843 matches
-
Dar cele două volume, Împărăteasa Orhidee și Ultima împărătească au ca personaj o figură istorică, împărăteasa Tzu Hsi, cea care a pecetluit istoria Chinei într-un răstimp încrâncenat, când Imperiul se confrunta atât cu pătrunderea Marilor Puteri europene, cu ravagiile opiului și ale răscoalelor cât și cu povara unei ierarhii încremenite. Romanul ambiționează să fie o frescă a Chinei la răscruce de epoci, biografia unei femei intrate în legendă, viziune asupra puterii din interiorul Orașului Interzis, pledoarie pentru adevărul ascuns de
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
aceste lumi paralele fiecare cu sunetele ei într-o simfonie fantastică, o vivisecție a lumii drogului cu sonorul dat la maximum. Nu este nici pe departe vorba aici de paradisurile artificiale simboliste, nici de alcoolurile apollinairiene, nici de visele de opiu ale lui De Quincey sau de hașișul beatnicilor servit poetic de Mr. Tambourine Man al lui Bob Dylan, ci de infernuri artificiale, de o treptată golire de sens a lumii în care trăiesc acești tineri care se simt speciali, unici
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
care rezumă esențialul printr-o replică memorabilă a câte unui personaj ori prin concretețea șocantă a frazelor succint formulate de monografist: "Ce-ai mai venit acasă nenorocitule?" sau "Scoarțe bucovinene pe canapeaua lui Freud"; "Manole și refuzul de a consuma opiul"; "Spiritiștii: elite culturale, elite încarcerate"; "Casa cu turn din Câmpulung. Procesul "Noica - Pillat." Detenția." Același efect îl au multiplele paradoxuri ca în exemplul: "Spre un partid al "moderaților violenți" și al conservatorilor în trench-coat". La fel de vii și actuale sunt cuvintele
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
de bumbac, cu fir de mătase, agățați pe pereți, printre ramele argintate ale tipsiilor, printre narghilele și împletituri din frunze de palmier, făceau casa să se reverse și-n același timp o țineau cuprinsă într-o narcoză de melasă și opiu. N-avea nici cea mai mică idee cum o să scape din capcana acelei vrăji și, la urma urmei, de ce să scape? Mehria închidea și deschidea scrinuri, o îmbia să cunoască băile, dulapul de haine, căptușit cu lemn de santal, ca
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
atunci putem spune că ne suferim propria libertate. Acest drum al libertății direct către suferință refuzăm să-l vedem atunci când căutăm continuu vinovați pentru diferitele "conținuturi" ale existenței proprii. Ca națiune, neamuri precum tătarii, turcii, nemții, rușii, au fost un opiu pentru conștiința libertății noastre deoarece în ei am găsit continuu vinovații pentru nenorocirile noastre care, într-o bună măsură, n-au fost decât consecințe ale propriilor alegeri. În sens tare a munci înseamnă a-ți orienta toate eforturile în vederea atingerii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mă duce cu gândul la dezvoltarea unor facultăți personale] conturează Orizontul de sens specific unei științe abia raportat la care anumite concepte își pot căpăta sensul și anumite straturi ale realității își pot deschide înțelesul. Poate că nu religia este opiu pentru popor (K. Marx), ci națiunea (ca stat național) și clasa (socială); postmodernismul consideră că este de fapt rațiunea. Rolul "omului de cultură" este să ofere un punct de vedere inedit asupra existenței, asupra vieții. Cultura intervine astfel ca o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
alcool metilic... — E periculos? Se îmbolnăvește? — Nu, dar... — Atunci, să bea! Osaki se retrase, șovăind. — Bea la han, i-am spus eu mamei. Mama a încercat să zâmbească, însă zâmbetul s-a transformat în rânjet. — Poate că a renunțat la opiu. Te rog, strânge masa. Toți trei o să dormim în camera asta la noapte. Pune așternutul lui Naoji la mijloc. Îmi venea să plâng. Naoji s-a întors târziu și a făcut zgomot mare prin casă. Am dat la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în defensivă. Din dorința de a nu intra în cârdășie cu ei, am recurs la droguri. Cuprins pe jumătate de delir, le rezistam. Apoi, când m-am înrolat, am considerat că singurul mod de a supraviețui este să recurg la opiu. Tu nu poți înțelege prin ce-am trecut eu. Sunt sigur. Voiam să devin un aspru, un puternic - ba nu, un brutal. Credeam că e singura cale de a mă putea considera „prieten al oamenilor“. Nu-mi ajungea că beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o clipă imaginea mamei se află lîngă o oglindă spartă, iar în jur plutește un fel de tristețe indefinită pe care o au casele foarte vechi cu ținută aristocratică aruncate în ruină. Totul plutește parcă în melasa unui vis de opiu, cu un relenti care contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză ca infirmieră Briony. Alternanța între momentele de reverie și scenele de "acțiune" dictate de "notele" mașinii de scris conferă, de asemenea, relief dramatic fimului. Regizorul știe să
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
înfige dureros în brațul transformat într-o rană, dar și al jerbelor de napalm, al soldaților care se droghează în bordelurile din Saigon, purtați spre un vis pe care nu-l vor atinge niciodată, a chipului impenetrabil al vînzătorului de opiu. Ridley Scott încearcă mai mult decît un film despre Frank Lucas și dilemele sale existențiale, încearcă un film despre America acelor ani, despre drumurile ei întortocheate, despre o posibilitate. De partea cealaltă a baricadei, cum ne-am obișnuit, se află
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
tandem cu cea a lui Don Cattano, clasicul mafiot italian, care se autointitulează un "renascentist", jucat admirabil de Armand Assante. Ironie, grație, diplomație, stil, toate acestea investite în construirea unei lumi la fel efemere ca și cea a visului de opiu. Personajul are ceva din eleganța marelui Gatsby, o eleganță americană, o anumită dezinvoltură a banului care nu strică manierele, o expresie a forței afișată ca siguranță. Ridley Scott ne oferă o personalitate puternică nescutită de derapaje, de tentația absolutismului. Dragostea
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
care însuflețește istoria, care-i dă viață, iar Frank reușește s-o pună în lumină o Americă ale cărei drumuri se pierd și se regăsesc, unde și alb și negru scot în evidență puterea, vitalitatea, visul american, un vis de opiu.
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
editurii Curtea Veche, inițiată și coordonată de politologul Vladimir Tismăneanu, propune o nouă carte de referință, menită să readucă în actualitate opera lui Raymond Aron, unul din reperele de neocolit ale gândirii liberale de la mijlocul secolului XX. Culegerea de eseuri Opiul intelectualilor este o chintesență a ideilor politice și de filosofia istoriei ale gânditorului francez. Rival ideologic în spațiul intelectual francez, vreme de mai multe decenii, al fostului său coleg de la École Normale Supérieure, Jean-Paul Sartre, Raymond Aron a impus în
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
încă sub formă de butadă. Apariția și foarte lunga celebritate a acestei "vorbe de duh" confirmă, dacă mai era nevoie, diagnosticul pus de Raymond Aron, cu treisprezece ani mai devreme, intelectualilor francezi în chiar cartea care face obiectul acestor însemnări, Opiul intelectualilor/ L'Opium des intellectuels. Toate bolile intelectualității franceze (nevoia de mituri, credința cvasi-religioasă în ideologii, obturarea propriei rațiuni în favoarea spiritului militant, a pasiunii și a urii, ignorarea sau desconsiderarea argumentelor de fond ale celuilalt, alinierea necondiționată în spatele vreunui purtător
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
de către adversarii săi de idei. Ne aliniem lui Sartre, chiar dacă dreptatea este la Aron, spun autorii sloganului, recunoscând indirect faptul că nu au argumente pentru a combate analizele de precizie chirurugicală ale gânditorului liberal. Apariția, în anul 1955, a volumului Opiul intelectualilor mai spulberă un mit, acela că în Occident nu se știa (mai) nimic despre natura criminală a regimurilor comuniste din Uniunea Sovietică și din Europa. Tot ce se petrecea dincolo de zidul Berlinului era știut în Occident, misiunile diplomatice occidentale
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
pericolele de a rămâne cu produsele nevândute și de exigențele calculului economic" (p. 270). E drept, a fost nevoie de trecerea a mai bine de încă 35 de ani pentru ca liderii comuniști să constate justețea judecății lui Raymond Aron. Volumul Opiul intelectualilor este împărțit în trei capitole: Mituri politice (în care sunt destructurate miturile stângii, Revoluției și proletariatului), Idolatrizarea istoriei (cuprinzând studii de filosofia istoriei; viziunea lui Raymond Aron asupra istoriei seamănă până la un punct cu cea a lui Toynbee; la
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
le împărtășesc, de altfel, și ei, acceptă povestea, dar cu un zâmbet sceptic și disprețuitor. Pentru că omul n-a găsit încă un remediu acestui flagel, iar singurul leac e uitarea pe care o dau vinul și somnul artificial, provocat de opiu și de stupefiante. Dar ce păcat că efectul acestui gen de medicamente e trecător și, în locul ușurării, după un timp, durerea crește violent! Oare va pătrunde cineva, într-o zi, secretele acestor accidente metafizice, acestor reflexe ale umbrei sufletului, perceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris - tot timpul mi-l dedicam desenatului și consumului de alcool și opiu. Alesesem munca asta ridicolă, decoratul învelitorilor pentru truse de scris, ca să mă amăgesc și să-mi omor timpul. Din fericire, locuința mea e situată în afara orașului, într-un colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să pregătesc ceva pentru a-l primi cum se cuvine. Am aprins lampa și am căutat peste tot sperând să găsesc ceva depus pe masă, orice, deși știam că în casă nu mai era nimic: nu-mi mai rămăsese nici opiu, nici băutură. Deodată, ca prin minune, privirea îmi fu atrasă de raftul de sus al etajerei. Am văzut o sticlă de vin vechi, pe care o primisem ca moștenire. Cred că această licoare fusese preparată cu ocazia nașterii mele. Sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
privire din partea Ei ar fi fost suficientă pentru a găsi soluții tuturor problemelor de filozofie și tuturor enigmelor teologiei. O singură privire a Ei, și toate misterele s-ar fi risipit. De atunci mi-am mărit dozele de alcool și opiu. Din nefericire, aceste remedii fără speranță nu reușiseră să-mi paralizeze sau să-mi amorțească mintea, să-mi procure uitarea. Dimpotrivă, zi de zi, ceas cu ceas, minut cu minut, spiritul Ei, trupul, figura Ei mi se materializau înaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de nuferi. Mă obișnuisem cu plimbarea cum mă obișnuisem cu opiul; era ca și cum o forță mă constrângea să fac asta. În timp ce mergeam, nu mă gândeam decât la ea, la prima viziune pe care am avut-o despre Ea, și voiam să găsesc locul unde O văzusem în a treisprezecea zi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
treabă inteligența pentru a exprima idealul, pentru a reda, adică, ceea ce imaginația mea atribuia fizionomiei sale în mod obsedant. Trebuie să privesc fața, să închid ochii și apoi să transpun pe hârtie liniile pe care le reținusem. Poate descopeream astfel opiul capabil să liniștească un suflet chinuit? M-am refugiat în imobila viață a liniilor și formelor. Această temă îi convenea de minune caracterului meu de pictor macabru - desen după cadavru. Eram într-adevăr un portretist de cadavre. Dar ochii, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din opiu, așeptând ca drogul să-mi risipească toate dificultățile, îndepărtându-mi vălul de pe ochi și dizolvându-mi amintirile îndepărtate, cenușii și confuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]