337 matches
-
lumina, cuvântul, noaptea, ploaia, fluturi, îndulcită adesea prin inflexiuni psalmice, multă vibrație patetică trasă prin filtrul sensibilității. Existențialismul din aceste versuri, laitmotivul, refrenul uneori, incantația sunt procedee predilecte prin care discursul lric se încarcă de o priză magică, de sonorități oraculare. Stan V. Cristea este un poet de înaltă vibrație, convingător în toate privințele. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Construcția poetică-mod de a lărgii aria exprimării eului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Constructia_poetica_mod_de_a_largii_aria_exprimarii_eului.html [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]
-
în Panteonul marilor penițe lirice. Autor al unei poezii intelectuale, cultivate, zbuciumate și patetice, dar și senine, presărate cu numeroase aluzii culturale și accentuate tușe de inefabil, pendulând între imanent și transcendent, între planul terestru și cel astral, între gesticulația oraculară și metaforismul oximoronic, Theodor Răpan este poetul pe care istoriile literare ulterioare vor trebui neapărat să-l ia în seamă, în pofida faptului că la pagina 143 din Evanghelia Tăcerii scrie, alintându-se: „la picioarele tale am să mor, Poezie, ca
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1431419416.html [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
timpiti” și femeia română “a opta minune a lumii”. Un caz special e , cel care se percepe pe șine drept “conștiința mai bună a neamului”: îngrijorat și sentențios, el ne îngroapă în dihotomii: alege binele de rău cu o precizie oraculara, stabilește baritonal cine va fi iertat și cine nu, sfătuiește, amendează, tranșează. e creatorul tuturor dictatorilor, de dreapta sau de stânga. E marele organizator, marele pedagog, marele vindecător. La limită, e Big Brother, Șeful, Conducătorul. Cel căruia nu-i trece
Omul fara dileme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83015_a_84340]
-
de Gurney Halleck și un anume Namri, i se induce transa mirodeniei, lucru pe care Guerney crede că îl face la sugestia Jessicăi, dar Namri știe că e din ordinul Aliei. Leto trece prin experiențe care îl transformă, având viziuni oraculare copleșitoare ale posibilelor viitoruri, al căror final este unul singur: extincția omenirii. O singură viziune se abate de la acest final, iar Leto o denumește "Secher Nbiw" (în limba fremenă care are la bază araba), Poteca de Aur. O serie de
Copiii Dunei () [Corola-website/Science/322405_a_323734]
-
complexă. Variantele vorbite au evoluat diferit, în timp ce limbă scrisă s-a schimbat mult mai puțin. Literatura clasică chineză a început în perioada cunoscută că "Primăvară și Toamnă", cu toate că s-au descoperit înregistrări scrise începînd cu secolele XIV î.Hr. pe oasele oraculare a dinastiei Shang. Ortografia chineză s-a bazat pe caracterele chinezești, "hanzi", care sunt grafate în limitele unui pătrat imaginar, în mod tradițional, aranjate în coloane verticale, citite de sus în jos și de la dreapta la stanga în coloane. Caracterele chinezești
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
opinie care a arătat faptul că 87% dintre chinezi nu sunt deacord cu sacrificarea cânilor și a pisicilor. Această practică se ma păstrează doar în zonele rurale. Literatura chineză a început ca o modalitate de a păstra înregistrările și divinațiile oraculare de pe oase. Vasta colecție de scrieri care s-au păstrat, de la Dinastia Zhou, demonstrează cât de avansați și cultivați erau oamenii acelor timpuri. De fapt, epoca dinastiei Zhou este adesea văzută ca un moment important al dezvoltării culturale chineze. Cele
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
Φοῖνιξ, "phoínix", uneori "Phönix") este o pasăre mitică longevivă, care posedă proprietatea de autoincendiere periodică și regenerarea din propria cenușă. Alte surse presupun de asemenea că pasărea moare și se descompune înainte de a renaște. Este considerată a fi o pasăre oraculară. Are o longevitate extraordinară, ce diferă de la autori la autori, unii afirmând că trăiește de la 500 la 13.000 de ani, iar alții consideră că pasărea Phoenix ar trăi cel puțin 1400 de ani. Este singura din specia ei, deși
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
dumnezeu era necunoscut în acele timpuri, deci creștinismul nu se infiltrase în teritoriul românesc, sau se infiltrase sporadic. Mitologia română, în formele cunoscute de noi astăzi nu cuprinde zei, numai duhuri, divinități de origine totemică (Sfânta Vineri, Pasărea Măiastră), animale oraculare (Oaia Năzdrăvană, Calul Năzdrăvan), demoni (Ielele, dracul, Muma-Pădurii), divinități luciferice (cățelul pământului), monștri zoomorfi (balaurii), giganți (Uriașii, Novacii), eroi miraculoși (Făt-Frumos, Prâslea) și zâne (ursitoarele, Ileana-Cosânzeana), divinități ale naturii aduse de creștinism (Sânpetru, Sântilie). Există și instrumente magice, folosite de
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
și ideilor religioase", vol. I, II, III, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, 1986 și, respectiv, 1988; "Dicționar al religiilor" (de M. Eliade și Ioan P. Culianu), București, Ed. Humanitas, 1993; etc. Al. Piru observa la «un stil tot mai oracular; și-a încifrat sensurile și a ajuns la un ermetism greu traductibil, chiar dacă ascunzând realmente un sens. ...Ermetismului din "Odihnă în țipăt" îi corespunde în "Madona din dud" (1973) o poezie ludică, joc de ritmuri și rime cu formule din
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
a universului (cf. ISct, 47), sentimentul dominând tiranic, până la „fragmentarea“ timpului (cf. SSra, I, 215) etc.» (TGrp, 411). De la versurile „luptei cu inerția“, din volumele "Comuna de aur" (1960) și "Vis planetar" (1962), Cezar Baltag a evoluat spre un ermetism oracular, rezultat din dinamitarea paradoxurilor mitosofiei autohtone și universale, spre a le extrage „monadele“, conjugându-le la moduri lirice, rafinându-le, ca în volumele: "Răsfrângeri" (1966)," Monada" (1968), "Odihnă în țipăt" (1969), "Șah orb" (1970), "Madona din dud" (1973), "Unicorn în
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
chineze și ale organizării sociale în alințele tribale. • sec. XXI-XVII î.e.n. Dinastia Xia - monarhie ereditară, întemeiată de Marele Yu; controlul asupra cursurilor de apă; elaborarea calendarului lunar agricol. • sec. XVII-XI î.e.n. Dinastia Shang - regat ereditar; începuturile istoriei scrise pe oase oraculare și vase de bronz; înflorirea prelucrării bronzului, producerea protoporțelanului. • 1122-255 î.e.n. Dinastia Zhou - Regat autocratic ereditar în frunte cu Fiul Cerului. • 1122-771 î.e.n. Dinastia Zhou de Vest - Sintetizarea elementelor fundamentale ale civilizației chineze; 841 î.e.n.- începutul însemnărilor conștiente și sistematice
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
sclav a surprins-o în timp ce îmbrățișa figura, ceea ce-l determină pe tatăl ei, Acastus, să o arunce în foc. Încercând să salveze statuia, tânăra văduvă a căzut ea însăși victimă flăcărilor. Ca erou, Protesilaus a fost venerat într-un cult oracular în Eleont/Elaius, un polis întemeiat de atenieni pe peninsula tracică Chersonesos (azi Gallipoli, respectiv Gelibolu în Turcia), pentru a controla Hellespontul (Dardanelele de azi). Se pare că acest cult a servit, asemenea celui dedicat lui Rhesus, impunerii civilizației elene
Protesilaus () [Corola-website/Science/305574_a_306903]
-
cu o anumită frecvență, conferind poeziei acel aer de generalitate a meditației care cheamă stilizarea figurației și a gesticii, într-un discurs ritualizat, de o solemnitate de rugăciune, lipsită de orice stridenta retorica (V. Ierunca vorbește, foarte expresiv, despre "economia oraculara" a acestui discurs). Subiectul liric pare a-și rosti poemul, precum Blaga ceva mai devreme, "cu cuvinte stinse în gură", cu o discreție elegiaca ce pune o pedala tensiunii lăuntrice, unei deznădejdi care refuză clamarea în ton "înalt" și spectaculos
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
alții lansează o armă atomică produsă de Tleilaxu, distrugând zona și orbindu-l pe Paul. Conform tradiției, toți fremenii orbi sunt abandonați în deșert, dar Paul poate conduce în continuare coordonându-și acțiunile în conformitate cu ceea ce i-au indicat viziunile sale oraculare preștiente anterioare. Trecând prin viață urmând pașii preziși de viziunile sale anterioare, el poate vedea chiar și cele mai mici detalii ale lumii înconjurătoare. Dezavantajul este reprezentat de incapacitatea de a schimba vreun element al destinului său, atâta vreme cât vrea să
Mântuitorul Dunei () [Corola-website/Science/322376_a_323705]
-
auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului acesteia se realizează pe două căi: mediat, pe cale oraculară, prin metode mantice, divinatorii; directă, prin cunoașterea de sine, care invită la contemplarea interioară, la introspecție, acțiune posibilă datorată intervenției daimonului. Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditației sale ființa umană. Începând cu Socrate, omul
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
centrală Henan, unde a fost descoperită o topitorie de bronz, din jurul anului 2000 î.Hr.. Inscripționările timpurii din această perioadă, găsite pe ceramică și cochilii, sunt considerate a fi predecesoarele caracterelor chineze moderne. Cu doar câteva înregistrări clare care corespund inscripțiilor oraculare Shang, oase oracol, sau scrieri pe vasele din bronz, din Zhou, era Xia rămâne puțin înțeleasă. Potrivit mitologiei, dinastia s-a încheiat în jurul anului 1600 î.Hr., ca o urmare a bătăliei de la Mingtiao. Capitală: Yin, în apropiere de Anyang (perioada
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
ale Shangului (c.1300-1046 î.Hr.). Descoperirile de la Anyang includ cea mai veche consemnare scrisă a trecutului Chinei, descoperită până acum: inscripții de consemnări de divinații în scrierea antică chineză, pe oase sau cochilii de animale - așa-numitele "oase oracol/ inscripții oraculare/inscripții divinatorii", datând din jurul anului 1200 î.Hr. Dinastiei Shang avut 31 de regi, de la Tang al Shangului la regele Zhou al Shangului. În această perioadă, chinezii au venerat numeroase și variate zeități - zei ai vremii, ai cerului și, de asemenea
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
revenirea poeziei tinere la o formulă pe care părinții ei spirituali au ratat-o: "poezia politică". [...] În "poezia politică propriu-zisă", Adrian Păunescu folosește față de eveniment două atitudini: fie dilatarea, ridicarea lui la valoarea unui simbol general prin acumulare de propoziții oraculare, fie, în sens contrar, tendința de a înveli rana deschisă a faptului într-o plasă de imagini aluzive. În pri¬mul caz poemul se deschide, se explicitează pe măsură ce în cuptoarele lui încăpătoare intră noi șarje de minereu verbal, în cel
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
El scrie o poezie orfică de incantație sonoră. Există un ritm obsedant în versurile lui de parcă o muzică îi cîntă în creier. El este un poet pentru care creația este mister. El repune în drepturi metafizica. Este și un poet oracular; un critic literar l-a comparat cu Nostradamus, ceea ce este ilar, dar nu i se poate contesta un văz care pătrunde dincolo, în esența lucrurilor și le arată fața ascunsă. Poezia lui Aurelian Tuti Dumitrescu este un dialog permanent cu
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
care preia un text dintr-un oracol al lui Glykon, prin care șarpele și zeul Apollo Phoibos protejau orașul de ciumă, amănunt menționat și în scrierile lui Lucian. Alexandru din Abonutichus și-a proclamat și el legăturile cu marile sanctuare oraculare ale epocii, în special cu cel de la Claros, din apropiere de orașul grec Colophon (Κολοφών). În același an, guvernatorul Asiei, Publius Mummius Sisenna Rutilianus, s-a autoproclamat protector al oracolului lui Glykon. Guvernatorul s-a căsătorit ulterior cu fiica lui
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
predică - să nu mai fie nimic altceva decât poezie. Intuit, desigur, cu mult înainte de izbucnirea mișcării simboliste (cu mai multă precizie de Poe și Novalis), acest principiu iradiază în Corespondențele lui Baudelaire, în sonetul Vocalele al lui Rimbaud și este oracular încifrat în versurile lui Mallarmé, ermetic enunțat în ale sale Divagații, spre a fi, îndeosebi în temeiul acestora din urmă, insistent explicitat de alți poeți și de toți exegeții conceptului modern de poezie. Esențială e considerarea poeziei ca expresie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
să bănuim că una dintre primele experiențe ale artei trebuie să fi fost aceea magică, incantatorie. În mod similar, adevărul, aletheia (a!lhvqeia), etimologic înrudit cu lethe (!lhvqe), uitarea, era privit în legătură cu viziunile, cu visele, cu justiția ordalică și cunoașterea oraculară 2. Cea mai timpurie teorie artistică, în schimb (desemnată tot prin termenul mimesis), considera arta o reduplicare iluzorie a realității, o ficțiune periculoasă în măsura în care construiește un labirint de oglinzi, de modele și copii, menit să obnubileze adevărul, suprapunându-i o
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sensibile). „Plăsmuirile” ar fi - în viziunea sa - „lesne de alcătuit pentru cel ce nu cunoaște adevărul, de vreme ce ei șpoețiiț produc iluzii, și nu realități”1. Nu numai că imaginea reflectată în opera artistică nu își mai păstrează acum valoarea magică, oraculară, de revelație survenită la limita dintre vizibil și invizibil 2, dar ea este asociată iluzionismului, jocului gratuit și, în ultimă instanță, falsității (cum se întâmplă, de altfel, și cu termeni ca eikon, eidolon, fantasma): „Departe de adevăr se află deci
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
noțiunilor de urmă (amprentă sau indiciu), comparabile cu „semne ale recunoașterii” (expresie împrumutată de la istoricul Carlo Ginzburg) și folosite, în fond, pentru a restabili legăturile binomului mimesis/anagnorisis nu numai cu memoria și cunoașterea trecutului, ci și cu gândirea mitică, oraculară. Un câștig evident în îmbrățișarea acestei perspective ar fi reprezentat de faptul că -, deși valoarea euristică a mimesis-ului este pusă în relief și de această dată -, confuzia dintre recunoașterea internă și cea externă ar dispărea. Evitând așadar această capcană, Terence
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
gândim la situația particulară a literaturii române, în cadrul căreia formele propriu-zis literare au început să se cristalizeze abia prin secolul al XVIII-lea - acest tip de literatură ce trădează, printre altele, o evidentă neîncredere în poezie și în gravitatea sa oraculară. Un discurs (liric) care să valorifice virtuțile limbajului prozaizant, întemeiat pe redare, indiferent la mijloacele de potențare, într-un cuvânt suprasaturat de poetizare, își poate găsi mai lesne locul și justificarea într-un climat normal, în cadrul literaturilor cu o îndelungată
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]