635 matches
-
aventurile sinelui pe care îl modelează. Exemple concludente le oferă cărțile lui Dan Lungu, Filip Florian și Sorin Stoica - epopei ale vieții trăite în cercul adeseori sufocant al unei colectivități pe cât de restrânsă și de organic sudată, pe atât de opresivă la adresa individului prin dictatele și așteptările formulate. Înseși titlurile celor trei romane indică obsesia perifericului: Raiul găinilor, Degete mici și O limbă comună explorează destinul unor personaje menite să trăiască la marginea societății. Descentrarea lor concretă se face fie prin
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
ediția de Opere Gala Galaction rămâne incompletă în domeniul publicisticii. Ar urma jurnalul, cu cele cinci volume, cărora li se va mai adăuga unul inedit, descoperit recent de către Teodor Vârgolici în caiete ascunse din pricina conținutului lor ideologic refractar la comunismul opresiv. Gala Galaction înțelesese cu totul altceva prin socialismul său de inspirație evanghelică: strădania propovăduitoare, idealistă, pentru ajutorarea și mântuirea celor mulți și umili. Nu știu dacă detaliile documentare care lipsesc sunt esențiale sau revelatoare pentru a compune tabloul publicisticii și
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
trudovaci, pentru munci. Am lucrat la construcții de cale ferată și poduri vechi. Acasă aveam 300 gr. de pâine pe zi, la fel ca toată populația din Bulgaria - pe cartelă; la muncă aveam 600 gr., dublu. Nu aveam un regim opresiv. La Silistra, un singur coleg, cu care lucram la săpat pământ, un avocat tânăr, Averbuh, a fost împușcat în 1943 de Siguranță, fiind bănuit de comunism. și eu am fost bănuit de comunism; nu aveam voie să circulăm de la 9
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
din 1989 În urmă cu 14 ani, Timișoara dădea semnalul pentru întreaga Românie: a sosit ceasul! 1989 a intrat în istoria modernă drept „anno mirabilis“, anul în care, rând pe rând, statele europene s-au desprins din chingile unui regim opresiv. România părea să fie condamnată la izolare. Trecuse, aparent, cu bine pentru regimul de atunci, congresul partidului comunist, triumfalismul epocii a fost afișat, ca de obicei. Liniște. Tăcere. Deprimare. În jur, viața clocotea sub presiunea schimbărilor. În țară, ici, acolo
Agenda2003-50-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281812_a_283141]
-
Ceea ce a început la Timișoara în ziua de 16 decembrie 1989 s-a împlinit la București, pe 22 decembrie 1989. Mișcarea populară de la Timișoara se transformase, în doar câteva zile, în Revoluția care mătura de pe scena istoriei un regim politic opresiv, nelegitim, rupt de realități și incapabil să mai guverneze România, dar care era gata să sacrifice viețile cetățenilor pentru a supraviețui. Transformarea României într-un stat modern, european, cu instituții bazate pe valorile lumii libere și democratice, cu o economie
Agenda2003-51-03-gen2 () [Corola-journal/Journalistic/281850_a_283179]
-
opuse de contracție și dilatare, compresia corporală cuprinde aceleași faze că și dezagregarea din Catastrofă: discrepanta dintre nevoia de intimidare și impulsul implicării active în socializarea militară, de-teritorializarea identitara (aici, sub forma prejudecății etnice - încurajate de superiori și resimțite opresiv de Itic Ștrul - a vinovăției subînțelese / originare), brizarea "programului" cerebral (deși amenințat cu lichidarea dacă se va întoarce la unitate, Itic Ștrul nu poate concepe soluția dezertării, deoarece aceasta intra în conflict cu "soft"-ul instalat al datoriei). În plus
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
noastră, nu doar literară, de după al doilea război mondial. Nu avem alt exemplu de totală dezicere de comunism a unui fost înflăcărat militant, dezicere săvârșită în anii când comunismul era încă puternic în toate instituțiile lui, de o strivitoare forță opresiva. Puțini au cutezat, ca Desliu, să le înfrunte din interior, fără alt punct de sprijin decât propria îndârjire neistovita.
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
biblice EU-TU (la G.I., existentă a devenit monologica; poetul nu crede în caracterul ei dialogic, deși mai practică, în virtutea lumescului, extazul cu CELĂLALT). Datoriile și obligațiile existențiale, scopurile lipsite de noima ridică luciditatea eului orfic la rangul de fatalitate opresiva, strivitoare: "De-atâta amar de vreme m-am zbătut și eu/ ca să ajung gură acestei peșteri/ ce vibrează de muzici înalte. Am străbătut neguroase păduri de hătișuri virgine/ cu tubulara mea lanterna..." (Școală de poezie). Optzecistul din Onești scrie, scrie
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
fi ghicit, mă tem. Cum va fi, oare, citit astăzi acela pe care un munte de critică îl descrie drept monstru al preciziei literare, și implicit simbol al unui tradiționalism solid, care operează cu formule clasice, convenții limpezi, omnisciență inevitabil opresivă pentru un imaginar colectiv atît de rebel și sceptic? Întrebarea mi se pare foarte importantă și cred că ea ar fi putut constitui temelia elaborării acestor două volume. Publicarea unei cărți este, la urma urmelor, un act retoric. Prin urmare
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
drumului dintre eu și non-eu, se plasează stările de subconștiență: somnul, moartea, beatitudine. Ele aduc o aluviune romantică, mai exact spus un eminescianism corectiv al prezentului greu de îndurat, ca o magică plonjare într-o regiune ideală. În anii regimului opresiv, astfel de stihuri purtau o impenitentă încărcătură opoziționistă: "colb alb de penet/ gușă plină de vînt/ copil al cuvintelor mele/ în taină purtînd aripi nemărginite/ ți-e somn și ți-e milă de ele// eu mîna mi-o trec cu
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
tergo nostră sunt" (Viciile altora le avem sub ochi, dar pe ale noastre în spate). Românul distopic al lui Titus Popovici mi-a apărut, de această dată, ca o coborâre în infernul conștiinței individuale, distorsionată de viață într-un regim opresiv. Metode diferite, care merg de la tortură psihică (teroare, suspiciune, îndoctrinare) la cea fizică (frigul, subalimentația) au ca efect uniformizarea, îndobitocirea, instalarea unei ataraxii în deplină opoziție cu lozincile mobilizatoare. Exteriorul generează modificări ale interiorului, contribuind la alienarea individului. Un decor
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
discursuri diferite, variate, adesea nonconvenționale și nonconformiste, cel putin o zonă nu s-a clintit, pentru surprinzător de mulți cititori. Sensibilitatea aparte cu care se reacționează la discursul istoric (care pare a fi considerat, ca și stagiul militar, un fenomen opresiv dar necesar), e împinsă dincolo de limitele normalului. Istoria pare să rămînă un spațiu al majusculelor și al clișeelor, al dogmelor de nediscutat. De fapt, discursul istoric idealizat și regretat a cel impus de manuale în timpul mai multor decenii de cenzură
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
mai bine conduse, dar Noaptea soarelui răsare incită mereu prin amestecul deconcertant al confesiunii oneste, dublată de autoironie și umor, cu reconstituirea amplă a imaginii unei epoci, trăite din perspectiva și condiția intelectualului incapabil să se integreze într-o lume opresivă, absurdă.
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
face cu cei evocați -, și nu se ferește să recunoască, adesea, că în purtarea lui - în cazul convocărilor scriitoricești, la USR, în redacția revistelor etc. etc. - era inclusă și o mare doză de frică. O frică omniprezentă într-un regim opresiv, o frică pe care trebuie s-o fi resimțit - alături de anxietățile legate de propria- i creativitate de poet, speculează Agopian - chiar Nichita Stănescu (unul dintre defectele lui era... „frica de milițieni”) și pe care acesta din urmă și-o îneca
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
de lipsa de logică a cauzei. Prin urmare, vreau să subliniez cât se poate de clar că suntem alături de colegul nostru Dan Șova care, cu siguranță, ca noi toți, nu se va lăsa intimidat de aceste acțiuni cu vădit caracter opresiv, și va continua să fie la fel de vocal ca și până astăzi în dezvăluirea și dezavuarea abuzurilor lui Traian Băsescu și a sistemului aservit acestuia".
Cum este tradusă din PSD chemarea lui Dan Șova la DNA by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/21358_a_22683]
-
dreptate împingîndu-și proaspătul tată vitreg în prăpastie. Evadarea din condiția de "oaie neagră" o încearcă eroina lui Junji Sakamoto din Chip care va reuși să se metamorfozeze dintr-o troglodită urîtă într-o confidentă agreabilă, hărțuită însă de fantoma surorii opresive, omorîtă cu sînge rece. Cu sînge rece își va suprima părinții și placida fată bătrînă care vrea să-și consolideze astfel friabila căsnicie cu un șmecher fără scrupule: Petite chérie al debutantei Anne Villacèque. Din chiar această sumară și incompletă
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
vor resimți încă multă vreme, în dinamica artei românești, în general, și în sculptură, în particular. Dar dincolo de consecințele directe pe care tabăra, această comuniune și acțiune artistică în spațiul natural - singurul deschis și liber înlăuntrul unui sistem închis și opresiv -, le-a avut asupra multor artiști, asupra carierei și creației lor, ea a jucat un rol important și într-un alt plan, mult mai larg, cum ar fi remodelarea peisagistică, redefinirea culturală și reconstrucția simbolică a unui întreg teritoriu. Indiferent
O dublă aniversare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16740_a_18065]
-
care nu numai că nu sînt amenințate, ba dimpotrivă, sînt mai mult ca niciodată apărate? Hill se străduiește, cu succes, să ne convingă din primele pagini ale cărții sale, că trăim într-o epocă nefavorabilă individului, o epocă a comunitarismului opresiv, și implicit a discriminării și conflictelor. Soluția lui, la acest impas în care socoate că se află omenirea, este surprinzătoare pentru un scriitor american: cosmopolitanismul. Renunțarea la orice loialitate de grup (indiferent ce fel de grup, dar mai cu seamă
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
ce-i drept îndeosebi în epoca stalinistă, revărsîndu-se însă în timp și spațiu, precum știm, în întreg imperiul dominat sau influențat de ei, dacă ne gîndim și la China, Cambodgia, Vietnam, Coreea de Nord, etc. Naziștii își exercitau teroarea și întreaga mașinărie opresivă a statului înainte de toate împotriva evreilor, țapii ispășitori pentru toate relele; comuniștii își terorizau în primul rînd cetățenii propriilor popoare, transformați (cu rare excepții) fie în delatori, fie în instrumente pasive și timorate, fie repetînd prostește ca niște automați consemnele
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
la formidabilul succes de acum nici trei ani, Furnicutzele. Adorabil film care-și depășea condiția animînd și o veritabilă filosofie de viață, debitată în filigran parodic de Z, personajul calchiat după însuși Woody Allen, angoasatul marginalizat în conflict cu regimul opresiv al mușuroiului universal. Studiourile Walt Disney au contraatacat atunci cu Aventuri la firul ierbii, în care intriga, infantilă, dar nu mai puțin inventivă, lupta între Bine și Rău se dădea într-un furnicar terorizat de lăcuste. Emblematică pentru superproducția Mumia
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
în procesul socializării, impuse de clasele dominante, iar Norman Fairclough crede de cuviință a căuta originea concepțiilor noastre în ideologia puterii, inoculată membrilor colectivității prin educație instituționalizată și prin mass-media. Teorie nu chiar inocentă: "Presupoziția că oricare regim politic este opresiv ni se pare foarte periculoasă și falsă; șefii regimurilor totalitare sînt astfel exonerați de orice culpă, căci ideologia ar reprima individul în virtutea unei necesități metafizice...". Totuși o determinare contextuală a modernismului se impune. E vorba de bifurcarea modernității, care e
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
București, 2001, 254 p Timpul (ne)supunerii După Kamouraska, roman din 1970 pentru care Anne Hébert a primit Premiul Librarilor Francezi, Editura Univers publică un alt roman foarte cunoscut al importantei scriitoare canadiene, Copiii Sabatului (1975). Acidă critică la adresa caracterului opresiv al autorității exercitate încă de Biserica catolică romană tradițională la jumătatea secolului XX în Canada ' ca și la adresa caracterului opresiv de care Biserica în general, ca instituție de bază în cadrul organizării patriarhale a lumii, nu s-a despărțit vreme de
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
Francezi, Editura Univers publică un alt roman foarte cunoscut al importantei scriitoare canadiene, Copiii Sabatului (1975). Acidă critică la adresa caracterului opresiv al autorității exercitate încă de Biserica catolică romană tradițională la jumătatea secolului XX în Canada ' ca și la adresa caracterului opresiv de care Biserica în general, ca instituție de bază în cadrul organizării patriarhale a lumii, nu s-a despărțit vreme de multe secole, romanul e de așteptat că-și va șoca cititorii români (și rămîne de sperat că nu pe toți
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
este dreptul de a decide pentru ei înșiși. Supunerea, umilința predicate drept cale către înălțare sînt denunțate cu sarcasm drept ficțiuni menite să justifice acumularea de putere în anumite puncte ale ierarhiei. În loc să îndepărteze individul de puterea demonică, nenumăratele practici opresive sfîrșesc prin a-l împinge către aceasta, care îi oferă, în locul ficțiunii supunerii și a răbdării răsplătite cîndva, tot o ficțiune, dar a libertății și a dorințelor îndeplinite aici și acum. Prinse între aceste forțe deopotrivă degradante, personajele suferă contorsionări
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
care numai o țară cu un stat și o cultură hipercentralizată ți se poate oferi, într-un efect involuntar de libertate neașteptată". încercînd a-și defini "rebeliunea" ca o "revoltă " romantică sau nu - împotriva establishmentului, a unei stări de spirit opresive cvasi-generalizate, Ovidiu Pecican o integrează într-o perspectivă istorică, cea a marii cotituri de după 1989, "viitură a timpului" care a însemnat nu numai surparea regimului dictatorial din România, ci și dizolvarea unui sistem cu apetențe de mondializare, generat de ideologia
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]