440 matches
-
era vremea plămădirii a viitoarelor popoare - localnicii se-ncrucișau cu păgânești oști migratoare, ce-și împlineau crudul destin printr-o feroce pustiire, oriunde drumul apucau conduși de demonul din fire. Din codrii centrului, germanii în nord și sud s-au opintit, iar de la nord pornit-au slavii spre est și sudul însorit. Apoi, din hăul asiatic, au tot venit ordii păgâne, ce-au călărit Evropa toată până la apele-atlantine. Dar tot de-acolo a pornit cuceritorul crez creștin - un fenomen fără egal
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1453114101.html [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
2016 Toate Articolele Autorului artist: Arpad Racz Fata cu floarea soarelui / Mädchen mit Sonnenblumen / Pictura pe sticla / Hinterglassbild https://www.facebook.com/arpad.racz.50/photos all cu mâinile ating tălpile verbului îmbrățișez propria-mi poartă cu simpatie trag zăvorul se opintește între a rugini și a luci mat în diminețile în care beau cafeaua alături de iluzia copilăriei pe care încă o trăiesc tata râde mama încropește un zâmbet frații mei apar de niciunde jucăm un joc absurd la finalul căruia fiecare
MI-AM RĂZBUNAT TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471538279.html [Corola-blog/BlogPost/383877_a_385206]
-
-se că atunci când făcuse cumpărăturile, nu apreciase corect numărul sacoșelor și greutatea lor. Și asta se întâmpla pentru că, de obicei avea prea puțin timp liber, așa că încerca pe cât posibil, să rezolve problema aprovizionării, cu cât mai puține drumuri. Pe când se opintea să se echilibreze cu ele în mâini, din întuneric, pe alee, apăruse cu un cățeluș în lesă, Iolanda. Amabilă, femeia pe care atunci o vedea pentru prima dată, se oferise să o ajute să-și care sacoșele până la lift, dar
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
haotică a vieții, el trecea cu povestea de la una la alta fără nici o logică, dar se ținea bine de firul narațiunii și, cînd te așteptai să fi uitat subiectul, odată îl simțeai cum se încordează în interior și cum se opintește, ca să întoarcă roata spre direcția cea bună de mers și așa aflase, cu mirare, că de fapt îl cheamă Grigore Țăranu, iar Lilicuța se bucura, pentru că urma să scape de bolovanul numelui ei, care o umilise prin școlile pe la care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
ne-a explicat că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers, se tîrăște pe pămînt, dar, cînd se oprește calul, se înfige în pămînt, apăsat de greutatea căruței, pe care o înțepenește pe loc, pînă se opintește din nou bietul animal și își continuă urcușul. Ce vreți, am cal bun, nu-mi bat eu joc de el ... Da' cîte căruțe de fîn îți trebuiesc pentru cal, ca să-l scoți din iarnă? Cinci, încărcate bine ... Țineți cont că
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_12.html [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
cu profiluri severe și cu bărbi impunătoare. De la pupitrul mării le dirijează triunghiularul Peñon de Ifach, pinten alb, ascuțit, izvorât direct din apele bleumarin. Altitudinea sa de 333 de metri e predestinată parcă pentru cele trei colțuri cu care se opintește din apă. Încă de pe vremea cartaginezilor, ” Peñonul” era cunoscut ca simbol al acestei regiuni de coastă. Ei l-au botezat „Micul Gibraltar” pentru că seamănă leit cu fratele său mai mare și pentru că le vestea apropierea de malul Atlanticului, care pe
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1486024695.html [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
-l bate soarele și cauciucul îmbătrânește și crapă. Apoi... e plin de găinaț... Of, Ionică, of! Eu am spus, eu am auzit. Sprijinindu-se în baston cu greutate, se ridică gemând. Încet, încet, strânge colac furtunul. Înceracă să-l ridice, opintindu-se. Nu reușește...Sprijinindu-se în baston, se mai opintește o dată. Dar, simte o usturime la burtă. Pe căldura asta, nu-și mai pusese brâul...și vechea hernie... Cu un țipăt de durere, scăpă furtunul. Încercă să-l târască, dar
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
plin de găinaț... Of, Ionică, of! Eu am spus, eu am auzit. Sprijinindu-se în baston cu greutate, se ridică gemând. Încet, încet, strânge colac furtunul. Înceracă să-l ridice, opintindu-se. Nu reușește...Sprijinindu-se în baston, se mai opintește o dată. Dar, simte o usturime la burtă. Pe căldura asta, nu-și mai pusese brâul...și vechea hernie... Cu un țipăt de durere, scăpă furtunul. Încercă să-l târască, dar furtunul era prea greu. Durerea de la hernie creștea. Gata, moșule
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Eu, care am ridicat atâtea greutăți...am împins...am tras...am... Nu se poate! Ba se poate! I-a zâmbit blând Neputința. Tu, care ai putut, acum nu mai poți! Asta l-a înfuriat pe moș Ion. S-a mai opintit o dată, încercând să-l ridice pe umăr... Fatală mișcare! A căzut în fund, scăpând din mână bastonul. Durerea din burtă creștea. Îl mai dureau șalele, fundul.Un văl de ceață îi acoperi ochii, iar în timpane simți huruitul unei căruțe
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Uimită, Moartea-i spuse: - Și totuși, trebuie să te iau! Astăzi, acum! Ce vrei, să mă rog de tine? Mai repezi o dată coasa. Gândurile lui moș Ion, tot cremene, dar dădură puțin înapoi, descurajate. Sufletul său, cu bagajele făcute, se opintea să se elibereze din trup. Striga la gândurile derutate: terminați cu fleacurile, trebuie să plec! Faceți-mi loc! Speriate, gândurile îl obligară să privească înapoi la trupul ce se zvârcolea. Strigau: Nu pleca, privește ce părăsești! Și sufletul său privi
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
îngropăm mâine, că se împute ș-așteptăm degeaba. A doua zi, părintele Bărbuță gâfâia urcând cu greu dealul spre cimitir iar în urma lui cotiga cu cei doi măgari ai lui Ghiță Repezitu. Florea Târâială lovea cu bâta măgarii, care se opinteau să urnească greoaia cotigă cu sicriul lui moș Ion. Doar nu erau măgarii lui: Dii, afurisiților, abia vă mișcați! Nu-l mai aminti pe Necuratul, Floreo! Îl mustra din când în când părintele Bărbuță. Dealul greu, forțe firave... Mai bine
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
cu șoapte de borangic. Catharina era de o frumusețe ieșită din comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros. Era zveltă și bine legată de șoldurile care se opinteau contra dealului. Iar acesta îi cam luneca de sub tălpi... Era năltuță și plină de viață. Avea 17 ani. Dar uite că se nimerise-n prejmă însuși Vlad Țepeș. Principe nu tocmai frumos, dar chipeș, mândru, ager la minte și-nvățat
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1472198821.html [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
între 70-75 de ani - stătea ghemuită și cosea... M-am apropiat de ea, am salutat, a răspuns în greacă prima dată și apoi, cu o iuțeală uimitoare s-a ridicat, a început să vorbească în engleză, cursiv, fără a se opinti în rostirea cuvintelor și ne-a poftit înăuntru. Aici totul era simplu, se simțea vechimea clădirii nu numai în aspect, dar și în atmosfera care te ducea cu gândul cu secole în urmă. Simplitatea prăvăliei avea tâlcul ei: tot ce
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
le pun lângă un gard. Stăpânul gospodăriei deschise poarta încet, să n-o rupă. Părea că își cunoaștea toate metehnele gospodăriei. M-a uimit înțelepciunea mârțoagei: cu un ultim efort, lipind cât mai strâns urechile pe lângă capul ei uscățiv, se opinti și trase căruța goală în ogradă, fără niciun îndemn în plus din partea stăpânului și fără să agațe căruța de vreunul din stâlpii porții. Ca din întâmplare în ușa grajdului apăru o femeie cu o doniță de lapte în mâini, uitându
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1461131966.html [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
la deal, răsufla din greu ca un moșneag și scrâțâia din toate închieturile. Se zice că odată o bătrânică urca din greu cu desagii pe cărăruia de lângă calea ferată. Mecanicul îi zice: - Matușică, aruncă-ți desagii într-un vagon și opintește-te și matale sus. - Mulțămesc nepoate nu mă urc că sunt grăbită. Acum ați înțeles cam cum mergea „Mocănița”. Am ajuns la chermeza unde ne-a primit cu mult fast tipul care-l invitase pe Marcel și care pare-mi
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_am_fost_la_bal_la_abru_ovidiu_creanga_1329231228.html [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
situație prezența unui medic este echivalentă cu pezența unui înger. Femeia, pe deplin conștientă, insistă să-i fie tăiat piciorul ignorând spusele tinerilor ; nu mai au mult și vor reuși !. Au capătat noi puteri, acum când se întrevede reușita. Se opintesc din răsputeri și ... reușesc ! Au tras-o pe femeie cu mare grijă. Piciorul care fusese prins îi este retezat ceva mai sus de gambă. Praful de tencuială și de zugrăveală stârnit până atunci, fără preget, îi oprise hemoragia. Atâtă vreme
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1472120970.html [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
sferă luminoasă și o voi lăsa să devină lichidă. Apoi îi dau drumul prin tine. Eu mă voi înveli cu ea, iar pe tine te frăgezesc un pic, să poți scrie. Tu lasă să curgă totul și nu te mai opinti în cuvinte. Vei vedea ce va crește în curgerea asta și te vei bucura. Trăiește, draga mea, Bucuria! Tac și îl privesc sau îl percep oarecum frumos, chiar dacă acel chip văzut de mine cu ochii minții, ai sufletului și mai
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1467878296.html [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]
-
faci una ca asta, înainte de a te prezenta ducesei. S-ar supăra dacă ar afla că ai murit din pricina mea, înainte de a te cunoaște. Iar celelalte nevoi, ți le poți face, uite aici, în camera de taină a domnițelor. Deschise, opintindu-se, o ușă ferecată cu fier. Duhoarea căpătă alt caracter. Era unul nou pentru Silvia, dar parcă nu total necunoscut. De fecale, urină și sânge menstrual. În camera de dimensiunile unui teren de tenis, acolo unde ea știa că-și
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
a împiedica alunecarea în prea mult Space Opera melodramatică. „Împăratul nu-i așa iertător pe cât sunt eu” zice Darth Vader după ce gâtuise cu Forța vreo 2-3 generali incapabili. Tachinându-l sistematic pe Han Solo, Leia îl numește, în vreme ce el se opintește degeaba să bage „rabla” Millennium Falcon în viteză hiperluminică, „Laserbrain”, care sună ca „Lazerbrain”. La rândul lui, Solo, aflat în pragul pietrificării cu carbonit, îi răspunde sec: „Știu!”, când Leia îi comunică clasicul :„Te iubesc!”. Sau Hidosul care îi spune
Forța Întunericită by https://republica.ro/forc-a-intunericita [Corola-blog/BlogPost/339001_a_340330]
-
pași pe acolo, însă iarba, vegetația pitică și micii arbuști din jurul locului nu indicau faptul că mai mulți oameni se perindaseră pe acolo. Nici solul din fața mormântului nu avea excavații care să fi arătat urme ale unor pași care se opintiseră în efortul de a da piatra la o parte -Cum s-a întâmplat? întrebă dintr-o dată Ponțiu Pilat. -Mărite procurator, vorbi Luculus Brassus. Acești legionari pe care îi vedeți au fost găsiți dormind aici și aici în aceste locuri. -Dar
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1427174515.html [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
de spumă însă mai rămâne ca un ciuf, Noaptea-n haina ei de gală se reflectă în astral. Pe ghețușul alb al vremii pasul lunecă ușor Străbătând în timp și spațiu firmamentul ca și ieri, Omulețul-spiridușul cară sacul cu poveri Opintindu-se să-l salte peste creasta unui nor. Eu m-am pregătit din vreme să-l întâmpin cu un cânt Și aștept cu nerăbdare ca să se ivească-n prag: Moșul nu e ca oricare și îmi e atât de drag
CÂNTEC DE IARNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cantec_de_iarna_george_nicolae_podisor_1327302505.html [Corola-blog/BlogPost/360548_a_361877]
-
își umple desagii și cum golește de roade cinci dintre prunii săi și când a dat să se aplece să-și pună desagii pe umăr, tetea Vasile s-a apropiat de ea, spunându-i cu calm și blândețe: «Nu te opinti, te ajut eu să le treci!» și a ajutat-o el să treacă în curtea ei, desagii plini cu prune. Femeia amuțise, nu a mai spus nimic și a acceptat ajutorul omului. Despre întâmplarea aceasta s-a auzit în sat
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Radacini_romanesti_satul_natal_copilaria_traditiile_si_pamantul_patriei_capitolul_xxv_.html [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Dar am alunecat pe-o creangă udă Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău Am adormit un timp atât de rău Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă. Visam cum îngeri negri mă ridică Cu aripi jumulite se-opinteau De rădăcini pierdute mă loveau Iar stelele se zgribuleau de frică. Reci șerpi se unduiau din vizuină Târându-se pe trupu-mi ud și rece Pământul crapă -adânc la doisprezece Și râuri sapă șanțuri de ruină. Mă zvârcoleam, și ale mele
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_podaru_1480265902.html [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
se lase învins tocmai acum. Nervos și cu priviri oțelite, porni motorul și demară în forță,cu roțile pe coama șleaului, accelerând cu pedala la podea, să omoare motorul și alta nu. Mașinuța, cu tot arsenalul de piese hodorogite, se opinti cu toată forța gâfâită a obositului ei motor. Cu trosnituri și pocnituri ajunse până aproape în vârful dealului, când, deodată îi apăru în față o băltoacă aproape cât toată lățimea uliței. Nu mai putea fi evitată, nici ocolită și nici
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415650389.html [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
maxim, spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. mașina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar cu un milimetru. Ca un turbat, Mototolea apăsa în neștire pedala de accelerație, scrâșnind din dinți și mârâind, ca o placă stricată de gramofon: --Cine nu riscă
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415650389.html [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]