37 matches
-
cu Pompei. Terenuri din părți nepopulate ale Italiei aveau să fie restituite și oferite veteranilor lui Pompei. Astfel, Cezar nu ameliora doar problema mulțimii șomere din Roma, ci satisfăcea și doleanțele legiunilor lui Pompei. Însă Cato cel Tânăr, alături de facțiunea Optimaților, s-a opus conceptului, din simplul motiv că era o idee a lui Cezar. Consulul a mustrat Senatul și a dus problema direct în fața poporului. În timp ce vorbea în fața unei Adunări cetățenești, Cezar și-a întrebat co-consulul, Bibulus, despre sentimentele sale
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
dorea securitatea unei domnii provinciale cu ajutorul legiunilor, iar Crassus dorea oportunitatea gloriei militare către est, în Parthia. După soluționarea problemelor, Crassus și Pompei s-au întors la Roma pentru a participa la alegerile din 55 î.Hr.. În ciuda înverșunatei rezistențe din partea Optimaților, inclusiv o întârziere în alegeri, statutul de consuli al celor doi a fost confirmat până la urmă. Cezar nu și-a asumat nici un risc, însă, și a trimis nunțiul său, Publius Crassus, înapoi la Roma alături de 1.000 de oameni pentru
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Alea iacta est”" ("„Zarurile sunt aruncate”"), sau "„Fie ca zarurile să zboare la înălțime!”" (un citat al poetului Menander). Această controversă minoră apare ocazional în literatura modernă când un autor atribuie citatul mai puțin popular al lui Menander lui Cezar. Optimații, inclusiv Metellus Scipio și Cato cel Tânăr, au fugit către sud, neștiind că Cezar este însoțit doar de Legiunea a X-a. Cezar l-a urmărit pe Pompei până la Brundisium, sperând să restaureze alianța lor anterioară de zece ani. Pompei
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
poate că nu a avut echivalent în realitate, însă reflectă fidel atitudinea publică la moartea lui Cezar. Antoniu, care de un timp se distanțase de Cezar, s-a folosit de supărarea mulțimii romane și a amenințat cu dezlănțuirea ei asupra optimaților, poate în intenția de a prelua el însuși controlul asupra Romei. Însă Cezar îl numise pe nepotul său Gaius Octavius ca moștenitor unic al vastei sale avuții, oferindu-i lui Octavius atât puterea imensă asigurată de numele lui Cezar, cât
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
de gând să năvălească înainte de miezul nopții și să-i măcelărească pe unguri. Regele nu l-a crezut, l-a dat pe mâna străjilor, și, deși nu mâncase, s-a ridicat de la masă și „îi strânge de îndată pe toți Optimații, Sutașii și Comandanții călărimii, le povestește primejdia ce-i amenința dinspre dușman (și) le poruncește să ia armele pe ascuns, rânduiește străji în cetate pe toate căile și la toate porțile, (iar) la intrările pieții așează cohortele pretoriene. Dinaintea gazdei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
susține Gilbert, ca ideologia republicana putea să devină cu ușurință nu doar un instrument adoptat și gestionat de un partid al poporului florentin într-un episod al luptei de clasă, ci și de o clasă superioară a "nobililor" sau a "optimaților". În orașele cu cele mai vechi tradiții civice, precum Florența și Veneția, îndemnurile republicane au fost arme politice puternice, care puteau să fie folosite nu doar pentru a democratiza un regim republican, ci și pentru a-l delegitima. Faptul că
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că s-a născut cu un an înainte, sub consulatul lui Hirtius și Pansa, alții că s-a născut în urmă, sub consulatul lui Servilius Isauricul și al lui Antonius. Tatăl său, Tiberius Claudius Nero, a făcut parte din rândul optimaților extremiști. A fost qestor al lui Caius Caesar și în calitate de comandant al flotei în luptele de lângă Alexandria, a contribuit în mare măsură la victoria finală. A fost numit pontifex în locul lui Publius Scipio și a fost trimis să conducă coloniile
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
-o poporului său, deci ceea trebuie spus va lumina această afirmație care nu trebuie să trezească nelămuriri nimănui. În rîndurile poporului creștin, deci în orice națiune care îi aparține, apar întotdeauna trei puteri de fapt: puterea supremă sau guvernativă, puterea optimatului sau a nobililor și puterea poporului. Se întîmplă în așa fel încît atunci cînd una din aceste trei puteri se face vinovată de ceva ea întîmpină opoziție din partea celorlalte două și este pedepsită de acestea care atunci își unesc forțele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
alungarea lui Savonarola și ascensiunea lui Piero Soderini s-a desfășurat o amplă luptă între grupurile de putere. În septembrie 1501, Marele Consiliu 4 a permis puternicei magistraturi războinice "Cei Zece ai Libertății și ai Păcii" în care mulți dintre optimați sau aristocrați erau obișnuiți să stea în virtutea experienței lor în problemele statale, să decadă, lăsând problemele militare să fie conduse de către Priori della Signoria. În anul următor, funcțiile de Podestà și Căpitan al Poporului au fost abolite, iar jurisdicția penală
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
spânzurați și trupurile lor au fost arse în Piazza Signoria, care fusese în prealabil locul unde Savonarola aprindea rugurile vanităților. [Figură 21]. Execuția lui Savonarola a fost un triumf pentru un grup de patricieni cunoscuți contemporanilor drept granzi (grandi) sau optimați (ottimati). În anii ce au urmat, însă, poziția granzilor a devenit tot mai slabă în Florența din cauza relațiilor nesigure cu Franța și a eșecurilor din războiul pentru recucerirea Pisei. În iarna și primăvară lui 1501 granzii par să fi devenit
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
treilea frate, Giovanvittorio, că frații Soderini au acționat împreună în acești trei ani.117 Odată cu moartea lui Paolantonio în vara lui 1499, conducerea familiei a trecut la Piero, care în iarna lui 1500-1501 a părăsit sau a fost părăsit de optimați, și drept consecință a început să susțină instituțiile regimului popular. În ianuarie și februarie 1501, cănd granzii au ținut mai multe întâlniri pentru a discuta propuneri pentru restrângerea regimului prin limitarea Marelui Consiliu, Soderini a refuzat să participe. Acest fapt
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ritualul, 53 Naldini, familia, 36; Francesco di Domenico, 36 Napoli, 75, 100 Niccolò di Baldo, 83, 85 nobili, 58, 59 nume de botez, 33, 83, 148 observantism, observanța, 63, 69, 72, 129 Onofrie, sfanțul, 60 opera a, 27, 31, 78 optimați, 65 Origen, 50, 53 Orsanmichele, 60 Orvieto, 41, 104 Pagni, Lorenzo, 57 Palatul Podestà, 34, 100, 119, 129, 139 Palatul Signoriei, 79 Pandolfini, Bartolomeo, 72, 134 Pazzi, Geri di Poldo, 83 pălăria infamiei (mitra infamiae), 59 Penitențiarul Vigiliei din Avila
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]