895 matches
-
atît mai demne de interes ni se par consemnările lui Gelu Ionescu, cu cît aerul lor e în genere calm, academic, lipsit de inflamări pamfletare, bizuit pe evocarea unor realități (rîndurile referitoare la Goma reprezintă o excepție). Despre duplicitatea și oportunismul lui Marin Sorescu, care de altfel nu formează chiar un secret, comentatorii păstrează o curioasă rezervă, nu și d-sa, care vorbește despre ele fățiș, în contextul delicat al extrem de favorabilei aprecieri de care se bucura la un moment dat
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
publice, de prin toată țara, tot felul de directori și directorași care demisioneză pe capete din PSD. Nici ei nu știau că acest partid era acuzat, la vîrf, de păcate politice capitale? Înainte de a-i acuza pe acești oameni de oportunism tardiv, să ne amintim că imediat după ce a preluat puterea, partidul lui Adrian Năstase nu s-a mulțumit să deschidă poarta tuturor celor care voiau să-i îngroașe rîndurile. PSD a făcut și presiuni pentru a-și spori rîndurile. Primari
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
inițial Barbu se manifestase împotriva regimului impus de soviete, după care i s-a raliat, prin 1953-1954, spre a deveni un corifeu al adulării acestuia. "în ce privește ideologia, este greu de susținut că Barbu ar fi avut una", precizează Dan Ciachir. Oportunismul său echivala cu un vacuum al convingerilor, în care se puteau instala toate atitudinile momentan profitabile, inclusiv cele ce se băteau cap în cap: "A celebrat într-un poem apărut în ŤGazeta literarăť sputnikul sovietic, dar a început să strecoare
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
sau profesori din provincie și din București îmi spun că habar n-am ce înseamnă persecuția politică directă, condiționările de tot felul, umilințele, lecțiile primite de la niște neicanimeni, cabinete închise, nepromovări pentru că nu aderă. Asist neputincioasă la spectacolul grandios al oportunismului și al oportuniștilor, al mediocrității absolute, al ticăloșiei. Imaginația mi-a fost îngenuncheată. Ca și tranziția, la noi totul este original. O aroganță sufocantă, insuportabilă, manifestată tot mai acut, mi-a transformat acești ultimi ani într-un coșmar. Înainte, apele
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
a unei lecturi critice de autoritate (o lectură integrală, fundamental nouă), care să însemne înnoirea argumentelor de perpetuare a rangului ei estetic. Contestările au vizat numai un segment limitat și conjunctural al operei argheziene și anume perioada postbelică acuzată de oportunism. Însă negația nu se poate exercita fără a face distincții și departajări. Pe de o parte, rămân perfect valabile și păstrează legăturile firești cu etapele anterioare poezia senectuții, poezia universului domestic și poezia sensibilității metafizice din ultimele volume, Frunze (1961
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
dacă vrem să ne păstrăm în limitele onestității ca observație de istorie literară. Nu e mai puțin adevărat că orice compromis afectează imaginea scriitorului. Dezbaterile din perioada postdecembristă despre posteritatea operei argheziene, în pragul mileniului III, au depășit rareori sfera oportunismului, pentru a surmonta un impas al receptării și a lua în seamă partea cea mai însemnată a operei argheziene. Oricum am întoarce-o însă, nu putem evita formularea adevăratei probleme a momentului actual al posterității argheziene: traversează opera argheziană o
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
altul, de la o etapă la alta, de la un punct de vedere (să zicem, estetic) la altul (politic, moral, adică extraestetic). În fond, e benefică repunerea în discuție, fie și în sens negativ, a ultimei perioade argheziene de creație, prin prisma oportunismului, devenit marota unui justițiarism anterior oprimat, ulterior cu atât mai răzbunător, și obsesia unui moralism compensatoriu. Biografia și opera lui Tudor Arghezi deschid șansa unor exerciții de aplicație și pentru astfel de cercetări și observații extraestetice, dar nu extraliterare.
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
adevărat, oare?". Despre oscilațiile lui Mircea Iorgulescu nimic. Revizuiri de catifea? N-am putea generaliza, întrucît Ion Bogdan Lefter se arată în alte situații suficient de explicit în sublinierea unor derapaje sub egida nefastă a ideologiei totalitare sau a nemijlocitului oportunism, precum următoarea ,notă" amar-caustică în legătură cu Valeriu Cristea, text-pilot, am putea spune, despre ceea ce gîndește cu adevărat criticul cînd nu e inhibat de politețe sau gratitudine: ,Greu de înțeles involuția post-1989 a lui Valeriu Cristea, aliniat politic primei structuri de putere
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
funcții și mai mari, cu bani și mai mulți, cu privilegii la care nici ei nu ar fi visat vreodată. Coagulează, în continuare, complet nestingheriți, mizeria din noi, neputințele, frustrările, păcatele, minciuna, nerușinarea, amestecă inadmisibil valorile cu nonvalorile, încurajează lașitățile, oportunismul, cîntatul în slăvi. Viguros. Scîrbos. Uneori, în asemenea context, mă frec la ochi și cuget îndelung: în ce an sînt, de fapt? Dacă nu ar exista morții de atunci, nu ar fi, poate, atît de grav, de dureros. Așa, însă
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
adevărat, oare?". Despre oscilațiile lui Mircea Iorgulescu nimic. Revizuiri de catifea? N-am putea generaliza, întrucît Ion Bogdan Lefter se arată în alte situații suficient de explicit în sublinierea unor derapaje sub egida nefastă a ideologiei totalitare sau a nemijlocitului oportunism, precum următoarea "notă" amar-caustică în legătură cu Valeriu Cristea, text-pilot, am putea spune, despre ceea ce gîndește cu adevărat criticul cînd nu e inhibat de politețe sau gratitudine: "Greu de înțeles involuția post-1989 a lui Valeriu Cristea, aliniat politic primei structuri de putere
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
basarabean nu are punți de comunicare cu romanul din România, e destul de ciudat că nu are nici un fel de relație semnificativă (sau nu am știut eu să le identific?) nici cu proza rusă, clasică sau modernă. Nu pun la socoteală oportunismele din anii ´50, care nu pactizează cu tradiția profundă rusească, ci cu ideologia sovietizantă (triumfalismul comunist, colhozurile, modelele personajelor idilizant-pozitive, retorica fericirii colective), care nici nu merită adusă în discuție. Micile izbânzi ale romanului basarabean apar după 1965, ca și
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
marile speranțe în filosofie ale grupului de tineri din Cercul literar de la Sibiu, reprezintă cazul unei tragice ratări datorită constrângerilor regimului comunist. Virtuozitatea eseistului sau perversitatea jocului său combinatoriu dobândiseră performanța de a pune în același text și dovezile de oportunism și ieșirile de inconformism, bibliografia de partid alături de tomurile rare ale eruditului. Autorul gândea că le putea plăti pe unele prin celelalte, răscumpăra oportunismul printr-o colecție de bibliofil, pe care se bucura că o poate etala. Își compromitea biblioteca
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
sau perversitatea jocului său combinatoriu dobândiseră performanța de a pune în același text și dovezile de oportunism și ieșirile de inconformism, bibliografia de partid alături de tomurile rare ale eruditului. Autorul gândea că le putea plăti pe unele prin celelalte, răscumpăra oportunismul printr-o colecție de bibliofil, pe care se bucura că o poate etala. Își compromitea biblioteca tinereții, dar avea satisfacția că blamarea ei îi dădea totuși ocazia de a o expune public, ca pe o veche dragoste. Compromisul se făcea
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
iluzia lirică. Cum m-am transformat într-un sincer și convins comunist, iată o poveste în care intră multe și deslușite motivații. În orice caz nu m-am lăsat dus de curent. A fost o alegere, nu un act de oportunism. Circumstanță atenuantă, circumstanță agravantă? - așa sună întrebarea lui Eugen Ionescu din Rinocerii, o piesă la a cărei reprezentare în 1964 pe scena Teatrului de Comedie am pus umărul. Ce-i drept, destul de curând, prin 1948-49, încrederea în regim a început
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
comunității literare este cultivată cu insistență (de văzut și ce scrie Alex. Ștefănescu în R.L., nr. 19, despre ,demonizarea" Uniunii Scriitorilor), acolo , în acele medii, îngrămădindu-se, s-ar zice, relele năravuri, din trecut și de azi: lașitatea, egoismul, meschinăria, oportunismul, trădarea, colaboraționismul și poate, în cel mai bun caz, revolta în genunchi. Cine cultivă această imagine, măcar excesivă, despre comunitatea literară, cine acuză, cine judecă? Prea adesea tinerii gazetari ignoranți și cinici, doritori să se ilustreze, fie ce-o fi
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
fi fost firesc să se regăsească în sumar. E un reproș, care nu prea cred că ar putea fi respins cu seninătate. Această ignorare polemică a celor doi e, de altfel, un semnal de reconsiderare. Rezistența lor la înnoire și oportunismele i-au făcut antipatici. Poezia lui Grigore Vieru a fost supralicitată în anii ´80, în mod similar cu aceea a lui Adrian Păunescu, iar reacția de revizuire din 1990 încoace mi se pare exagerată în sensul diminuării prea drastice a
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
duhul lui Corneliu Coposu n-au putut împiedica inevitabilul. Pe de altă parte, mult mai inconsistent ideologic (un amestec de stânga și dreapta pe care un admirator l-ar numi pragmatism, iar un critic l-ar califica de-a dreptul oportunism), P.D.-ul și-a constituit, încet și sigur, o bază electorală fermă. În prima etapă, carisma lui Petre Roman a menținut partidul la cote înalte. Mai apoi omul-locomotivă Băsescu a știut să traverseze furtunile politicii în relativă siguranță, pentru ca astăzi
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
unei populații derutate, agitația virulentă a vechilor arendași ai comunismului (numiți, cândva, inspirat, de Andrei Cornea "directocrația") și, în general, lipsa de apetit pentru schimbare a românului de rând. Toate acestea l-au făcut posibil pe Iliescu, așa cum slugărnicia și oportunismul de dinainte îi făcuseră posibili pe Dej și Ceaușescu. În aceste condiții, dacă se va face un proces al lui Ion Iliescu e imperativ necesar să se facă și un proces al comunismului. Se încearcă, de-o vreme, repunerea pe
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
o paradoxală explozie de viață produsă de o zonă "moartă", care pune în primejdie o complicată butaforie de aranjamente și interese ce riscă a se prăbuși. Pe deasupra oferă un model al unui discurs liber, în contrapartidă cu textele grevate de oportunism și în consecință neviabile. Literatura de sertar nu e o vorbă goală și nici un detaliu secundar, o neglijabilă anexă a celei "consacrate" în știutele condiții vitrege, ci o alternativă la mărturiile îngăduite în răstimpul comunist, adesea superioară lor prin fermitatea
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
decepției, își potențează indignarea cu un maximum de expresivitate. Ca un veritabil alutan, nu ezită a spune "verde-n față" ce gîndește. în repetate rînduri, aproape obsedant, se ocupă de Mihai Ralea, în ochii săi un soi de chintesență a oportunismului. Disprețul său nu cunoaște margini: "M. D. Ralea este un slujnicar impenitent. S-a pus, contra galoane și bani, în slujba Elenei Lupescu și a Anei Pauker (cu idealuri atît de contradictorii). Azi, dejunează și cinează la Liuba Chișinevschi, cînd
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului" sunt clare, deși două dintre ele - parvenitismul politic și oportunismul universitar (să fie de ghicit aici mediul universitar craiovean?) - sunt recurente. Destinul tatălui, forțat să devină informator de Securitate și să-și toarne prietenul, pare că poate fi răscumpărat prin civismul imediat postdecembrist al fiului, entuziasm repede dezamorsat de climatul
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
țărănesc, împingîndu-i suferința în derizoriu și ridicol. Cu Risipitorii, roman care cunoaște pe durata unui deceniu nu mai puțin de patru ediții, toate grijuliu refăcute pentru a nu se îndepărta de teribila "linie" oficială, prozatorul atinge o altă performanță a oportunismului. Eroii romanului sînt împărțiți în "pozitivi" și "negativi", după criteriul absolut al luptei de clasă: "O dată aplicată ștampila de personaj negativ, reacționar, nici o șansă de reabilitare nu mai există. Domnișoarei șefe de lucrări, de exemplu, nu i se permite să
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
să se supună gustului mediului ambiant, eventual supralicitîndu-l, în încercarea de a mima eleganța autentică și de a rivaliza cu ea, prin propriile mijloace. Moda larg răspîndită poate avea la nivelurile ei cele mai de jos conotații morale, precum lașitatea, oportunismul, arivismul abject, capitularea în fața ideilor dominante, fie ele cît de respingătoare. Rinocerii din faimoasa piesă a lui Eugen Ionescu se caracterizează între altele, prin lipsa totală de rezistență față de curentul capitular general. Cînd, încă la începutul epocii de tranziție din
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
partidului. Iar Iliescu îi mai trage și el una, în treacăt, decretîndu-l prostănac politic. Geoană se zbîrlește, dar sfîrșește prin a cădea la pace cu Bunicuța. Nu-mi vine să cred că, brusc, Geoană, acest om al compromisurilor și al oportunismelor a avut o revelație că el e cel chemat să-l învingă pe Iliescu. Dacă n-ar fi avut un semnal clar că va fi votat de majoritatea PSD-știlor de la congres, Geoană i-ar fi trimis în continuare bezele lui
Iliescu după Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11780_a_13105]
-
Debutează în 1939 cu placheta de versuri Interior cosmic, urmată în 1940 de volumul de eseuri Imaginea în artă. Războiul îi fracturează dramatic biografia, afectată apoi profund și de constrângerile regimului sovietic. Obligat, pentru a se menține în actualitate, la oportunism, activează modest în publicistică și scrie poezie de inspirație folclorică și basme în versuri pentru copii, cu gândul la modernismul pe care este nevoit să-l abandoneze, pentru că îi este sever imputat ca un trecut inacceptabil. O cotitură benefică se
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]