309 matches
-
o justifice interior. * Boală e, de fapt, o chestiune a sănătății, după cum moartea e o chestiune a vieții. * Jurnalul doct-simplist, înțesat de informații de manual școlar, jurnalul emfatic, dezabuzat, atît de găunos, de-o prolixitate mascată de nonșalanta, jurnalul pretins oracular, propunînd cu zburdălnicie un neant "suprarealist". * D. mimează ceea ce nu înțelege, fapt care, totuși, pe scara evoluției umane, reprezintă un progres. * Uneori durerea e o simplă chestiune de poziție a trupului sau a conștiinței. * Suferință reală nu poate fi vulgara
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e poate dreptul la colb al cărnurilor ultragiate/ cutia de scrisori nu îți naște urmași/ mereu o distanță rămîne neacoperită" (ibidem). Cele mai obișnuite percepții devin pretexte ale unui hazard oracular: "libertatea mea/ caută să se recunoască/ în pata de pe mîna unui străin/ poate doar o veche arsură de țigară/ acum calmă ca o limbă moartă" (ibidem). Disjungem astfel stratul evident cel mai profund al acestui lirism de-o iluzorie simplitate
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
mistico-romantică despre poezie, dar poezia sa este prea puțin mistico-romantică. Se hrănește din această nostalgie, însă e scrisă cu alte instrumente poetice și într-un alt stil (așa cum există, de pildă, poeți ai tradiției fără a fi tradiționaliști). Registrul neguros, oracular sau metaforizant abia pâlpâie în câteva poeme selectate din primele două volume. Într-un alt timp, într-o altă vârstă poetică (în loc de prefață) este emblematic pentru écart-ul între idealitate și contingent, între ce ar fi poezia și ce înseamnă transpunerea
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
1966) de Nichita Stănescu. Ridicat în slăvi de critică, el a rămas, până astăzi, cel mai reprezentativ volum al poetului, dacă nu cumva al generației șaizeci în ansamblu. (Sunt critici, încă tineri, care își întemeiază și acum admirația pe lectura oraculară a acestei cărți). Aura glorioasă a Elegiilor a dăunat însă, cred eu, receptării poeziei lui Nichita Stănescu, redus la această formulă abstractizantă, din care imaginația comentatorilor a stors tot ce se putea stoarce. Citite într-o grilă metafizică astăzi repugnantă
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
cu o anumită frecvență, conferind poeziei acel aer de generalitate a meditației care cheamă stilizarea figurației și a gesticii, într-un discurs ritualizat, de o solemnitate de rugăciune, lipsită de orice stridenta retorica (V. Ierunca vorbește, foarte expresiv, despre "economia oraculara" a acestui discurs). Subiectul liric pare a-și rosti poemul, precum Blaga ceva mai devreme, "cu cuvinte stinse în gură", cu o discreție elegiaca ce pune o pedala tensiunii lăuntrice, unei deznădejdi care refuză clamarea în ton "înalt" și spectaculos
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
la concluzia cărții, intenția autorilor a fost una: de a-l face pe cititor să priceapă că, în numele morgii științifice, se pot spune nonsensuri flagrante, și nu oricum, ci pe un ton tranșant, sigur de sine, adică exact pe tonul oracular la care intelectualii sfîrșesc atunci cînd își uită jurisdicția limitată a specialității și încep să emită judecăți largi, cuprinzătoare cît universul. Atunci cad în culpa scientismului și fac figura unor diletanți pufăind apoftegme prețioase într-un domeniu pe care nu
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
Weinberg deplînge înclinația bolnăvicioasă a omului de a-și căuta scăparea într-o stihie transcendentă, și toți cred că dobîndirea teoriei finale (cuantico-cosmologică) va duce la groapă tradiția filosofică. Replica pe care Karl Gibertson și Mariano Artigas o dau ținutei oraculare cu care cele șase notorietăți șterg cu buretele principiile teologice e că toți își încalcă jurisdicția domeniului și încep să facă filosofie atunci cînd ating problemele fundamentale ale existenței. Sensul universului și originea vieții nu sunt teme apte a fi
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
în lumina de ceară. * * * Pentru Cati Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac. Ce o să prind din acest frig oracular, oprit peste vreme, ceasul a înțepenit acele nu mai sar în turnul bisericii clopotul bate mai rar, fără muzică și fără credință; spaima face ocol. Nu va fi nici un sfârșit, decât pentru noi, uitați de toți aici pe pământ, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de excepție, mai întîi în cuprinsul eșalonului generaționist din care, cronologic, face parte, cel al optzeciștilor , cu a căror atitudine de scepticism ricanant, de zeflemea nu are nimic comun. Densitatea discursului său cu o miză metafizică și cu o dicție oraculară, tangentă la tonalitățile imnice ale lui Hölderlin și Coleridge dar și ale lui Saint-John Perse, se detașează de asemenea de contextul mai larg al poeticelor noastre actuale, pliate îndeobște pe concret, pe microcosmul individual, circumscris de experiența empirică. Scriitura d-
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
în Jurnalul său aceste cuvinte: "23 august nu e totuși o ficțiune - cum ni se pare uneori - dacă mi-a redat măcar libertatea de a pleca în munți". Frază fantasmagorică, pe care sîntem îndemnați a o citi cu un retuș oracular, în înțelesul că diaristului i s-a dat libertatea de a pleca în eternitate. Astfel, Mihail Sebastian, unul dintre cei mai de seamă oameni de litere din interbelicul românesc, are șansa de a rămîne de-a pururi tînăr, strict egal
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
comun, adevărurile vieții cotidiene, colocvialitatea vorbirii" etc., etc.), ci pentru înzestrarea lor imanentă, pentru harul lor poetic intrinsec. "Ei nu cred în acea simbolistică ieftină mimînd eroismul condiției umane sau tragedia autohtonă a clasei țărănești, nu mai agresează orficul și oracularul, originile și increatul, nu mai idealizează natura, nu mai resping lumea urbană", afirmă, ușurat, Gheorghe Crăciun, ca și cum o anume tematică (sau absența ei), ca și cum un anume limbaj al poeziei (sau ocultarea lui) le-ar fi determinat cota valorică. E drept
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
primelor dinastii. Cu precădere mă atrage dinastia Shang, Întâia dinastie a Imperiului Chinez, Începută, după unii, cu aproape două mii de ani Înainte de Hristos. Civilizația chineză, care atingea atunci un nivel de dezvoltare foarte Înalt, era uimitoare prin faptul că inscripțiile oraculare descoperite se făceau pe oase și, mai ales, pe carapacele de broască țestoasă. Uimitor, nu ?! O dinastie fenomenală, care a numărat vreo treizeci de regi, fiecare Însetat de putere și cu mari tendințe expansioniste. Nu lipsesc din acea vreme nici
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mihail Bakunin, cel care avusese nerușinarea metafizică să afirme că "pasiunea pentru distrugere este, în același timp, o pasiune creativă". Dar craiovenii pomeniți mai sus, care se adunau în cete conspirative prin curțile creșelor sau ale grădinițelor dezafectate, suflându-și oracular, cu emoție cvasi-erotică, nume de melodii underground și trecând din mână în mână câte o sticlă cu vodcă ieftină sau câte o țigară fără filtru, erau mai curând excitați de ideea de a fenta "garda" decât de a nimici societatea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
agenților nu pot fi explicate doar prin aspecte de natură cantitativă. 6.4. Statul și globalizarea Economia este definită de unii autori contemporani ca "știință a încertitudinii". După părerea lui Pascal Bruckner, de pildă, ea ar trebui să predea discursul oracular, arta de a nu spune nimic precis sau verificabil, iar economiștii s-ar ocupa cu raționalizarea aleatoriului, cu anestezierea clienților și cu întreținerea unei aparențe de logică în haosul pe care-l administrează. Victimele economiei ar fi "victime curate", obiecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ce coboară.// Clipele zilelor mari, ale zilelor mici, înfioară.// Ca firele de păr ne sunt numărate.// Furnici de aur, sub călcâie le strivim,/ în căderi blestemate." (Blesteme). Cîtă măsură, și cîtă nevoință, în aceste blesteme avînd, așa, vag blajine, suflul oracular al prezicerilor d'antan. Avertismente sortite zeflemelii. Revelațiile la îndemîna oricui, dar la care mai nimeni nu cugetă, continuă, cu acest Jetfelnic: Aflăm că murim de mai multe ori,/ cât are anul zile de îngropări.// Visăm că anul se face
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
corpului, și viziunile un caier / De dorințe divinatorii / De la pămînt la macrocosm, fac din el și din aer" (Iată mă sting, sunt iubit...). Un astfel de elan vital de factură edenică dobîndește însă pulsații extrem de puternice, convulsii dionisiace, încît figura oraculară a lui Hölderlin, se întîlnește cu cea năvalnic instinctuală a lui Nietzsche: " Pe chipul metopei / Se așază viziune a ghimpilor ce mă înconjoară / În locul brațelor tale, vară / Deodată exil. Aș vrea să rîd de mine și de aștri, / Aș vrea
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
poeziei blagiene sau al sinelui profund, poetic și cosmic, în defavoarea eului biografic. Acest tip de lirism obiectivat se verifică și la Adrian Maniu, la V. Voiculescu ce excelează în conceptualizarea emoțiilor, la Radu Gyr, la Aron Cotruș (cu lirismul său oracular). Nu este de neglijat nici faptul că "Gândirea" a stimulat poezia minoră, mimetică, ilustrativă, tip Sandu Tudor cu celebrul său "Acatist", Vasile Ciocâlteu, D. Ciurezu etc. Există și teme, ca de pildă moartea și erosul, eretice față de doctrina gândiristă inventariate
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
fără sens care sunt înghițite de alte imagini fără sens. De când privește fix ecranul, Oedip a descoperit doar că sunt cu toții niște criminali. Ignorată de cei din jur, Pythia caută să atragă atenția cu o nouă prevestire însoțită de gesturi oraculare grotești. De data aceasta, cuvintele ei reiau aproape întocmai o profeție antică rostită la Delphi, îndemnul adresat atenienilor de a-și părăsi orașul în fața invaziei persane, sfat reprodus de Herodot în Istorii, VII, 140: Nefericiților, ce stați? Fugiți spre capătul
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
ca să ne amintim de o formulă la modă, prin care propaganda, preluînd oximoronul hegelian conținut în ideea că orice lucru este el însuși și contrariul său, știa să facă din libertate ipostaza servituții totale. Potrivit lui Tismăneanu, marxismul este o fantasmă oraculară mînată de dorința de a explica exhaustiv lumea. În fine, prin cruzimea cu care și-a eliminat adversarii, marxismul a fost un sistem maniheist, menit a exclude pe toți cei ce nu erau de acord cu el. Vladimir Tismăneanu rămîne
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
mahala. Pe măsură însă ce marele prag al anului 1848 se apropia, solemnitatea cuprinde treptat scrisul heliadesc; Revoluția și mai ales exilul au însemnat, pentru proza lui Heliade, renaștere a stilistică. Stilul său suferă o alterare spectaculoasă, în sens neologic, oracular și retoric, evocînd cu totul altă lume decît aceea a Cuconului Drăgan. Însuși mediul lingvistic nou, cu deosebire francez, în care Heliade s-a mișcat după 1848, a avut probabil partea lui de contribuție; e vorba însă mai degrabă de
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
mi se pare curios felul în care Mușina și-a renegat un posibil aliat și emul, pe Gabriel H. Decuble, care adopta, în volumul său de debut (Epistole... din 2001) o retorică similară. În fond inofensive și amicale, mimând tonul oracular al inscripțiilor antice, aceste Personae erau doar prima etapă, de asanare, dintr-o strategie care, voluntar sau nu, avea să se-ntindă pe mai bine de un deceniu. Dacă poezia română dă dovadă de o suspectă lipsă de diversitate, este
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
română decît această carte. De aceea trebuie spus cu ce te alegi parcurgînd Fenomenologia spiritului: cu o altă optică asupra rețetei care stă la baza retoricii de concepte. Afli mai întîi că filosofia trăiește din nuanțe analitice ridicate la rang oracular, caz în care logica capătă virtuți teologice și faconda autorului împrumută un aer de ceremonie a misterelor. Filosoful e un sacerdot ale cărui incantații îmbracă forma unor pași discursivi, incantația fiind totuna cu un protocol de acte abstracte. Detaliul insolit
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
care își va pierde apetența pentru mister în favoarea gîndirii logice. Filosofii vor înceta să mai fie profeți cu predilecție pentru taine și vor deveni tehnicieni cu ușurință în silogisme. Excepția numită Heidegger - ultimul glas prin care filosofia a atins tonul oracular, de imn al misterelor, de pe vremea lui Hegel - nu schimbă tendința generală. În Europa, filosofia este un motet a cărui partitură aparține trecutului, ceea ce e totuna cu a spune că azi nu mai există gînditori, ci doar comentatori de tradiții
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
au devenit ulterior Cavaleri de Malta, fiind reinventați ca personaje mateine; chiar Diana, soția lui Horia, ar fi reincarnarea delirantei Isabella de Molay, ipostază eschatologică a Fecioarei din Orleans și a Marii Prostituate. Romanul de față se scrie la îndemnul oracular al deținutului Victor Pașadia: „Uite unde am ajuns! Craii și morții... Dacă mai ai puțină vigoare în coaie, scrie povestea noastră!”, în vreme ce ideea relecturii cărții lui Mateiu îi vine naratorului în urma topului din „Observator Cultural”. Totul - în tentativa irezistibilă de
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
și logica expoziției urmează principiile lui Dalí, însă și acestea trebuie de-biografizate pe mai târziu, în conformitate cu alte principii tot ale lui Dalí. Suficient. Capitularea necondiționată în fața oracolului șansei Salvador Dalí și suprarealiștii credeau în șansă și o invocau prin lecturi oraculare, semne întâmplătoare și prevestitoare de rău, metode oculte și, mai ales, vise. Deschizând cartea lui Baudelaire la întâmplare, în maniera oraculară atât de iubită de suprarealiști, am întrebat și eu: mai e "scandalul de a fi geniu" o formulare valabilă
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]