441 matches
-
masă, a intrat pentru puțin timp, într-o stare de inconștiență. Sincer, Dovlatov - scriitorul de analiză, trage cu ochiul la psihiatru și se pronunță : „Și nu știu ce s-a întâmplat cu mine. Fie că și-a spus cuvântul disi dența mea oprimată, ori s-a dezvăluit firea mea de in fractor. Adică, asupra mea au acționat stranii forțe distruc tive.(...) M-am tras pe marginea scaunului. Am întins un pi cior. Am pipăit ghetele primarului orașului și, încetișor, le-am adus spre
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
vechiile prejudecăți. Cei patru președinții ortodocso-comunisti moldo-valahi nu au făcut altceva decât să continue lupta ideilor de sorgite greco-slava inpotriva influențelor greco-catolice a Școlii Ardelene, care n-au putut astfel să trecă Carpații decât cultural, fragemtar și au fost mereu oprimate. Cu toate astea, președinții moldo-valahii au simțit că legăturile lor cu occidentul, cu UE, sunt numai cu paleative culturale, laice, masonice, fără Dumnezeu, insuficiete, așa că s-au dus mereu la Roma și Fericitul Ioan Paul II-lea a venit și
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
a apărut adeseori destul de lipsită de culori. Numai griul de la trecerile de frontieră și fețele obosite, cam ca acelea ale pasagerilor din trenurile interzonale care trec prin gara Gera.” “N-am vrut un film ca un portret al unei națiuni oprimate, pentru ca apoi să-l alăturăm cu „dragostea”, ca forță pură, inocentă și eliberatoare. N-am vrut nici un fel de simbol. Dezavantajul cu simbolurile în filme este că vei sfârși întotdeauna descifrîndu-le, iar ce îți rămâne la final este ceea ce știai
Barbara, o poveste de dragoste din fosta RDG [Corola-blog/BlogPost/97608_a_98900]
-
a strâns, le-a împachetat și le-a transportat la Paris, unde le-a păstrat ani în șir fără să vândă niciun obiect, în ciuda unor dificultăți financiare extreme. O altă formă de credință, credința în arta, în cultura țării lui oprimate! Nu poți să contempli tezaurul georgian fără să te gândești și la abnegația acestui custode. Reflectând la toate astea, părăseam Muzeul tezaurului și ne îndreptam spre următorul, Muzeul Ocupației, 1921-1991. Saltul e uriaș. Mai întâi, șocul resimțit la vederea unui
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
să intre în troaca generală. Auzea prea multe guițături, prea multe râturi scormoneau în același recipient și tot prea multe excremente erau eliminate la fiecare pas, de nu puteai merge fără să calci în ele. Aceasta nu era o țară oprimată, ci un lagăr al mizeriei liber consimțite" (p. 334). Fundamental realist, romanul glisează cu ușurință spre metafizic și fantastic. La fel ca în toate cărțile lui Dan Stanca, personajul Pavel Samsonov (și, odată cu el, cititorul) se convinge că raționalul singur
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
Începând cu Evul Mediu și continuând cu Renașterea, perioade În care datorită catolicismului și a multiplelor manifestări ale acestuia s-ar fi putut crede că avem de-a face cu triumful castității și refularea instinctelor, prostituția este În egală măsură oprimată și tacit susținută. Mărturii ale acestei realități se găsesc pretutindeni: În artă și În documente, de la relatările istoricilor vremii până la listele de pedepse aplicate curtezanelor de mai marii curților sau de instanțe. Dovezi istorice incontestabile atestă existența unui desfrâu la
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de energizare. El sau ea trebuie să fie capabil(ă) să asigure informații, suport și consultanță persoanelor astfel încât acestea să poată face alegerile pe care le doresc” (Harris, 2001, p. 310). Asistență comunitară (community work) - „un proces prin care oamenii oprimați obțin deprinderile, cunoașterea și încrederea pentru a acționa asupra surselor problemelor pe care le au și pentru a genera schimbările pe care le doresc” (Harris, 2001, p. 310). Bugetare participativă - „procesul prin care o mare diversitate de actori dezbat, analizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
spus (mințit) că a fost închis timp de 21 de ani înainte de a izbuti s-o șteargă în America în 1985. Cîtă neobrăzare, să-ți crape obrazul, dom’ Colonel, uite cum fac popicii noștri turnători de meserie pe nevinovații, pe oprimații, pe năpăstuiții sorții, nu e asta culmea nerușinării? După serviciul religios, vreo 40 de persoane, asta însemnînd două-trei familii prietene, s-au strîns în fața Ambasadei de pe Strada 23, ca să facă ce? îi țîțîia fundulețul popii, zice Bătrînul, era speriat c-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
blonzi și cu ochi albaștri să conducă, să ofere modele, să comande și, la nevoie, să oprime - din toate astea el n-a putut să-și însușească nici măcar o sutime. Cum să-i oprime el pe alții? - când el era oprimatul. Cum era să-și exercite puterea? Când el era lipsit de putere. Cum să se bucure el de victorie, când el, unul, îl disprețuia atât de mult pe victorios - și, probabil, ideea victoriei în sine. „Știai, Alex, că ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mărinimoasă și cumsecade (care în visările mele edulcorate, dar modeste, nu are un chip), o să-mi depun ardoarea voluptății îmbelșugate. Dimineața o să pornesc spre centrul Newark-ului, la Tribunalul Districtual Essex, unde îmi desfășor activitatea luptând pentru dreptatea celor nevoiași și oprimați. În clasa a opta vizităm clădirea tribunalului ca să-i studiem arhitectura. În aceeași seară, acasă, în camera mea, scriu în proaspăt cumpăratul meu oracol de absolvent de-a opta, la MOTTO-UL PREFERAT „Nu-l călca pe cel înfrânt“. PROFESIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
furișeze Înapoi ca o coadă de șopârlă. I se adresă la plural cu termenul de „frați“. Susținu că nu era nici o rușine ca săracii să-și dorească să fie bogați și că nu e vina săracilor că sunt săraci și oprimați. Când toți sunt săraci, nimeni nu-i sărac. Bogăția lumii le aparținea tuturor. Dacă va fi Împărțită, nu vor exista oameni bogați, dar fiecare va avea destul cât să mănânce și nimeni nu va mai avea nici un motiv să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e un rezultat al acestei lupte. Socialiștii văd în revoluție «o răsturnare completă a formelor vechi de cooperație ale oamenilor», căci în locul economiei și producției burgheze se introduce economia proletară. Revoluția socială constă în cucerirea puterii politice de către o clasă oprimată, care nu a avut până acum această putere. [...] Mult mai largă și mai rațională este însă concepția pe care am numit-o filosofică-juridică. Întradevăr idealismul social consideră acum, pentru timpul prezent, ca o revoluție repartizarea dreaptă a tuturor puterilor între
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spus (mințit) că a fost închis timp de 21 de ani înainte de a izbuti s-o șteargă în America în 1985. Cîtă neobrăzare, să-ți crape obrazul, dom’ Colonel, uite cum fac popicii noștri turnători de meserie pe nevinovații, pe oprimații, pe năpăstuiții sorții, nu e asta culmea nerușinării? După serviciul religios, vreo 40 de persoane, asta însemnînd două-trei familii prietene, s-au strîns în fața Ambasadei de pe Strada 23, ca să facă ce? îi țîțîia fundulețul popii, zice Bătrînul, era speriat c-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
obstacole pentru a fi împiedicat, și că un profet în fruntea unei armate va face mai multe profeții decît dacă s-ar lupta doar cu argumente. Este adevărat că religia creștină, neputîndu-se afirma decît prin dispute, a fost slabă și oprimată; nu s-a extins în Europa decît cu prețul a mari vărsări de sînge. Nu este însă mai puțin adevărat că s-a putut da curs unor opinii și unor schimbări fără dificultate. Cîte religii, cîte secte n-au fost
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a împărți pe din două lotul complex al vieții, aruncând Osteneala asupra celuilalt și păstrând pentru ei înșiși Satisfacția. Rămâne de văzut sub ce formă nouă se manifestă această tristă tendință. Opresorul nu mai acționează direct cu propriile forțe asupra oprimatului. Nu, conștiința noastră a devenit mult prea meticuloasă pentru asta. Există încă tiranul și victima, dar între ei se plasează un intermediar care e statul, adică legea însăși. Ce altceva mai în stare de a face să tacă scrupulele noastre
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
fiica Ioanei. Poate că de aceea regele Mihai o numește, în 1980, președinta Consiliului Național Român destinat a reuni pe toți Românii exilați din țările Europei Occidentale, într-un organism politic structurat care să arate Puterilor lumii libere tragedia României oprimate. De fapt, era al doilea Consiliu Național care se crea: primul, eșuat, se formase în Statele Unite, sub președinția generalului Rădescu. Cel creat în 1980, prin vot liber și secret, exercitat în mai multe țări europene, și-a ales un comitet
O viață închinată unui ideal by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/7356_a_8681]
-
și în țările emergente“, a spus Suveranul Pontif, în timpul întâlnirii cu o delegație a Consiliului Pontifical pentru opere misionare, citat de Mediafax. În țările în curs de dezvoltare, victime ale „unei mondializări caracterizate deseori prin căutarea profitului, numărul săracilor, emigranților, oprimaților, este în creștere“, a adăugat Papa Benedict al XVI-lea. El a reluat și apelul la adresa creștinilor, cărora le-a cerut "să nu se teamă, în pofida persecuțiilor" motivate de credința lor. "Creștinii nu trebuie să se teamă, chiar dacă acum sunt
Papa Benedict al XVI-lea: Nesiguranţa, sărăcia, emigrarea - noile forme de sclavie din lumea contemporană () [Corola-journal/Journalistic/60597_a_61922]
-
nu abandonează esteticul (depun mărturie ineditele acelei perioade, publicate tot de Adrian Ălui Gheorghe după 1990), judeca literatura tot mai mult sub unghiul implicației ei morale. Poetul se situează neechivoc, prin gesturi publice de solidarizare cu disidenții și cu cei oprimați, de partea bună a baricadei. Îi scrie scrisori severe, de o nemeritata demnitate, lui Eugen Barbu, la revista „Săptămâna”, si, în același timp, îi transmite profunde semnale de solidaritate lui Liviu Ioan Stoiciu, în Focșanii în care acesta își avea
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
sistem poate fi și el privit prin prisma urmei derridiene. Sistemul se bazează pe o anume idealizare a grupurilor sociale dezavantajate ceea ce duce la o permanentă căutare în realitate a unui limbaj care tinzând spre un anume respect al celor oprimați, amână rezolvarea problemelor lor sociale, economice, politice. Urma, în acest caz, este simulacrul permanent al prezenței limbajului correct din punct de vedere politic, simultan cu amânarea soluțiilor de fond. Fără a obosi cititorul cu limbajul, adesea greu digerabil, al eseurilor
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
teama de a fi copleșit, „simte că-i fuge pămîntul de sub picioare”, „devine conștient de propria sa limitare și finitudine”. Cum după Adorno, Eul este „agentul oprimării naturii”, prin critica principiului Eului arta devine „purtătorul de cuvânt istoric al naturii oprimate”. Trebuie spus că această teorie a efectului artei este filosofică, nu psihologică, și nu este lipsită de o doză de imaginație. Pe de altă parte, spune Adorno, formele necesare ale lumii exterioare, în cadrul cărora se realizează oprimarea naturii (spațiul, timpul
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
fost acuzați de toate cele care li se pun în cârcă comuniștilor, s-ar crea un cadru legislativ pentru apărarea lor. Sperând că ați înțeles argumentul nostru, vă facem o simplă solicitare. Ca om, ca politician care apără drepturile minorităților oprimate, vă invităm să apărați din Parlament și drepturile comuniștilor. Luați poziție în favoarea comuniștilor pentru a ajuta astfel tot spectrul politic de stânga. Faceți în așa fel încât comuniștii să aibă dreptul să se apere, ceea ce înseamnă că trebuie să aibă
Cernea, acuzat că nu a apărat o minoritate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36444_a_37769]
-
erau persecutați, indiferent de faptul că erau cetățeni români sau cetățeni greci. Italia invadase Grecia, și, cum România se orientase către axă, în țară și Grecii erau supuși la manifestări concrete de extremis. încă o dată se repetă în istorie, ceea ce oprimații acestei lumi au trăit în momente cumplite de "antropofagie", de la victimizarea microgrupurilor umane la organizarea de execuții în masă. Oferim spre cunoaștere câteva fragmente din jurnalul contelui, în așteptarea unei oportunități de publicare a acestuia. Petru de Roma a scris
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
cuvântul este scris de nenumărate ori în dreptul numelui acestei femei), tratându-i cu indiferență pe toți ceilalți care, probabil (cu siguranță, insinuează autorul tetralogiei) s-ar fi dezvoltat mult mai sus dacă nu ar fi fost ținuți de-o parte, oprimați chiar, de către primul născut al familie Rebreanu. Mizerabilă premisă pentru un roman ce se dorește a fi justițiar. Altfel, Spectre în labirintul uitării se citește cu destul interes, ca un adevărat roman de intrigă și spadă, Ilderim Rebreanu punând în
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
depărtare,/ Cu mîna-mi făceau semn să tac,/ Temîndu- se de vreo-ntrebare.// Și toți, copii, bărbați, femei,/ Pe cît puteam să-mi dau eu seamă,/ Vorbeau cu greu chiar între ei,/ În șoaptă numai și cu teamă“. În Alai, gloata oprimată s-a transformat într-un șir de ocnași, în condamnați care s-au obișnuit deja cu starea lor: „Năstrușnici oameni mă-nsoțeau la drum!/ Aveau cătușe, lanțuri la picioare,/ Și chipuri parcă înmuiate-n scrum. Ciudați ocnașii! Pe fața lor murdară
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
trăi în așa fel încât să respecți și să întărești libertatea celorlalți”. Șapte ani mai târziu, după ce renunțase la președinția țării, își amintea de convingerea cu care ieșise din lunga detenție: „Știam foarte bine că opresorul trebuie eliberat ca și oprimatul. Un om care-i răpește altui om libertatea este prizonierul urii sale. El se află în spatele gratiilor prejudecăților și îngustimii lui de spirit. Trecând pragul închisorii, mi-am spus că misiunea mea este să-l eliberez atât pe oprimat, cât
Nelson Mandela (1918-2013) dixit () [Corola-journal/Journalistic/2954_a_4279]