculele (opercularul și preopercularul) sunt acoperite în întregime cu solzi imbricați; solzii de pe preopercul sunt mai mici ca cei de pe opercul. Interopercularul lipsit de solzi sau cu un număr redus de solzi (1-3 solzi pe marginea posterioară). Marginea posterioară a preopercularului netedă, nezimțuită la adulți (la puiet este de multe ori ușor zimțuită). Linia laterală completă, continuă și neîntreruptă, anterior se
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]