375 matches
-
în noapte... Umbră și Umbră de sânge, pierdute în măruntaiele pământului, plâng pe la uși străine.... În noaptea aceasta, umbrele încătușate mor însângerate de vise, vulturii de pradă le hăituiesc prin deșert... Mă trezesc în dimineață, Om fără de Umbră, amprentă mișcătoare, orbecăind pe calea Vieții cu o lumânare fumegând în mâna dreaptă, pierdută printre umbre de oameni ce-și așteaptă Sfârșitul... Rostesc roi de litanii neînțelese împerechindu-mă cu Moartea... Dezleg lanțurile, cu care erau încătușate umbrele mele, pierzându-mă în Eternitate
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
lumii (acest absurd e o modalitate de obiectivare a poetului): "nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de aci/ prin academiile ciupercilor/ căra după ea genți pline cu nisip să îngroașe neantul/ pe străzile plăpînde ca gelatina/ becuri se aprindeau orbecăind din trei în trei din cinci în cinci/ afumate ca niște sori preistorici/ pipete pasteur picurau cucuta zilei pe limbile frunzelor/ alunecau formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter/ într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete/ într-o chimie
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
bățul nedecis, Eu, care-ntrezăream un paradis Ca o bibliotecă vastă. Parcă Ceva, desigur, care nu se poate Hazard chema, aceste lucruri toate Le stăpînește. A mai fost cîndva Un om care-a purtat povara-mi grea. Prin lente galerii orbecăind, Nedeslușită simt o sacră spaimă Că-s celălalt, defunctul, ce se-ngaimă, Același drum și-același timp urzind. Dar care dintre noi a scris poema Acestui eu cu osebite nume? Ce importanță poate-avea un nume, Cînd una e și-aceeași
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
tumult și-ai să vii că ți-e dorul flămând de iubirea lăsată ...căutând.... Lumea din care-ai plecat c-un gram de speranță a rămas Am lacrimi destule să plâng iar dorul de tine cum să-l ajung ? Merg ,orbecăind și pășesc cu greu, singură-s fără tine..rămasă doar eu dar fără tine fi-voi mereu.. dragul meu, tu ,rămâi veșnic aici în sufletul meu! Referință Bibliografică: Fără tine / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul
FĂRĂ TINE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382810_a_384139]
-
Cred că în general literatura se ocupă de viața, de felul în care trăiesc oamenii și pretenția unora că literatura trebuie să fie mai strîns legată de politică nu e de luat în serios. Cred că Postmodernismul, incipient sau tîrziu, "orbecăiește" să descopere ceea ce se întîmplă cu viețile oamenilor - și aceasta e de fapt adevărata lui ambiție și ceea ce trebuie să așteptăm de la literatură. Literatura n-are nevoie să fie politică. Cred că atunci cînd, la începutul mișcării, John Barth reacționa
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
univers Pe aripi de cânt să-mi plimbi al meu vers Să furi o moleculă dintr-o auroră boreală Să colorăm cu ea întreaga vară... Te-am așteptat și te voi aștepta dulce robire Absența ta anunță eclipsă de iubire, Orbecăi fără rost pe arterele Căii Lactee Inima fără tine, mi-e de a pururi atee. Referință Bibliografică: Te-am așteptat / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena
TE-AM AŞTEPTAT de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384243_a_385572]
-
pub în 1986, în București. Le-am spus că nu există așa ceva pe o rază de sute sau mii de kilo metri, nu știam cum arată un pub, dar trebuie să fi fost însă ceva super mișto dacă merita să orbecăi noaptea ca să-l gă sești. Ne-am despărțit bolbo rosind câte un salut. Rămas singur, în noapte, am străbătut apoi un coridor de vată neagră și am ajuns pe 1 Mai. Mergeam întins, știind că mai e puțin, când deodată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sunt deopotrivă roata vieții. Câte-un maidanez când traversează, în oraș, strada (evident, pe la „zebră”) se uită, trage cu ochiul, ai zice prudent, în stânga și-n dreapta, să nu intre în vreun bucluc. Oamenii (poate că nu chiar toți!) când orbecăiesc pe calea vieții omenești, nu dau dovadă de atari „prudențe” câinești! Însingurarea cu tot dinadinsul duce la pustiirea sufletului. Fluturele zboară din floare în floare fără a lua cu el nimic dar contribuind la procesul delicat al polenizării, ca florile
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de metri în fața noastră și ne deschide drumul. Așa, frate, așa. Ia uite ce bărbat accelerat. Așa te vreau. Și-a recăpătat siguranța de sine. I s-a ridicat puțin și bărbia aia perfectă. Îi văd protuberanța. Acum nu mai orbecăie în necunoscut. Are un sclav, care îi lumi nează calea cu lămpașul. Acul vitezometrului a ajuns la 120 km/h și el se simte din ce în ce mai sigur pe comenzile mașinii. Șaizeci înmulțit cu doi egal o sută douăzeci, asta înseamnă că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dimineața. Cavanosa tușește asurzitor și se trezește și tusea continuă să-i muște pieptul și nu-l lasă să respire. Cade din pat și se târăște horcăind până pe holul pustiu. Mâinile lui se înalță rugător spre pereții casei și pipăie orbecăind în căutarea unui întrerupător, pe care în sfârșit îl găsește și îl apasă. Pe hol se face lumină. Cavanosa ajunge în baie, în patru labe, și capul lui se apleacă în closet și Cavanosa vomită chea guri de sânge și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
somnambuli./ Coarnele de taur - burdufe îndesate / cu lapte smîntînos pentru copii, / gușa ciocîrliei, limpede de-o spinteci / vei da de pungi sonore de lapte cristalin" (Laptele). Viclenia dezarticulării consistă în mimarea proceselor proliferante, a unei germinații ostentative: În orice urmă / orbecăie sămînța cu labe reci de cîrtiță" (Pas de pas).Pămîntul însuși, cu toate mările și pustiurile sale, n-ar fi decît "ugerul cel mai năzdrăvan", chiar mărul lui Adam se coace în gîtlej aidoma unui fruct, fluierul face dragoste cu
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
doctrinele, sistemele filozofice, ele sînt vinovate de tot răul din lume și edificiile lor trebuie de îndată dinamitate. În linia unui nihilism enorm, ni se propune o alienare definitivă, deconstrucția, renunțarea, pentru ca, exclusiv cu un creier mai degrabă vid, să orbecăim pe superficia vieții, eficienți însă precari." (pp. 6-7). Ion Papuc este unul din cele mai pro-occidentale spirite pe care le știu. Este încredințat că locul României nu poate fi decît în Europa, dar o Europa curățată de formele deghizate ale
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
meu. GRAS: Mai încape vorbă?! (se așază alături) APRODUL: Măria Sa Pricină-Împărat! PRICINĂ (intră. Vădit nemulțumit): Iaca a dat sfântul și-am nimerit! Cam întuneric pe ulițele cetății, frate Gând-Împărat, doar ici-colo câte-un felinar. Și acela atârnat prea sus. Am orbecăit de la gazdă pân-aici prin toate hârtoapele, cât gândeam că mi-oi strica vreun picior. Se cădea să trimiți după mine o caleașcă sau măcar un slujitor care să mă aducă în cârcă pe bezna asta. He, he! Dacă fanaragiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la câteva sute de kilometri, într-un trib, aborigenii trăiesc ca acum două mii de ani, fără nevroze, complet integrați în eternitate, mă gândesc că eu însămi trăiesc schizoid, aveam șase-șapte ani când aprindeam seara lampa cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ajuns o dată cu seara în fața liniilor de apărare inamice, și profitând de întuneric ne am infiltrat printre tancuri, baterii de artilerie, blindate și camioane, consemnând totul și întocmind câteva schițe topografice. La întoarcere, am rătăcit drumul printre troienele cufundate în beznă, orbecăind ore în șir până la miezul nopții, când, ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele lor fine, abia perceptibile, sângerându-le usturător, sufocant. Deschid ochii speriat, horcăind, cu pieptul convulsiv, aburind de transpirație, trec orbecăind prin lumina de pe hol, care, trezită brusc, mă fulgeră dureros, și mă arunc În baie, strecor capul Înfierbântat sub arcada de inox a robinetului și slobod fluidul rece, covârșitor, care-mi inundă țeasta cu barbarie, trezindu-mă de-a binelea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a adus venit, în folosul lor! Bravo lor, măi fârtați, bravo lor, zic, pentru că, sunt, cu adevărat, oameni de ispravă. Da, oameni buni, de mare ispravă. Că, dacă judeci, privind nițel în urmă, îi vezi, muritori de foame, cum erau, orbecăind prin toate cotloanele mizerabile, prin toate locurile puturoase și încărcate de microbi și de alți dealde ăștia. Unuia dintre ei i-a răsărit, în capul său rotund, ca un bostănel, o idee. și a spus-o celor din familie. Mă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cunoști corpul la un alt nivel decât cel fizic este greu, tare greu și te învârți într-un cerc vicios și foarte periculos. Te dai cu capul de toate necunoscutele și devii o victimă sigură a bolii. A trebuit să orbecăiesc așa în necunoscut mulți ani și când am văzut că nu mă fac bine, m-a apucat disperarea și la urmă m-am dat bătută, am acceptat că nu mai am nici o șansă, am devenit o victimă și libertatea mea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să sintetizez câteva aspecte mai importante, care au contribuit la renașterea mea ca ființă. Sunt foarte fericită că am reușit să scriu câteva din experiențele mele și rezultatele spectaculoase pe care le-am avut, încât doresc ca toți cei care orbecăiesc în întunericul incertitudinii și bolii, să mă contacteze pentru mai multe detalii. E debusolant să trăiești în confuzie, frică și ne știință. Nu suntem învațați nimic în școlile pe care le facem, educația primită nu ne ajută să fim puternici
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
eu, vreau doar să aflu cine e responsabil de toată mizeria asta, spune Roja, făcînd vînt chiloților în vîrful unei grămezi de textile de toate culorile. Ia spuneți, v-a fost frică să aprindeți toate luminile sau vă place să orbecăiți ca niște cîrtițe? Pe dracu’, prinde Curistul curaj, ăștia fac economie pînă la ultimul leu, nu vedeți că au scos toate lămpile din pereți, în afară de felinarul ăsta care funcționează la baterii? Are dreptate, se gîndește Roja la ridicolul situației, parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la baie, ba mă prefăceam că aveam nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați fi scăpat de el și de ideile lui infernale. O să se folosească de voi doar pînă o să-și atingă scopul și atît, după aia n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se convingă că nu-l urmărește nimeni. La ora asta nu e nici țipenie, simți nevoia să-și facă curaj în timp ce își lipea palmele de metalul rece al ușii. Împinse scurt, și din două mișcări se văzu în casa scărilor, orbecăind prin întuneric, pipăind de-a lungul și de-a latul pereților căutînd în zadar întrerupătorul. Îți pierzi timpul cu fleacuri, își spuse, dîndu-se repede bătut, hotărîndu-se s-o ia cît mai repede pe scări în sus pe bîjbîite. O să pierzi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atâția ani trăiți cu mâna Întinsă, Îmi Înfrânez pe cât pot rușinea de-a cerși, purtându-mă cu cei cărora le pretind bani, ca un om lipsit de onoare. Nu uita, eu am ales viața asta, și nu ea pe mine. Orbecăi zi de zi În căutarea mea, și-mi dau seama că nu sunt decât un animal disperat În căutare de hrană. Dar m-am obișnuit și nu vreau să schimb nimic În momentul ăsta. -Nu mă păcălești, viața unor vaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vie, tăcută și amenințătoare), până ce lucrurile din jur încetează să mai fie lucruri, își pierd siguranța, tihna și sensul și devin vulnerabile, gata să dispară pentru totdeauna. Ca să le redescoperi, pentru că fără ele nu se poate, trebuie să bâjbâi, să orbecăi, să mergi cu băgare de seamă, să ai grijă să nu stârnești Bau-Bai sau alte spirite care-și au culcușul acolo în ceață (nu atât înfricoșătoare, cât necunoscute și, tocmai de-asta, cu mult mai înfricoșătoare), să-ți obișnuiești ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]