24,963 matches
-
fiindcă își iubesc atît de mult meseria asta prost plătită și adesea umilitoare încît nu se îndură să se ducă în altă parte unde ar fi plătiți de zece ori mai bine, ei sînt cei ce ar trebui să se opună mediocrilor, securiștilor și pleșcarilor care îi fac de rîs și care ucid lent școala din România.
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
țării cu iluzia că va reuși, ca mai înainte, să înșele pe toată lumea. între timp are loc ceva nou pe plan internațional: ameliorarea relațiilor sovieto-americane. Dar Ceaușescu a refuzat categoric perestroika și glasnosti-ul, ca și cum el singur ar putea să se opună mersului istoriei. Nu știu de ce, dar am impresia că timpul merge mai repede aici la Stockholm, în vreme ce în alte orașe el e mai lent și nu se grăbește deloc. Oamenii sunt sumbri, înecați în muncă și în alte treburi care
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
lac de sudoare, totul mi s-a părut atât de îngrozitor, ca și cum ar fi fost vorba de o prevestire neagră. Am luat hotărârea de a anula călătoria și a renunța la încă o vanitate plină de mondenitate. Dar Renè se opune surâzând. El are în ochi acea veselie a omului pregătit să înfrunte prevestirile. îmi reproșează că am citit prea mult ieri-seară; Strindberg, care era atât de superstițios încât lua notă de toate comunicările făcute în vis, anulând călătorii și desfăcând
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
a reușit cel mai bine. De ce a reușit mai puțin în genurile ficțiunii, Rene, Atala, Martirii. Este o problematică de genuri care mă interesează mult la Chateaubriand. Și aceasta pentru că între domeniul ficțiunii și cel al dicțiunii care i se opune, Chateaubriand s-a împlinit cel mai bine pe terenul dicțiunii: autobiografia, reflecția politică, alte tipuri de eseuri, precum Geniul creștinismului. În partea aceasta non-ficțională el s-a exprimat mai bine și cred că la acest versant al operei sale putem
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
relativă, a anilor '30 și fără societatea civilă a anilor '30 care, de n-ar fi început războiul în 1939, ar fi putut împiedica derapajul de extremă dreaptă tot așa cum, după război, a putut pentru o bucată de vreme să opună o rezistență morală și intelectuală considerabilă terorismului comunist. Regăsirea generației '27 - a spiritului ei creator, spre deosebire de politica ei dezastruoasă - n-ar trebui să fie și regăsirea unei situații ideologice polarizate între o dreaptă cu tendințe-ispite extremiste și o stîngă slabă
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
mai scăzut, și nici terminarea celui de-al doilea război mondial nu a atras după sine o revitalizare a procesului de cercetare. Cartea lui Reinhart Meyer-Kalkus reprezintă o pledoarie în favoarea dimensiunii acustice, muzicale a limbii și artei vorbirii și se opune teoriilor unilaterale ce se raportează exclusiv la scriere sau imagine. Studiul cuprinde o discuție complexă din prima parte a secolului 20, purtată în domeniile literaturii, teatrului, psihologiei, lingvisticii și esteticii, stimulată de apariția noilor mijloace ca telefonul, radioul și filmul
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
chiar la unii beneficiari direcți, oameni de teatru (a căror "ignoranță" era un alibi moral). Din mai multe puncte de vedere, premiile cu pricina ar trebui, mai degrabă, să ne alarmeze decît să ne bucure. Nimeni nu s-ar fi opus ca M.C.C. să instituie Premii Naționale pentru literatură, artă, teatru, film etc., și ca premiații să fie reprezentativi, dacă nu neapărat și foarte numeroși. Primul semn de întrebare îl ridică limitarea acestor premii la teatru. Anunțate pe nepusă masă și
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
în ultimul rînd, se ajunge la delimitarea de extrema dreaptă, constantă și zgomotoasă în cazul lui Ionescu. Ce rămîne însă în locul lăsat gol de inapetența lui Ionescu pentru o astfel de ideologie? Un fel de cale de mijloc, care se opune deopotrivă comunismului și fascismului și pe care Ionescu pare că o regăsește, dar oarecum pasager, în personalismul, noul humanism de la revista franceză Esprit de la sfîrșitul anilor '30. în scrisoarea care exaltă acest "fel francez de așezare a lumii" se întrevede
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
Odiseu spre Ithaca, numai unuia îi e dat să ajungă; literatura creștină occidentală a instituit în Evul Mediu motivul tînărului cu sufletul și cugetul neatinse de păcat menit să afle secretul lumii - cazul cel mai celebru: Perceval din legendele Graalului (opus mult mai viteazului, dar adulterinului Gauvain). Și aici (o spun cu riscul de a deconspira finalul romanului) cel care învinge necunoscutul și moartea, cel căruia îi e dat să vadă Cartea este cel mai puțin în măsură să-i deslușească
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
luptător împotriva sarazinilor - musulmanii omaiazi din Spania - cum se scrie în cronici dar mai ales în Cântecul lui Roland - și califul Bagdadului abasid) nu s-ar fi stabilit relații, schimburi de solii, vizite, comerț. Harun al-Rașid avea tot interesul să opună Imperiului Bizantin un alt imperiu, pe cel al lui Carol cel Mare, iar, pe de altă parte, să-l folosească pe împăratul roman împotriva dușmanilor de moarte ai abasizilor, omaiazii din Damasc, ce ocupaseră Spania și întemeiaseră califatul de Cordoba
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
sprijină pe slăbiciunea celuilalt, dar dacă acesta din urmă dispare, forța celuilalt nu se mai sprijină pe nimic și se prăbușește". Încet și fără patetism, mama se va afunda singură, va coborî conștient fiecare treaptă, nu fără a încerca să opună o subtilă rezistență. Când se pune problema lichidării casei părintești și găsirea unui apartament într-un azil de bătrâni, mama încearcă totul: refuză, contraatacă, tergiversează, bate în retragere, simulează: "noi voiam soluții, mama voia să discute, adică să fie cu
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
se reflectă și În sufletul meu. Dar nu. Sentimentul care mă călăuzește În acest moment este cu totul altul”. Prima persoană care a aflat despre marea lor dragoste, a fost confidentul lui Eminescu, Titu Maiorescu. La Început nu s-a opus. A considerat că fiecare poet trebuie să aibă muza lui. Mai târziu, când Eminescu și-a mărturisit intenția de a se căsători cu Veronica, Maiorescu s-a folosit de autoritatea lui opunându-se căsătoriei. Se temea că această Împlinire Îi
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Eminescu, Titu Maiorescu. La Început nu s-a opus. A considerat că fiecare poet trebuie să aibă muza lui. Mai târziu, când Eminescu și-a mărturisit intenția de a se căsători cu Veronica, Maiorescu s-a folosit de autoritatea lui opunându-se căsătoriei. Se temea că această Împlinire Îi va aduce fericirea supremă și atunci nu ar mai fi avut motiv „să plângă așa frumos”. Din dragostea lui pentru Veronica se „nășteau” poezii geniale pe care poetul le dedica muzei sale
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
mintea mea și În sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieții mele, singura mea aspirație, și viața cu tine, singura mea speranță”. Eminescu o prezentă pe stradă amicilor lui drept logodnica sa. Cercul „Junimea” s-a opus ostentativ. Maiorescu afirma că „nu merită această cinste”, deoarece ar fi o „ușuratică”. Pe deasupra este „o femeie fără avere”. Probabil Maiorescu nu i-a putut ierta Veronicăi faptul că la 14 ani, depusese mărturie Împotriva lui Într-un proces de
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
clasa a doua se operează cu imagini și metafore și noțiuni simple care au rolul de a forma primele percepții față de lume (prezentă și trecută). Și atunci cred că și cuvintele trebuiesc alese cu atenție. Pentru că imaginea comerciantului gras se opune cu a cum-părătorului slab și umil. Iar grafica de până la 1989 excelează în astfel de imagini șablon care nu puteau duce decât la atitudinea persiflantă față de ceea ce înseamnă comerț și comerciant. Ca un paradox această activitate a fost cea mai
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
se confirmă în continuarea scrisorii, cînd același cititor vorbește de "cei cu venituri modeste, împotriva cărora nu am decît compasiune": exprimare în care e folosit impropriu ori unul ori altul dintre cele două cuvinte ale căror componente semantice evaluative se opun (prepoziția împotriva și substantivul compasiune). O improprietate o confirmă pe cealaltă - dar, din fericire, nu anunță nici un fel de răspîndire a erorilor.
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
București, unde ce să mă intereseze? În contextele lor, amândouă mesajele le putem considera conspirative, și pe cel vechi și pe cel nou. Ca și cel vechi, cel de săptămâna trecută m-a trimis la ceva ce contravine "normalității", se opune cursului obișnuit al lucrurilor, ca să nu spun oficializat, deși nu aș greși prea mult. Se dau filme sovietice? Când? Acum? În plină, în zorită americanizare culturală? De întâmplat totuși s-a întâmplat. Am trecut pe Tele 7 și, într-adevăr
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
de Omul recent? N-am citit pînă acuma nici o carte, în afară de Biblie, care să nu-mi provoace și rezerve. Nu trebuie să contemplăm Omul recent al lui Patapievici ca pe o lucrare infailibilă, fără breșă, căreia nu i se poate opune nimic, care este acoperită sută la sută în fiecare dintre frazele ei. Ca să dau un exemplu: istoricul de artă din mine (fostul istoric de artă) a reacționat la paragrafele privitoare la vizibil și invizibil, respectiv la statutul nevăzutului în modernitate
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
despre elemente de mică importanță, dar care doar puse laolaltă dau imaginea autentică a comunismului românesc, la fel cum se întîmplă cu istoria asimilării uniaților - la Gillet există o foarte coerentă expunere a rațiunii pentru care Biserica Ortodoxă Română se opune Concordatului cu Vaticanul, însă Deletant este cel care se ocupă de formele propriu-zise ale persecuției și ale opoziției religioase. Teroarea comunistă în România e un exemplu clar al modului în care e tratată istoria în lumea academică engleză: are un
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
neștiut". Oamenii se lăsau dirijați de prevestiri și superstiții, de iraționalul din ei și nu puteau ordona și înfrîna revărsarea lăuntrică. "Abia acum grefierul descoperi că presimțise acest moment și se temuse de el, fără să i se mai poată opune. Îl presimțise încă de dimineață neștiind însă precis în ce va consta". Intrase în panică la ideea că e pîndit de o amenințare, ea era însă nebuloasă și abia ulterior a priceput că voise să evite să fie pus să
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
le pretindea să se tot apere. Problema aceasta, dacă generalizăm, a devenit, probabil, una dintre cele mai importante în veacul nostru. Inteligența și politețea nu făceau față în confruntarea cu mitocănia, cu ticăloșia și forța brutală. Ce poți să le opui? Cu ce poți să le combați? Cu aceleași mijloace? Însă atunci începea decăderea sufletească, și ambele părți încetau să se mai deosebească prin ceva una de cealaltă. Să rămâi tu însuți? Însă atunci începe distrugerea fizică. Oare nu se resimte
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
mers prea departe. Dacă Iliescu nu va urmări punerea în practică a ideilor enunțate în Parlament (îndeosebi lupta împotriva corupției) își pierde credibilitatea. în mod natural, Năstase A., proptit în corupție ca într-un toiag, va fi obligat să se opună presiunii dinspre Cotroceni. Pentru el, a-i înlătura pe corupți înseamnă a-și ucide aliații. Oricum ar decurge lucrurile, Năstase A. șade pe locul mortului. Dacă se opune cererilor iliesciene va fi schimbat, dacă cedează dorinței prezidențiale se duce naibii
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
proptit în corupție ca într-un toiag, va fi obligat să se opună presiunii dinspre Cotroceni. Pentru el, a-i înlătura pe corupți înseamnă a-și ucide aliații. Oricum ar decurge lucrurile, Năstase A. șade pe locul mortului. Dacă se opune cererilor iliesciene va fi schimbat, dacă cedează dorinței prezidențiale se duce naibii baza de putere. A amânat atât de mult schimbările, fredonând aria amânării - „După Praga", - încât melodia s-a transformat într-un insuportabil scrâșnet al dinților.
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
ei senine. I, 15 Mai stați... acest gust!...care scapă ca supt. ...Un murmur de muzică, ritmuri secrete -: Voi fete fierbinți, o, tăcutelor fete, dansați acum gustu-ncercatului fruct! Dansați portocala. S-o uite, ah, cine, cînd ea, înecîndu-se-n sine, se-opune dulceții adînci. V-a putut aparține. În voi și-a întors savuroasa minune. Dansați portocala. Mai caldul ținut vărsați-l din voi, ca ea, coaptă, să ardă sub cerul natal! În văpaie și vrajă miresme stîrniți! Înrudirea, tăcut, creați-o
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]