KorAP: Find »[drukola/base=opozitiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

103 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

planul semantic al predicației nu se mai actualizează în ansamblu în simultaneitate; actualizarea planului semantic al subiectului se face prin actualizarea succesivă a planului semantic al verbelor-predicat. Dacă verbele-predicat au același subiect, ele reprezintă realizarea repetată, prin actualizare disjunctivă sau opozitivă, a funcției de predicat: Premiul îl primește cine descoperă cărarea spre cabană sau găsește un adăpost sigur pentru noapte. Nu ce spui ci ceea ce faci are importanță. Dacă verbele-predicat au subiecte diferite, ele reprezintă predicatul unor propoziții în relație de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
predicat: Premiul îl primește cine descoperă cărarea spre cabană sau găsește un adăpost sigur pentru noapte. Nu ce spui ci ceea ce faci are importanță. Dacă verbele-predicat au subiecte diferite, ele reprezintă predicatul unor propoziții în relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă: Acest premiu îl primește cine descoperă cărarea spre cabană sau cine pregătește un adăpost sigur pentru la noapte. Premiul nu l-a primit cine a descoperit cabana ci cine a pregătit adăpostul pentru noapte. b. Predicatul analitictc "b. Predicatul analitic

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
situează actualizarea planului semantic al subiectului gramatical sub semnul alegerii unei dimensiuni sau a unei temporalități a aceleiași dimensiuni semantice: Ioana este sau numai pare neliniștită? Bătrânul este sau a fost antrenorul lor? Când verbele intră în relație de coordonare opozitivă, al cărei plan semantic implică în mod curent un termen negativ, relația de coordonare se stabilește între două predicate reprezentând două propoziții: Ioana nu pare ci chiar este neliniștită. Relația de coordonare adversativă se stabilește tot între două propoziții, când

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
tânăr nu este, ci devine; numai despre omul bătrân se poate întrucâtva zice că este fiindcă a fost și s-a dezvoltat.” (T. Maiorescu) Dintre cele două predicate ale propozițiilor din prima parte a frazei, aflate în relație de coordonare opozitivă, al doilea afirmă devenirea ca esență a ființei umane; umanitatea (omului) și devenirea sunt în relație de incluziune: devenirea este inclusă în umanitatea omului: Omul ... devine. Omul ... este. ® Omul există + este (devenit) om. Ceea ce înseamnă: sfârșitul unei vieți individuale conturează

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
din lumea extralingvistică în raporturi de selecție, proiectată (interpretată lingvistic prin coordonare disjunctivă): „Va pleca la el Tudor sau Andra.”, „Cine știe de este mai bine / A fi sau a nu fi.” (M. Eminescu), sau definitivată (interpretată lingvistic prin coordonare opozitivă): „Nu! nu ești tu divină, ci cei ce te-au vândut;” (M. Eminescu), sau în raporturi de temporalitate alternativă (prin coordonare alternativă): „Trece pe la el când Andra, când Ion.”, „Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
citit novelele și poeziile lui și desigur pe cei ce l-au cunoscut în persoană.” (T. Maiorescu) Dubla realizare a complementului direct Dubla realizare a funcției de complement direct se concretizează în trei variante semantico-sintactice: • multiplicarea funcției prin coordonarea disjunctivă, opozitivă sau alternativă: „Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minții scripet Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet.” (M. Eminescu) • reluarea conținutului semantic al funcției dintr-o altă perspectivă, prin relația de apoziție: „El revoacă-n dulci icoane a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
autonomiei enunțului, ca și asupra naturii relației dintre ei, și schimbarea ordinii termenilor: „A studiat dreptul și filozofia.” Această libertate privind prezența și ordinea termenilor în interiorul relației de coordonare este mai mare în relațiile de coordonare copulativă, disjunctivă, alternativă și opozitivă: El studiază dreptul și filozofia/ filozofia și dreptul/ filozofia/ dreptul. Să vină Dana sau Dan/ Dan sau Dana/ Dan/ Dana. Se uită când la Doina, când la Ion/ când la Ion, când la Doina/ la Ion/ la Doina. Nu a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
II, pp. 19-24). Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA COPULATIV|" Coordonarea copulativă se desfășoară între termeni care se asociază - cel mai adesea simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții sintactice sau al enunțului sintactic în ansamblu: „Sunt plin de fantasme și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
259) șatributț, „... Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci.” (I.Creangă,15) școmplement predicativț Coordonarea adversativă se dezvoltă de obicei între doi termeni. Când intervin mai mulți, aceștia sunt cel mai adesea grupați, prin coordonare copulativă, opozitivă sau disjunctivă, în raport cu compatibilitatea lor semantică: „Trist se scula din patul împărătesc - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat - trist mergea în război...” (M. Eminescu, P.L., 3) Exprimarea relației de coordonare adversativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare adversativ\" Relația de coordonare

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
le doresc, făr-a ți le povățui.” (T. Arghezi, IX, 129) sau prin conjuncția subordonatoare fără să: „Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobândească dreptatea...” (P. Ispirescu, 161) COORDONAREA OPOZITIVĂTC "COORDONAREA OPOZITIV|" Raportul de coordonare realizat, în limba română contemporană, prin conjuncția ci este considerat în G.A. (și în celelalte gramatici sau studii consacrate relațiilor sintactice) raport de coordonare adversativă, asemeni raportului realizat prin conjuncțiile dar, iar, însă. În discutarea planului

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
concret, prin intersectarea sistemului lexical cu sistemul gramatical, a relațiilor paradigmatice cu relațiile sintagmatice. Sub aspect lexical, identitatea specifică a celor două variante ale relației de coordonare, una realizată prin conjuncția dar - coordonarea adversativă, alta realizată prin conjuncția ci - coordonarea opozitivă, este descrisă de natura raporturilor semantice dintre termenii implicați în desfășurarea lor. Relația de coordonare opozitivă se desfășoară între termeni înscriși în același câmp (micro-câmp) lexical: Nu-i frumos ci urât., Nu-i cinstită ci ticăloasă., Nu pleacă ci vine

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
lexical, identitatea specifică a celor două variante ale relației de coordonare, una realizată prin conjuncția dar - coordonarea adversativă, alta realizată prin conjuncția ci - coordonarea opozitivă, este descrisă de natura raporturilor semantice dintre termenii implicați în desfășurarea lor. Relația de coordonare opozitivă se desfășoară între termeni înscriși în același câmp (micro-câmp) lexical: Nu-i frumos ci urât., Nu-i cinstită ci ticăloasă., Nu pleacă ci vine., Nu-i albastru ci negru., Nu e de aici ci de acolo. Nu sunt posibile enunțuri

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Nu pleacă ci vine., Nu-i albastru ci negru., Nu e de aici ci de acolo. Nu sunt posibile enunțuri în care termeni aparținând la câmpuri lexicale diferite să se amestece și să se înscrie într-o relație de coordonare opozitivă: Nu e frumos ci negru., Nu-i albastru ci de aici., Nu e de aici ci urât. Relația de coordonare adversativă nu cunoaște asemenea restricții sau, în orice caz, restricțiile nu au caracter absolut: Nu e albastru (cum mi-am

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
am dorit eu), dar e frumos., Nu e de aici, dar e frumos. În fiecare din aceste ultime enunțuri se subînțelege o anumită viziune, mai mult sau mai puțin subiectivă, asupra lumii (asupra frumosului, de exemplu). Termenii intrați în coordonarea opozitivă se pot afla înscriși, în planul paradigmatic al limbii, în relație de opoziție bilaterală sau multilaterală: Nu vine, ci pleacă, Nu e luni, ci vineri, Nu e alb ci galben. Când termenii sunt înscriși în relații paradigmatice de opoziție bilaterală

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Nu vine, ci pleacă, Nu e luni, ci vineri, Nu e alb ci galben. Când termenii sunt înscriși în relații paradigmatice de opoziție bilaterală, ei sunt, cel mai adesea, antonimi în organizarea vocabularului limbii. În aceste situații relația de coordonare opozitivă explicitează, desfășurând sintactic, în plan sintagmatic, o relație semantic-lexicală de antonimie: băiat - fată ® Nu e băiat ci fată; bătrân - tânăr ® Nu e bătrân ci e tânăr; cinstită - necinstită Nu e cinstită ci necinstită. Faptul acesta face ca enunțurile conținând o

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în plan sintagmatic, o relație semantic-lexicală de antonimie: băiat - fată ® Nu e băiat ci fată; bătrân - tânăr ® Nu e bătrân ci e tânăr; cinstită - necinstită Nu e cinstită ci necinstită. Faptul acesta face ca enunțurile conținând o relație de coordonare opozitivă în care sunt înscriși termeni antonimi să se caracterizeze prin redundanță: Nu e băiat (ci fată). Relația sintactică opozitivă este semantic necesară numai dacă termenii implicați, chiar antonimi din punct de vedere lingvistic, nu sunt și contradictorii sub aspect logic

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
bătrân ci e tânăr; cinstită - necinstită Nu e cinstită ci necinstită. Faptul acesta face ca enunțurile conținând o relație de coordonare opozitivă în care sunt înscriși termeni antonimi să se caracterizeze prin redundanță: Nu e băiat (ci fată). Relația sintactică opozitivă este semantic necesară numai dacă termenii implicați, chiar antonimi din punct de vedere lingvistic, nu sunt și contradictorii sub aspect logic, ci doar contrarii: Nu este tânăr ci bătrân; termenul al doilea al relației putea fi un intermediar: Nu este

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
dar rău pentru tine. sau dacă se iese din sincronizarea în timp: E bun duminica dar rău în cursul săptămânii. sau dacă nu se înscrie pe aceeași dimensiune spațială: E bun pe dinafară dar e rău pe dinăuntru. Spre deosebire de coordonarea opozitivă, relația de coordonare adversativă asociază termeni aparținând la câmpuri (sau microcâmpuri) lexicale diferite, între care nu se pot stabili raporturi lexicale de opoziție obiective tocmai pentru că aparțin unor câmpuri lexicale diferite. Sunt posibile enunțuri precum: E înalt dar slab., Sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de opoziție obiective tocmai pentru că aparțin unor câmpuri lexicale diferite. Sunt posibile enunțuri precum: E înalt dar slab., Sunt mulți dar proști., E mic dar isteț., dar nu și enunțuri în care aceiași termeni să intre în relație de coordonare opozitivă: Nu e înalt ci slab., Nu sunt mulți ci proști., Nu e mic ci isteț. Termenii înscriși în relația de coordonare opozitivă se pot afla în planul paradigmatic al limbii, nu numai în opoziții de tip lexical ci pot fi

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
E mic dar isteț., dar nu și enunțuri în care aceiași termeni să intre în relație de coordonare opozitivă: Nu e înalt ci slab., Nu sunt mulți ci proști., Nu e mic ci isteț. Termenii înscriși în relația de coordonare opozitivă se pot afla în planul paradigmatic al limbii, nu numai în opoziții de tip lexical ci pot fi și termenii corelativi ai unei opoziții categoriale: În casă nu e frig ci e foarte frig., El nu a lovit ci a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
venit încă dar va veni cu siguranță. În ansamblul relațiilor de coordonare, coordonarea adversativă se grupează cu relația de coordonare copulativă; coordonarea adversativă este o alternativă la coordonarea copulativă. Opțiunea pentru una din cele două variante este determinată subiectiv. Coordonarea opozitivă se grupează, în schimb, cu coordonarea disjunctivă; coordonarea opozitivă este expresia excluderii unuia dintre termenii situați doar într-o perspectivă opțională, în coordonarea disjunctivă. Când componentele logică și ontologică, interdependente în „substratul” planului semantic al textului, sunt dominate de componenta

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
relațiilor de coordonare, coordonarea adversativă se grupează cu relația de coordonare copulativă; coordonarea adversativă este o alternativă la coordonarea copulativă. Opțiunea pentru una din cele două variante este determinată subiectiv. Coordonarea opozitivă se grupează, în schimb, cu coordonarea disjunctivă; coordonarea opozitivă este expresia excluderii unuia dintre termenii situați doar într-o perspectivă opțională, în coordonarea disjunctivă. Când componentele logică și ontologică, interdependente în „substratul” planului semantic al textului, sunt dominate de componenta lingvistică, o anumită realitate extralingvistică se poate exprima sintactic

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
secundare concesive 52.” Cum, însă, negativele acestor judecăți înseamnă tocmai absența implicării (deci, a nu este b), G. Ivănescu consideră că denumirea de propoziții secundare concesive nu este întemeiată și crede că enunțurile conținând astfel de propoziții ar trebui numite opozitive: „De fapt, în astfel de fraze nu avem nici o concesie și, de aceea, greșit sunt numite astfel (adică, propoziții secundare concesive). Ba având în vedere că prin astfel de fraze se exprimă chiar neimplicarea unui fapt care ar trebui totuși

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de aceea, greșit sunt numite astfel (adică, propoziții secundare concesive). Ba având în vedere că prin astfel de fraze se exprimă chiar neimplicarea unui fapt care ar trebui totuși să fie implicat de altul, astfel de fraze ar trebui numite opozitive 53.” Din aceeași perspectivă, a dominării componentelor logică și ontologică, coordonarea realizată prin conjuncția ci este o alternativă sintactică, printr-un raport de cvasisinonimie, la relația de dependență care generează funcția sintactică de circumstanțial opozițional: Nu învață, ci doarme./ În loc să

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
o stare de așteptare frustrată: În loc să învețe (cum era de așteptat), el doarme./ Nu învață (cum era de așteptat), ci doarme. Dar această trăsătură semantică, circumscrisă inferenței logice, definitorie pentru circumstanțialul opozițional, nu mai intervine în frazele în care coordonarea opozitivă exprimă numai o opoziție între cele două unități sintactice implicate, în sensul negării sau infirmării uneia din cele două posibilități luate în considerație: Nu vine ci pleacă., Nu e marți ci miercuri., Nu e înalt, ci chiar scund. Coordonarea opozitivă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]