1,646 matches
-
tînăr, înfășurat în pixeli, este o selecție a textelor publicate de Mircea Cărtărescu în periodice de-a lungul timpului. Este o carte compozită care cuprinde pagini memorialistice despre perioada copilăriei ( se regăsește intactă în ele sensibilitatea și căldura confesivă din Orbitor), cronici literare, articole de atitudine, analize politice și chiar o proză scurtă ( Zaraza). Trebuie spus de la bun început că Mircea Cărtărescu este cu adevărat Mircea Cărtărescu doar în textele cu pronunțată tentă artistică. Eforturile omului ajuns la maturitate de a
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
două secole. Ar merita douăsprezece ceasuri de lectură. Din miezul nopții romantic într-un aprčs-midi modern. În ambele momente, cave tempus! Vremea viziunilor: "Din biblioteca largă, de pe rafturi încărcate/ Manoil, ca într-o doară, carte mult ciudată scoate: Are fila orbitoare, ca foițe de cleștar,/ Pe copertă-n literi d-aur, într-un fabulos chenar/ E încondeiat/ LEVANTUL/ O deschide spre sfîrșit/ Și citește ce urmează cu glas moale și pierit." Să zicem că urmează așa: Mahina apartamentul mi-l zobește
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
după ridicarea cortinei... Dintre toate indicațiile autorului, Robert Wilson o reține pe aceea privind “lumină crudă” - transcrisa scenic la modul cel mai agresiv cu putință, din prima până la cea din urmă clipă a reprezentației: un lanț de tuburi cu leduri orbitoare, montate pe toată lățimea scenei, la marginea dinspre fosa orchestrei - metamorfozata, de regizor, în mlaștină. Artistul vizual a avut, probabil, în vedere generarea unui soi de halou între public și farsă tragi-comică de pe scenă, pentru că “baza reprezentației” (partea cea mai
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
în existența farfuriilor zburătoare! Poftim! (...) M-a urmărit tot drumul un... rinocer... de-acasă și până aici... E-acolo, acolo, jos, la intrare. Are aerul că vrea să urce încoace.“ Zgomot, trepte năruindu-se, răgete furioase, nor mare de praf orbitor... ,,Uite-l. E-acolo! Da știu că-i uriaș! Se-nvârte-n cerc. Hai, vino să-ți vezi rinocerul. Biată fiara, tot mugește și se-nvârte de colo-colo. Ce-o vrea oare? Oh, uite-l că se uită la noi
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
înșine, așa cum fac cei șase protagoniști din comedia “Pluralul englezesc”, scrisă de prolificul dramaturg englez Alan Ayckbourn. O comedie vintage, dar la modă, care triumfă prin temele atemporale pe care le abordează: inversarea rolurilor, ascensiunea și decăderea socială și negarea orbitoare, atingând problemă alcoolismului și a depresiei. Piesă se joacă marți, 18 februarie, ora 19.00, la Casa de Cultură a Studenților, cu o distribuție de excepție, care dezvăluie întregul potențial umoristic al piesei. Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Constantin Cotimanis, Victoria
Culturale [Corola-blog/BlogPost/94539_a_95831]
-
-și scandează singurătatea străzi care duc în ceruri străzi care duc în pămînt străzi inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers. CEEA CE FLACĂRA NU ȘTIE Minciună-s și laurii pînă la urmă. Minciună. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu și aceasta nu e lumea pe
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
Mînia lui Dumnezeu Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei De sfințenie și puritate, Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate, Dînsele fesele mari, orbitoare, În găurica din mijloc c-o floare! De-aceea stau rușinați și spășiți Și-așteaptă să fie pocniți De mînia lui Dumnezeu C-un proaspăt și lat curcubeu... Regina tolonită printre struguri... Regina tolonită printre struguri, Pe tronul ei de
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
-și întind pînzele aidoma unor fire subțiri de apă din ce în ce mai subțiri disperate căci apa li se refuză și-n setea lor torturantă ar vrea s-o imite. Localul Întunecos localul în sticle alcoolul mugește cum taurii ieși în prag în orbitoarea lumină vezi zemoasele pajiști verzi ce-ar îndestula înverșunatele fiare dacă ce-i înăuntru ar ieși afară dacă ce-i afară ar intra înăuntru. Ploaie la țară Sprijinite neajutoratele plante de fulgere cum de araci și te uiți cum plouă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
să nu amplificăm nimic din ce simțim. Privim, fără dorințe, atât: deplinătatea lunii, o imagine al cărei preț ne este viața, însăși viața, și nici metafora n-o va putea descrie. Văzul ne este luna, am devenit poezia, vedere fidelă, orbitoare, gând inclus, lungimea unui braț în așteptare, mișcând din degete fără iluzii. De am putea rămâne bogați și neschimbați în timp, privind, fără dorințe,-atât: rotundul lunii, plin. PRAG Boală, prag pe care umbra trupului de speranță e aspru culcată
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
bogați și neschimbați în timp, privind, fără dorințe,-atât: rotundul lunii, plin. PRAG Boală, prag pe care umbra trupului de speranță e aspru culcată, să cate-alinare pentru cea de tot ardere. Din ființă ce-a rămas? Chiar asta, umbra tăioasă, orbitoare, cum, dezbinat de perfecțiunea întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat asupra apei, cu buzele uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
chiar ai visat o astfel de hartă polară ) și pașii tăi vor ezita o clipă-două apoi ahtiați brusc de luciul liniilor de cale ferată te vor duce hai-hui într-acolo unde ochii-ți mai văd doar un punct cald pur orbitor Chiar acum și aici ridicăm paharul cu licoare vărsăm un strop ca să-și amintească și morții de noi apoi cântăm cântăm fericiți ca și când nimic și nimeni nu ne-ar mai despărți pe noi cei de aici de ei cei de
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
fața înfiptă în orizont- înfricoșătoare bornă pe frontiera celor care dintru început altceva nu au deprins decât să ucidă. schimbau complice priviri, hohote vulgare neștiutori de legi și cutume; încă o dată trecură, rând pe rând șuierătoarele oțele pe lespezi în orbitoare tăișuri își priveau falangele păroase, încruntați, exorcizând moartea beau esențe nebune. ei nu au iubit niciodată ei nu știu că undeva există femei nu-și amintesc mumele nici tristețea din care acestea le-au țesut cămășile, din fatalitate nu li
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
palma streașină licărul stelelor, murmurul lor uzat de căderea în gol!" Doar că ochii nu-s de aici și nu pot vedea totul, iar oamenii sunt împăiați cu ierburi otrăvitoare. Cu cât te apropii mai mult cu atât strălucesc mai orbitor lamele săbiilor, cu atât bat mai puternic tobele muribunzilor. Lung a fost drumul și cu toate acestea părea că a ajuns prea devreme căci mai avea apă-n burdufuri și fân pentru cămile. A găsit și dovezi, puține dovezi, dar
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
Emil Brumaru Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei De sfințenie și puritate, Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate, Dînsele fesele mari, orbitoare, În găurica din mijloc c-o floare! De-aceea stau rușinați și spășiți Și-așteaptă să fie pocniți De mînia lui Dumnezeu C-un proaspăt și lat curcubeu...
Îngerii de duminică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7361_a_8686]
-
struguri în mână și cu frunză de viță de vie pe vas! Veșmântul gol Doamne, fire cu fire ai împletit, pânza veșmântului ai țesut, după respirația ei l-ai întins și după mișcările ei l-ai lăsat să fluture, desenând orbitorul tipar într-o tablă de carne, într-o tablă de piatră. De pe umerii ei pânza s-a rărit, de pe brațele și trupul ei a curs ca o apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne, n-o mai pot
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar atins în cădere. Auzi numai vântul pentru o clipă și, dintr-o dată, soarele se înălță cu un cap pe deasupra mării, strălucind orbitor și țesând o rețea pe deasupra apei. Era clipa ce-o așteptase, ca în toate zilele africane, deși era sfârșit de septembrie și se făcea tot mai frig. Ziua se micșorase, nopțile păreau tot mai lungi, bântuite de spirite, noaptea îi
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
e Răscrucea Marii Tăceri Lumea-i un luthier Rândul tău să afli ce zice Toate laolaltă de-a valma Când apusul își lasă Cortina violet-aurie Amintirile, rând pe rând Mă iau de mână Mă duc Pe tărâmul sufletului Unde lumina Orbitoare a zilei Se mai subție. Cât de mult seamănă-apusul cu-n răsărit! Sete după lucruri nemaivăzute, Sete după toate câte se sting... Toate noi! Cele vechi, prăfuite de timp. În smochinul bătrân (De câte ori n-am trecut Pe alături, nepăsător) Am
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
și de a face uitată o secvență capitală a nuvelei, prima, foarte redusă ca volum în economia de ansamblu a textului și având rolul de simplă, suspect de nevinovată introducere într-o poveste ale cărei puncte de interes sunt plasate orbitor în cu totul alte zone ale narațiunii. De altfel, până la finalul Inspecțiunii, nimeni nu mai face vreo referire la scena din berărie! În schimb, întreaga aventură a celor trei camarazi porniți să dea de urma lui Anghelache pentru a-l
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
oricine. Inteligența (sau cultura) manifestată excesiv este ostentativă și, prin aceasta, riscă să fie o contradicție în sine, căci nu e inteligent (și nu prea este o dovadă de cultură) să-ți îndepărtezi auditoriul, excedat de discursul tău sclipitor, devenit orbitor. În fine, politețea excesivă este obositoare și chiar enervantă. Firește, ar trebui mai întîi să definim ce înseamnă, de la caz la caz, “excesiv”. Este dificil, dar, din fericire, inutil. Cred că, în această privință, ne putem raporta liniștiți la bunul
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
plus vorba lui Ștefan cel Mare lăsată moștenire urmașilor săi în cine să se încreadă ei mai mult, și pe care școlarii o învață și azi la lecțiile de istorie. Căsuța avea două odăițe. Văruite și ele în același alb orbitor. în cea din fund, care, iarna, slujea de bucătărioară - vara se gătea într-o anexă alăturată, acoperită tot cu olanele aproape înnegrite de vreme și care probabil la început fuseseră roșii ca în tablourile pictorilor români aciuați pe aici, ca
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
sectantă, pocăită - se vede că era plecată în centru după ațele, sforile interminabilelor ei broderii. Sisi fiind și ea plecată la Menaru, să pregătească prânzul, casa de chirpici acoperită cu țiglă însă, unde veneau vară de vară, curtea săracă, nisipoasă, orbitoare în soarele năpraznic al lui iulie îl primiră somnoroase, indiferente. Odaia mare unde stăteau ei era luminată, soarele bătând drept în ea. Grăbită, probabil, Sisi uitase să tragă storurile, nenumăratele covorașe de lână, și acestea noi nouțe, lucrate tot de
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
apariție o adevărată polemică. De ce iubim femeile este, la rându-i, un volumaș de povestiri publicate inițial în rubrica ținută o perioadă în "Elle", sau ocazional în "Dilema", "Lettre Internationale" și "Tabu". După lectura homeopatică a celor două volume ale Orbitorului, o astfel de carte de povestiri simple, cu și despre femei, e tonifiantă, și nu doar literar vorbind. Din câte mi-am dat seama, Orbitorul fie are fani înrăiți (care am citit de mai multe ori fiecare volum), fie se
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
ocazional în "Dilema", "Lettre Internationale" și "Tabu". După lectura homeopatică a celor două volume ale Orbitorului, o astfel de carte de povestiri simple, cu și despre femei, e tonifiantă, și nu doar literar vorbind. Din câte mi-am dat seama, Orbitorul fie are fani înrăiți (care am citit de mai multe ori fiecare volum), fie se refuză total altora (spre bucuria celor din prima categorie care văd în această carte un fel de oracol literar exclusiv pentru inițiați). Ca și în
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]