129 matches
-
albe - o scriitură eliberată de orice servitute față de ordinea marcată de limbaj. Scriitura zero este de fapt o scriitură la indicativ. Ar fi just să se spună că este o formă jurnalistică, dacă jurnalismul nu ar fi dezvoltat tocmai forme optative sau imperative - patetice, adică (Roland Barthes, 1964). Ne aflăm pe un teren extrem de alunecos și generator de confuzii. Dacă jurnalismul se opune poeziei, ar trebui să stabilim măcar ce este poezia. Ar fi prea simplu să acceptăm ideea că poezia
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din aceeași categorie cu un -then ca În acest pasaj aparținând lui Sophron 3: „Ea care-și dorea să aibă copii”. Iată și un alt exemplu preluat din Homer: „Ce ți-aș mai tăia ardoarea ta războinică”4. Dar folosirea optativului introdus prin ei În rugăciuni este deocamdată Îndeajuns dovedită. 6. Când Nicandros Își termină expunerea, prietenul meu, Theon, pe care tu, Sarapion, l-ai cunoscut deja, Îl Întrebă pe Ammonios dacă Îi este Îngăduit și dialecticii, (E) al cărei renume
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ireal. Alături de indicativ sau mod zero al acțiunii narative există și modurile voinței și ipotezei. Din prima categorie fac parte obligativul ca mod al unei propoziții ce trebuie să se întîmple în maniera reprezentărilor colective constrîngătoare (reprezentînd legea societății) și optativul cores-punzînd acțiunilor dorite de personaj. Din cea de-a doua categorie fac parte condiționalul ca mod al implicației dintre două propoziții, astfel încît subiectul celei de-a doua propoziții și cel care pune condiția să fie unul și același personaj
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
despuiare / Și unda logo dită sub cer) care pot semnifica forța artei moderne de a surprinde și exprima tainele și limitele vieții și ale morții, ale credinței, ale cunoașterii, ale artei. Secvența a doua se deschide cu verbul la mod optativ, ar trebui, semnalând astfel că poezia pentru care optează Ion Barbu este cea modernă, figurată prin metaforele cântec încăpător și lauda grădinii de îngeri. Imaginarul poetic este structurat acum pe comparații dezvoltate, exprimând ideea unei poeziicântec care reeditează geneza universului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
retragerea lui Allan în singurătatea munților Himalaya. Lipsit de cer titudinile fanatice ale celei ce trăise iubirea mai ales în plan metafizic, Allan eșuează între întrebări fără răspuns: De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei. Acest optativ care încheie cartea, lăsând totuși finalul deschis, exprimă, mai elocvent decât orice, convingerea că numai prezența ființei iubite e unica certitudine a existenței. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee/o temă în romanul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
față de motivația primară”. 9Studies in personality, 1961, p. 145-155). Studies in personality, 1961, Helt Rinchart and Winston, London. Compusă, în viziunea lui Allpert, din: conștiința „imperativă” (care constă în adaptarea de către personalitate a cerințelor, obiceiurile etc. ambianței sociale) și conștiința „optativă” (conștiința de sine, „Propriumul”), care permite compararea și corelarea valorilor și exigențelor externe cu sistemul propriu de valori și exigențe morale. A dynamic theory of personality, 1935, McGraw-Hill, New York. Vectorul reprezintă forța cu care valența acționează asupra persoanei. Aceasta din
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dintre ființa lumii și ființa umană este reliefat prin prezența corelativă a planului nominal ilustrat de vocative sau de microtextul descriptiv cu planul verbal, reprezentat de imperativul implorativ, în tandem cu notația incertitudinii și posibilității, prin utilizarea conjunctivului și condiționalului optativ: "Munte, munte, brad frumos, / Apleacă-ți crengile-n jos, / Să mă sui în vârful tău, / Să-l văd pe bădița-l meu; De-ar veni drăguța vară, / Să mă duc cu badea iar, / În mijlocul codrului, / Să sting focul dorului, / Codrule
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-o-necat."170; De-ar fi dragostea ca noru / N-ar mai îmbătrâni omu; / Dragostea nu-i călătoare / Te usucă pe picioare."171 Uneori, însă, destinul cosmic, jinduit de ființa umană, stă sub semnul posibilului (propoziții condiționale, verbe la condițional optativ), prezentificarea acestuia /verbe la indicativ prezent trăiesc, mi-e dor) anulând puterea comparațiilor de a realiza complementaritatea inițială om univers: "De-aș trăi ca plopu-n vale, / Nu m-ar mânca atâta jale; / De-aș trăi ca plopu-n munte, / N-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mult am stat și m-am mirat, / Pe-acel pod eu ce-am cătat?"228 Varianta substantivală diminutivală, "norocelul", ca incipit adresativ, potențează acțiunea imprecativă, realizată de conjuncția "de" care prefațează nucleul semantic procesual, ca trecere de la irealitatea expresiei la optativul determinat de interiorizarea actului poetic: "Norocele, de te-aș prinde, / Ț-aș da foc și te-aș aprinde / Într-o margine de drum, / Ca să nu mai iasă fum; / Pe trei părți cu lemne verzi / Și pe trei cu lemne-uscate, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
despuiare / Și unda logo dită sub cer) care pot semnifica forța artei moderne de a surprinde și exprima tainele și limitele vieții și ale morții, ale credinței, ale cunoașterii, ale artei. Secvența a doua se deschide cu verbul la mod optativ, ar trebui, semnalând astfel că poezia pentru care optează Ion Barbu este cea modernă, figurată prin metaforele cântec încăpător și lauda grădinii de îngeri. Imaginarul poetic este structurat acum pe comparații dezvoltate, exprimând ideea unei poeziicântec care reeditează geneza universului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
retragerea lui Allan în singurătatea munților Himalaya. Lipsit de cer titudinile fanatice ale celei ce trăise iubirea mai ales în plan metafizic, Allan eșuează între întrebări fără răspuns: De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei. Acest optativ care încheie cartea, lăsând totuși finalul deschis, exprimă, mai elocvent decât orice, convingerea că numai prezența ființei iubite e unica certitudine a existenței. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee/o temă în romanul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Al. Mușina, numindu-l "dușman" al postmodernismului și "partizan" al "unor prefaceri profunde, pentru a îndrăzni să crezi că ai putea lăsa generațiilor care vin memoria unor fapte pline de măreție și curaj". Apoteotic! Un capitol exploziv se intitulează "Condițional optativ trecut" ce demonstrează cum mulți intelectuali în viață, acuzând brusc complexul imitatio Christi, se folosesc de retorica ilicită pentru a obține poziții dominante în sfera publică. Asta în timp ce alții continuă să rămână usbeci, asemeni eroului lui Montesquieu, inteligenți, cu o
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
p. 135-138 28 Propoziția nu se adresează numai rațiunii, ci și afectivității. Unele propoziții au latura informativă pe primul plan, altele, latura expresivității. De altfel, latura expresivă ocupă primul plan nu numai în propozițiile artistice, ci și în propozițiile interogative, optative, imperative, exclamative, e tc . Într-o propoziție interogativa este împinsă în prim-plan nu forma logică ci forma extralogică - întrebarea. In vreme ce structura judecății care se afla pe planul al doilea într-o propoziție interogativa poate fi „S este P
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
p. 135-138 28 Propoziția nu se adresează numai rațiunii, ci și afectivității. Unele propoziții au latura informativă pe primul plan, altele, latura expresivității. De altfel, latura expresivă ocupă primul plan nu numai în propozițiile artistice, ci și în propozițiile interogative, optative, imperative, exclamative, e tc . Într-o propoziție interogativa este împinsă în prim-plan nu forma logică ci forma extralogică - întrebarea. In vreme ce structura judecății care se afla pe planul al doilea într-o propoziție interogativa poate fi „S este P
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
condamnat. Aș fi vrut să-l rog eu să-mi ceară să-i povestesc, căci deși era atât de tăcut și îndepărtat, îl ghiceam în stare de o mare prietenie."367 Prezența anaforică a structurii "aș fi vrut", prin prisma optativului perfect, punctează antitetic convingerea celorlalte personaje (inclusiv a doamnei T.) că nu se cunosc și că nu resimte nici un sentiment profund pentru ea. Orgoliul și profunzimea trăirilor mențin personajul masculin în defensiva depărtării, decantând compătimitor tentativele celor care se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ură și mizantropie cosmică, ce se revarsă într-un climax al înfierării tuturor celor ce nu erau ca el, stăpânul exigent al propriei puteri simbolice. Monologul interior, doldora de revoltă teoretică fără plecare, ilustrează o tipologie a potențialului la condițional optativ, împietrită în inacțiune, indecizie, resemnare pe fond discordant. Mecanismul om-marionetă (Jonathan Noel) se speriase de eventualele, presupusele turbulențe prevestite de porumbel, cu care era inapt să se confrunte. Ca să nu mai vorbim de o totală schimbare a vieții. Condamnat pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
îndoiala pioasă, deși Stalin începuse un seminar teologic în Georgia natală. Textele semnate de "generalissim" aveau rigitatea și răceala gheții. Limbajul, noțiunile, inferențele se prezentau în nenumărate forme imperative. Cu ele nu se prea puteau construi perspective. Acestea presupun subjonctivele, optativele îmbietoare, luminoase, calde, cât de cât ritmate cu tacturile inimilor și sufletelor oamenilor naturali și credincioși totodată. Elevii și studenții părăseau curând lectura și interpretarea conștientă, canonizându-și memorarea câtorva lozinci. La început maturii, mai târziu și tinerii au devenit
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
serie de metafore ale creației poetice" (2000, p. 187): "[...] Jetzt aber tags! Ich harrt und șah es kommen, / Und was ich șah, das Heilige șei mein Wort" (1946-1985, p. 118). După cum sesizează de Mân, "subjonctivul este, aici, mai degrabă un optativ; indică rugăciunea, marchează dorința și aceste versuri enunța intenția poetica eternă, dar afirmă imediat că aceasta nu poate fi nimic mai mult decât o intenție" (1983, p. 258). Prin contrast, eul creator blakean, deghizat în Bardul din Milton, se scutură
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Nu l-ai văzut ce iritat era? „Propozițiile dublu subordonate simultan introduse prin conjuncția că, prin pronume sau adjective pronominale și prin adverbe au predicatul de obicei la modul indicativ; ele se pot construi și cu modul prezumtiv sau condițional - optativ”( Mă regăsesc în fiecare poezie, așa cum gândeam, simțeam și aș fi scris și eu pe atunci.) . Propozițiile introduse prin conjuncția să se construiesc cu modul conjunctiv. Valoarea modurilor este aceeași ca și în propozițiile independente. În ceea ce privește topica propoziției dublu subordonate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
temelor, cât și de complicarea narativă) și intenția autorului de a oferi cititorului o sinteză a întregii sale creații romanești. Găsim pe tot parcursul textului elemente care conturează o întreagă izotopie a aparenței și a posibilului. Folosirea frecventă a condiționalului optativ(,,sar putea întâmpla”; ,,ar putea fi”) și a verbului ,, a crede” (în general orice frază legată de conținutul mistic al romanului stă sub semnul ipotezei, al incertitudinii) este completată de prezența cuvintelor sau a sintagmelor subliniate de scriitor. Procedeul, prezent
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
mari tipuri (descriere, narațiune, expunere, argumentație) instrucția sau prescripția (text procedural al lui Longacre), în timp ce De Beaugrande și Dressler (1981) privilegiază descrierea, narațiunea și argumentația, iar Bice Mortara Garavelli (1988) adaugă la cele cinci tipuri ale lui Werlich un tip optativ (actualizat prin expresiile urărilor, blestemelor, descântecelor, formulelor magice, incantațiilor, rugăciunilor, satirelor). În aceste trei cazuri, doar textele monogerate sunt luate în considerare, pe când dialogul este exclus de la sine. Confruntat fiind cu eterogenitatea oricărui discurs și ținând cont de stadiul actual
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de limbaj, iar, în acest caz, țin de planurile ilocuționar (A1) și enunțiativ (A2) de organizare textuală și nu de secven-țialitatea (B2) propriu-zisă. La fel se întâmplă și cu ordinea naturală aflată la baza "injonctivului"; cât despre utilizarea "predictivului" și "optativului"8, descrierile trebuie abordate ca ceva ce trebuie să urmeze sau se presupune că ar trebui să urmeze. În același spirit, mi se pare imposibil să considerăm tipul "poetic" ca fiind un tip de punere în secvență comparabil cu celelalte
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unei sintaxe. În fine, imaginea ignoră mărcile timpului. Nu poți să-i fii decât contemporan. Nici în avans, nici în întârziere. Durata? O succesiune lineară de momente prezente echivalente între ele. Durativul ("Ani de-a rândul, m-am culcat devreme"), optativul ("Dezlănțuiți-vă îndată, furtuni mult-dorite..."), frecventativul ("Mi se întâmpla adesea să..."), viitorul anterior sau perfectul compus nu au echivalent vizual direct (cel puțin fără ajutorul unei voci din off). Aceste patru deficite sunt fapte obiective, nu judecăți de valoare. Și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe Aristotel cu Descartes și cu Pascal. La început, nu am înțeles. Mi-a explicat apoi că era vorba de o înserare în logosul, aristotelic, apofantic, - tratând lumea doar la modul indivativului prezent - și al celorlalte logosuri "pasionale" printre care "optativul", ca mod de exprimare, adică dorința, injoncțiunea, completând tabloul logicii cu toate modalitățile de expresie ale gramaticii - aici nu am înțeles, dacă este vorba de o reducere la raportul logico-gramatical, aveam unele îndoieli, dar nu eram pregătit și am preferat
4 ianuarie 1957 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8381_a_9706]
-
2, s.v.). 22 "Numeroase discursuri debuteză adesea, în română, de exemplu, prin anunțarea prealabilă a intenției de a realiza un anumit tip de activitate lingvistică. Aceasta se exprimă prin intermediul unui indice volitiv: verbul a voi /a vrea (la indicativ sau optativ) sau echivalente ale acestuia, adăugat verbului la conj.: vreau să .spun, vorbesc, discut, întreb, rog, invit [...]: Eu vreau să vă dau un exemplu; Acuma eu vroiam să spun un lucru; Vreau să spun următorul lucru..." (Manu Magda 2003b: 79); v.
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]