51 matches
-
oranta, redate pe ceramica de tip Precucuteni-Tripolie, este deosebit de interesantă și aduce noi valențe în ceea ce privește semnificațiile spirituale ale posibilelor manifestări cultice, cu caracter religios, obligându-ne să revenim din nou la scrierile lui M. Eliade (1992, passim). * Revenind la imaginea orantei în arta preistorică, vom constata că, prin această realizare canonică, artiștii epocii au marcat, ca și în cadrul erminiilor din iconografia creștină, locul divinității feminine în ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
în cadrul erminiilor din iconografia creștină, locul divinității feminine în ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
agricultori și crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile de specialitate precizează existența reprezentărilor feminine sub forma orantei, a divinității feminine în picioare și cu brațele înălțate, care are ca prototip creațiile artistice ale paleoliticului superior (fig. 9/1 3) (H. Delporte, 1991, fig. 231/1-3), iar în neo eneolitic, începând cu culturile carpato-balcanice Starcevo-Criș, Vinča-Turdaș și liniară
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a impus alte canoane artistice și religioase, mai edificatoare, iar printre creațiile cele mai reprezentative le amintim pe acelea de la Ruginoasa-Iași, în pictură (fig. 8), Rădeni-Iași (fig. 1) și Taraclia-R. Moldova (fig. 5/12) în sculptură. Existența figurinelor de tip orantă, considerate a fi mediatoare între oameni și divinități ( C.-M. Mantu, 1993, p. 67) a fost atestată în creația artistică de la Scânteia-Iași, și din alte stațiuni cucuteniene. C.-M. Lazarovici (2006, p. 68) mai apreciază că brațele ridicate semnifică gesturi
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
alte stațiuni cucuteniene. C.-M. Lazarovici (2006, p. 68) mai apreciază că brațele ridicate semnifică gesturi de implorare, poate chiar o invocare dinspre cer spre pământ, semnificând solicitarea ploii sau a altor favoruri cerești. Este evident faptul că însăși prezența orantei în arta neoeneolitică este considerată ca reprezentarea relației htonic uranic, dar poate și a unei relații speciale, uranic uranic, dacă vom considera modelarea orantei ca divinitate, nu simplă preoteasă, după modelele religiilor antice, îndeosebi din Orientul Apropiat și Mijlociu, sau
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
spre pământ, semnificând solicitarea ploii sau a altor favoruri cerești. Este evident faptul că însăși prezența orantei în arta neoeneolitică este considerată ca reprezentarea relației htonic uranic, dar poate și a unei relații speciale, uranic uranic, dacă vom considera modelarea orantei ca divinitate, nu simplă preoteasă, după modelele religiilor antice, îndeosebi din Orientul Apropiat și Mijlociu, sau cum ar putea sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai la unele comunități umane, fără tendința
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
presque et faire de la femme son symbole n’a rien de particulièrement original”. Așadar, chiar dacă se acceptă ideea că Marea Divinitate avea toate atributele vieții și ale morții, care dă naștere vieții și face pământul să rodească, reprezentarea sa ca orantă o situează pe un plan secund în ierarhia divinităților preistorice: ea se roagă, ea imploră, ea invocă bunăvoința unei alte divinități, aflată pe un plan superior; așadar, fără a generaliza, noi considerăm că, măcar în comunitășile umane ai căror artiști
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
secund în ierarhia divinităților preistorice: ea se roagă, ea imploră, ea invocă bunăvoința unei alte divinități, aflată pe un plan superior; așadar, fără a generaliza, noi considerăm că, măcar în comunitășile umane ai căror artiști au imortalizat-o sub atributele orantei (cum ar fi la Ruginoasa, Cucuteni și Rădeni-Iași, Igești, Bîrlălești, Dumești și Dodești Vaslui, Trușești-Botoșani, Chișoda Veche-Timiș, Zorlențu Mare-Caraș Severin, Taraclia-R. Moldova, Nagornoye II-Ucraina etc., poate chiar și la Poduri-Bacău și Isaiia-Iași), în manifestările cultice ale comunităților umane s-a
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de majoritatea inscripțiilor paleocreștine, în câmpul cărora decorația constă din prezența unor simboluri creștine precum: porumbelul, crucea simplă, crucea monogramă, monogramul lui Cristos (chrisma) singur ori încadrat într-o coroană sau un cerc, ancora stilizată, frunza de palmier și pentagrama, oranta, păunul, Bunul Păstor, corabia și monstrul marin (legate de istoria lui Iona), vița de vie cu struguri. Uneori crucea e pusă la începutul și la sfârșitul textului sau chiar în centru, rândurile fiind scrise între brațele ei. În câteva cazuri
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Cuvântul în multe moduri și în multe forme, pentru a pu-tea exprima încărcătura înțelepciunii divine și umane pe care o conține. Preotul, în interiorul Bisericii Cuvântului, simte ca fiind un aspect important al ministerului său, să se îngrijească de cunoașterea puterii orante a Cuvântului și să redescopere continuu identitatea sa de slujitor. De aceea, el privește la pri-mii vestitori ai Evangheliei, cum s-au simțit ei obligați să răspândească vestea cea bună, și să ilustreze, prin comportamentul lor, aspectele caracteristice ale naturii
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sobrietatea și de simplitatea îmbinării lor. Prea multe cuvinte generează confuzie, întunecă privirea și fac din fluviu un curs de apă care se risipește în mii de pâraie fără cale de ieșire. Puține cuvinte, alese cu claritate, născute din meditația orantă, din reflecția te-ologică, din gândirea pastorală, într-un cuvânt, din frumusețea unei tăceri polifonice, aduc mai mult rod decât un lung șir de cuvinte alese rău. Este potrivit să amintim aici un criteriu celebru al simplității care vine din istoria
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pe brațe o serie de crestături. Capul este bine redat, ochii sunt indicați prin două incizii, iar nasul este reliefat (R. R. Andreescu, 2007, p. 56, pl. 3/3)(Planșa I/3). Se remarcă poziția ridicată a brațelor, atitudine specifică orantei. d. Varia Reprezentările antropomorfe tipice fazei a IV-a, ca și ceramica, reflectă transformările petrecute de-a lungul timpului, acuzând o stilizare evidentă, mai ales a capului, ce reușește, paradoxal, să proporționeze bustul (M. Nica, 1976, fig. 18/9). Această
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
Solidaritatea mistică dintre femeie și glie, care constituia una dintre trăsăturile de bază ale societăților agricole, s-a manifestat la nivel artistic printr-o serie de reprezentări plastice (cu conotații religioase) ce surprind Marea Zeiță Mamă în varii ipostaze. Imaginea orantei, așa cum apare pe fragmentul de vas descoperit la Măgura, chiar și atitudinea „femeii îngenuncheate” sugerată de descoperirea de la Dudești, reprezintă o altă formă de manifestare a sacrului la nivelul colectivităților preistorice. Identificată pentru prima oară în creațiile artistice specifice Paleoliticului
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
neo-eneolitică iar simbolistica ei, extrem de complexă, nu poate fi redusă doar la o simplă reprezentare a Divinității. Încercarea de a invoca Divinitatea sub forma rugăciunii, de a cere ajutorul acesteia, gestul înălșării brațelor Marii Divinități care este reprezentată în poziția orantei, presupune existența unei alte divinități aflată într-o poziție superioară și a apariției unor noi idei religioase care se vor generaliza ulterior în întregul spațiu carpatodunărean (V. Chirica, M.-C. Văleanu, 2008, p. 88). Caracterul dominat al personajului feminin apare
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
Sfânta Veronica i-a șters fața lui Iisus. Pornindu-se de la venerarea figurii christice, concretizare a sacralității divine, se va ajunge, prin raționamentul similiudinii, la venerarea și a altor imagini, ale celorlalte personaje sau ale unor ipostazieri sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită dogmatic încă din secolele precedente (Tristan 318-28, 331-39, 410-21). Paralel cu puternicul curent iconoclast raționalist, se deschide în creștinism era unei noi estetici a imaginii sacre, pe care arta
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tot anul, București, 1981; Relief, București, 1981; Cantata pământului, București, 1982; Cineva urca un munte, București, 1983; Strig către tine, București, 1985; După-amiaza unui circ, București, 1988; Crescendo, București, 1990; Portrete de poeme, Oradea, 1995; Poemul bizantin, Oradea, 1997; Poemul orant, Oradea, 1999; Poemul miezonoptic, Oradea, 2000; Poemul crepuscular, Oradea, 2002. Ediții, antologii: Mihai Eminescu, Dicționar de rime, București, 1976 (în colaborare cu Marin Bucur); De te voi uita, Ierusalime (Țara Sfântă și cărțile sacre în literatura română), postfață Victor Bârlădeanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
cele două niveluri aurignaciene au oferit un bogat inventar artistic, reprezentat de elemente antropomorfe și animaliere (bizon, mamut). Se remarcă îndeosebi sculptura în basorelief, în ivoriu de mamut, pe revers fiind redate șiruri de aliniamente punctiforme, ușor scobite, reprezentând imaginea orantei din arta și religiile eneolitice. Precizăm că o altă imagine, aproape identică, a fost descoperită în stațiunea Galgenberg, Austria, cioplită în șist. Dar, tot la Geissenklösterle a fost identificat un bloc de calcar cu urme de pictură roșie, galbenă și
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
reprezintă simboluri încărcate cu motivația de a transmite o informație sau o explicație (G. Bosinski, 1990, p. 67). Ele nu reprezintă realitatea, ca elemente naturaliste, ci redau doar ideea unor credințe, a unei religiozități, pe care o vom mai întâlni (oranta sau divinitatea om/animal) la alte sanctuare și la alte comunități umane, până în Eneoliticul carpato-dunărean. Sungir, Rusia, reprezintă, în cadrul demersului nostru, o stațiune-reper pentru Paleoliticul superior vechi din Europa de est, atribuită culturii arheologice cu vârfuri foliacee, și datată la 25.000
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
cu imagini sexuale feminine stilizate: cupule (folosind denivelările rocii, pe care le-au rotunjit la dimensiuni diferite), vulve. Se remarcă Vânătorul, una dintre foarte puținele reprezentări considerate masculine, dar care, după opinia noastră poate fi și o altă imagine a Orantei (cu atât mai mult cu cât H. Delporte nu neagă posibilitatea unei reprezentări feminine), apoi celebra Venus á la corne, la care se adaugă Venus á la tête quadrillé, apoi Venus de Berlin și nu mai puțin celebra Carte à
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
interpretare, mergem din nou la pasaje din Vechiul Testament, unde se precizează că, a-L vedea pe Dumnezeu este mortal pentru oameni (A. Besanson, 1996). O tratare deosebită, a imaginii feminine, pe care o găsim în sanctuarele Paleoliticului superior, o constituie oranta, potrivit descoperirilor la Galgenberg, Geissenklösterle, poate și la Laussel (așa-numitul arcaș), dar și pe ceramica sau în arta statuară eneolitică. Nu putem omite semnele care aveau rolul de a marca, prin triunghi și romb, imaginea stilizată a divinității feminine
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
seculară a comunismului și oamenii liberi ai rezistenței românești ne arăta că integritatea se câștigă printr-o păzire temeinică a locului inimii. Închisoarea era locul unde pofta de profanare a călăilor conducea la macularea gesturilor ritualice ale celor credincioși: îngenuncherea orantă, împărtășania euharistică, sărutarea icoanelor. La Pitești, mișcările iubirii încercate de fiecare deținut politic au fost mai ușor întinate decât aderența la un concept teoretic sau enunțarea discursivă a unor adevăruri abstracte. Nu fizicienii care studiau legile naturii fuseseră arestați, în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Assur - care sunt ridicați la rangul de divinități universale. La fel de semnificativă este importanța pe care o dobândesc în cult rugăciunile personale și psalmii de penitență. Una din cele mai frumoase rugăciuni babiloniene este adresată tuturor zeilor, chiar acelora pe care orantul admite smerit că nu-i cunoaște. "O! Doamne, mari sunt păcatele mele! O, Zeu, pe care nu-1 cunosc, mari sunt păcatele mele! O! Zeiță, pe care n-o cunosc, mari sunt păcatele mele! Omul nu știe nimic; nu știe măcar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
păcatele mele! Omul nu știe nimic; nu știe măcar când păcătuiește sau când face binele. O! Doamne al meu, nu-1 alunga pe robul tău! Păcatele mele sunt de șapte ori câte șapte. Îndepărtează păcatele mele"26. În psalmii de penitență orantul se recunoaște vinovat și își mărturisește cu voce tare păcatele. Mărturisirea este însoțită de gesturi liturgice precise; îngenuncherea, prosternarea și "turtirea nasului". Zeii cei mari - Anu, En-lil, Ea - își pierd treptat supremația în cult. Credincioșii se adresează mai degrabă lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
goale, dar nici să încarc prea mult pereții, să-i lăsăm loc și lui Dumnezeu printre sfinți, apostoli și scene biblice, ușa larg deschisă a bisericii lasă lumina zilei de afară să intre mult spre interior până sub Maica Sfântă orantă cu pruncul, pictată pe boltă de meșterul Luca, un gând țâșnește viu în mintea mea, făcându-și loc în cuvinte, atenție la așezarea bisericii față de soare, slujește-te de soare în dispunerea scenelor și, mai ales la vremea solstițiului, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de cultul Fecioarei Maria. După moarte, Beatrice și 581 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 322. 582 Dante Alighieri, Sonete, traducere, studiu introductiv, note și comentarii de Leonida Maniu, Editura Institutul European, Iași, 1997, p. 33. 158 Laura vor deveni donne orante, protectoare din locul lor binemeritat din Paradis, alături de sfinți și îngeri. Donnele angelicate din operele celor doi scriitori de la sfârșitul Evului Mediu nu mai au o legătură directă cu celestul, nu mai sunt întruchipări conceptuale ale Iubirii sau Filosofiei, nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]