41 matches
-
îi răspunse grav, senatorul. Dar vorba Psalmistului : „Ochi au, dar nu vor să vadă; urechi au, dar nu vor să audă...!”, asat-i domnule. O fac din patimă, ori din ignoranță.. Și, nu vor să vadă și să audă, făcând pe orbii, și pe surzii, în fața realității.. și primejdiei care ne pândește..” Senatorul avea dreptate... Ideile false, comuniste, prindeau repede în popor, întunecându-i mintea, introducând anarhia în spiritul poporului de jos, fără vreo speranță de întoarcere pe calea cea dreaptă... Haosul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pp. 31-32. 48 Iain McLean, Alistar McMillan, op. cit., pp. 427-428. 49 Guy Hermet, Bertrand Badie, Pierre Birnbaum, Philippe Braud, op. cit., p. 244. 50 David Alcaud, Laurent Bouvet, Jean-Gabriel Contamin, Xavier Crettiez, Sytéphanie Morel, Muriel Rouyer, op. cit., p. 336. 51 Jan Orbie, Europe's Global Role. External Policies of the European Union, Ashgate, Ghent University, Belgium, 2009, p. 12. 52 Mario Telo, "The EU as a model, a global actor and an unprecedented power", în The European Union and Global Governance, Routledge
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
și nu este În stare să vadă lumina intensă pe care o răspândește Cristos. În alte cazuri Însă, În colinde populare românești, de exemplu, „cânii de jidovi” sunt orbiți tocmai de această lumină puternică : Câți numa-l vedea [pe Isus], Orbia și bolnăvia <endnote id="(22, p. 292)"/>. La fel se Întâmplă cu „jidovii” care Îl caută pe „fiuțul sfânt”, ca „să-l taie” : - Dare-ar Moș Crăciun să deie, Jidovimea să orbească, Pe fiuț să nu-l găsească ! Dumnezeu de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
peste tot ca un blestem, de noaptea ce curgea neîntrerupt din ele, Ioana se grăbi spre geam, dar jos, în curte, ca o pată neagră absurdă, M.N.S contempla clădirea [...]. Privi iarăși neliniștită în jur: dincolo - marele M.N.S, dincoace - orbii, coloana bizară, vegheată de ciori..." N-au murit toți oamenii !" își spune bucuroasă reîntâlnind persoana cu scufie vermillon și cu spatele spre coloana de orbi... "Altfel ce aș pierde în afară de viața care...? Oricum ar trebui să fac în așa fel
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
al patrulea orb din tablou impresionează prin resemnarea cu care "se lasă dus la groapa tragică". Istoricul de artă Virgil Vătășianu "citește" tabloul în sensul prezenței unei componente psihologice a portretelor, caracterizată prin spaimă și presimțirea pericolului: În tabloul cu Orbii domină succesiunea ritmică a figurilor, impresionante nu numai prin mișcare, cât și prin analiza psihologică: de la spaima celui care cade, la cei care presimt pericolul și la cei din urmă, încă ignari, gradațiile sunt dozate cu finețe și indicate cu
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
subiect este supus unor constrângeri selecționale: pe lângă trăsătura semantică [+Animat]87, referenții din această poziție sintactică trebuie să aibă și trăsăturile semantice [+Capacitate vizuală]/[+Capacitate auditivă]. Enunțuri ca cele de mai jos, (21)-(22), nu corespund unei realități logice: (21) *Orbii văd. (22) *Surzii aud. Nelexicalizarea obiectului direct al celor două verbe de percepție a vedea și a auzi este autorizată în câteva situații, discutate mai jos (vezi infra, a-e)88. În aceste contexte, recuperarea realizărilor poziției vide se face
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
lui Bogdan al II-lea (era fiu natural al aceluia; Oltea o chema pe femeia ce i-a fost dragă la un moment dat Voievodului, iar după intrarea între monahii ea se va numi Maria), când îl va învinge, la Orbia, pe Petru Aron (pe care îl mai învinsese o dată, ajutat de Vlad țepeș, în aprilie 1457, când îl și detronase), cel ajutat de o oaste ungurească, va porunci să i se taie capul, la 14 decembrie 1470, „de-și răsplăti
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căror hrisoave - în intitulatio - apare pentru prima dată sintagma božiejy milostiju „din mila lui Dumnezeu” s-a răfuit cu boierii trădători (o lună mai târziu, în 16 ianuarie 1471, „în târgul Vasluiului”). A poruncit să fie tăiați după lupta de la Orbie - „fără giudeț” - vornicul Isaia, cumnatul său (o ținea pe Sora, fiică a Doamnei Oltea dintr-o altă căsătorie; un alt cumnat, postelnicul Șendrea, bărbatul Mariei, va muri - am văzut - în 1481, în războiul de la Râmnic), care se arătase indolent în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trufie/ Să ne-njuge ea pe noi?” - un fel de nu ne fac ei pe noi al zilelor noastre - din Deșteptarea României, cântarea Revoluției de la 1848, cu versurile mult mai sentențioase ale actualului imn („N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,/ Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;/ Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,/ Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!”) sau cu Anul 1840 al lui Alexandrescu („Ici umbre de noroade le vezi ocârmuite
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
pe Altarele noastre, ne dau o credință tare că, împărtășindu-ne (cuminecându-ne), îl primim pe Iisus cu adevărat, ne unim cu El; cu Acela care acum 2000 de ani a cutreierat drumurile „țării sfinte“, cu Cel ce a vindecat orbii, muții; cu Cel ce a mântuit pe cei demonizați și a înviat morții. Iisus este acesta, și nu mort, ci viu; nu neputincios, ci cu omenescul, cu dumnezeirea, cu atotputernicia Lui. Dacă s-ar arăta în toată mărirea Lui, nu
Agenda2006-17-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284940_a_286269]
-
țara s-aibă pace și turmele pășune. Gîndit-ai tu vrodată, stăpâne, -n anii tăi Că lumea asta este făcută pentru răi? Omoară fericirea unui popor... alungă A veacurilor pace pe vreme îndelungă: [Atunci] viteaz și mare te or numi toți orbii, Pe când pe-adevărații viteji îi mâncă corbii Vei fi erou... Pe scaun de simți cumcă te clatini Tu ia ochii mulțimei cu stranii nouă datini Și din Apus adună sofiști cu bărbi boite Ca neamului să-i deie năravuri mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
voi zăbovi asupra aspectelor frumoase, ci Îți voi comunica mai curând acele păreri generale În care, eventual, poți găsi un util motiv de reflecție. Manuscrisul este În totalitate interesant, viu și surprinzător. Tehnică elevata, rime proaspete, sonore și ingenioase (euforbii/orbii, alicante/dantelate etc.), expresie Îndrăzneață și franca. Ideile roiesc. Firească dorința de a frapa este Însă Împinsă inutil prea departe. M-au acaparat, În consecință, mai mult deliciile intelectuale decurgând din exercițiul mintal, decat bucuriile sufletești spre care râvneam și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
țara, mai ales în cetățile de margine. Năvăleau polacii dinspre nord? Logofătul se retrăgea la Bârlad, la una Safta. Pârjoleau tătarii dinspre răsărit? Moșul țuști! drept în Ciceu la o unguroaică. Da’ unde n-avea! La Hotin, la Hârlău, la Orbie, la Chilia, la Baie, la Lipnic, la Soci, la Teleajăn, la Racova, la Războieni, la Focșani, la Suceava, la Vaslui, la Bălgrad, la Brașov, la Țețina, la Liov, în Pocuția, peste tot. Până și-n Cetatea Nemțului, unde rar vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a morții, o așteptare a cuiva/a ceva care va veni sau, mai exact, care s-ar putea să vină într-o bună zi. Ca un ecou peste veacuri la întrebarea inaugurală din Hamlet: „Cine-i acolo?”, întrebarea finală din Orbii: „Cine ești?” înscrie în spațiul teatrului realitatea efectivă a unei prezențe a cărei natură e indecisă: orbii aud zgomotul unor pași, foșnetul frunzelor uscate purtate de vânt sau vuietul mării? Ce vede copilul care și-a întors capul către locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
proprietati spectrale; chemiluminiscenta în care luminiscenta este produsă pe seama energiei degajate în urma unor reacții chimice; triboluminiscența în care excitarea este produsă prin frecare; electroluminiscența la care excitarea este produsă de câmpul electric. LUNA Satelitul natural al Pământului. Se menține pe orbia sa datorită forței gravitaționale a Pământului, nu emite lumină dar este luminată de Soare. Are un câmp magnetic slab iar atmosfera este practic inexistenta. LUMINOZITATE ABSOLUTĂ Energia totală emisa în unitatea de timp de un corp ceresc. După luminozitatea absolută
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]