93 matches
-
căreia societatea poate fi comparată cu un organism, ea este chiar un organism. În acest fel, Spencer este adeptul direcției organiciste în sociologie, construind o sociologie organicistă, curent cu mare căutare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; Organicismul este un tip de holism care, aplicat la societate, obligă la un studiu global, în termeni de întreguri sociale, individul și manifestările sale nefiind obiect de studiu sociologic. Sociologia organicistă a lui Spencer va fi dezvoltată de către Durkheim în ceea ce
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
lor, maeștrii lor spirituali, au fost recrutați din medii intelectuale de conținut diferit și situați în timpi istorici diferiți. * Esența fenomenelor sociale pe temeiul căreia construiesc edificiul social este diferită. * Lansează în circuitul teoretic direcții de studiu distincte, pozitivismul, evoluționismul, organicismul (social-spencerism), marxismul. * Creează pe cont propriu, comunicarea dintre ei este, declarat, inexistentă. * Au lăsat urme diferite în gândirea ulterioară: unele s-au stins temporar, altele s-au imprimat adânc chiar și în practica socială. * Evadarea din filosofia socială s-a
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de socializare * Filozofia banilor * Probleme fundamentale ale sociologiei Învățăturile. Simmel își termină studiile într-un climat spiritual european dominat de interpretările realizate de Comte în Franța, de Spencer în Anglia și de Schaffle în Germania. Pozitivismul și forma sa engleză, organicismul, își manifestau influența hotărâtoare, înfiltrând ideea potrivit căreia există o continuitate între natură și societate, iar viața este prezentată ca un lanț nesfârșit ce se întinde de la cele mai simple procese naturale până la cele mai complexe structuri sociale. Sociologia era
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
este bine și pentru comunitate, ceea ce este rațional pentru indivizi este rațional și pentru comunitate"307. Antecedentul nominalist, de care aminteam mai sus, este vizibil. Acesta a fost criteriul care a distins de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
80, 82, 85, 89, 97, 99, 112, 141, 173, 184, 187, 216, 234, 261, 309 obiectivitate, 29, 36, 48, 76-80, 82, 83, 88, 94-97, 99, 100, 103, 104, 106, 109, 177, 192, 198 omogenitate, 235, 258, 286, 287 organic, 165 organicism, 164 P partid, 92, 178, 208 perspectivă socio-culturală, 108 pluralism, 11, 187, 228, 230, 251, 283 politic, 12-14, 33, 35, 73, 97, 100, 108, 149, 168, 187, 190, 191, 192, 194, 200, 206, 211, 222 politică, 13, 16, 32, 33
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
candoarea și nevinovăția celor care umblă pe acoperișuri” (Marin Sorescu). Miza se pune pe un preaplin emotiv („O poezie trebuie să fie multă. Dacă-i multă, e și frumoasă”). Conștiința „fireștii ordini”, a unității omului și cosmosului naște un învederat organicism al trăirii și viziunii. Imaginea mamei și a poetului-fiu este înconjurată de un nimb sacru, căci V. sacralizează maternitatea, copilăria, bucuriile simple, precum și suferința. O notă aparte, profund existențială, o aduce dialogul cu neființa din ciclul Litanii pentru orgă. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
cea a lui Moldovan), statul eugenic lua ființă ca o dezvoltare naturală a nevoilor organice ale națiunii, În epoca modernă. Eugeniștii subliniau, În același timp, necesitatea de a construi un astfel de stat pe principii raționale. Perspectiva eugenistă - În cadrul căreia organicismul se juxtapunea raționalismului, iar puterea, responsabilității - reprezenta o poziție distinctă În peisajul ideologic al României interbelice. Alți actori ai scenei politice Încercau să se identifice fie cu o ideologie organică, precum naționalismul tradiționalist sau gândirismul mistic al lui Nichifor Crainic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
temperament impulsiv, un spirit acut și bătăios, foarte la largul său în polemica de idei, rigidă totuși uneori, marcată de confuzii și cu spectaculoase excese. Încercând să aplice ideile materialismului istoric (pe care îl numește materialism economic), combate darwinismul social, organicismul lui Spencer, anarhismul. Se ocupă și de alte probleme, cum ar fi tactica și teoria mișcării socialiste, iar anumite „chestiuni agricole” le privește, în bună parte, printr-o optică narodnicistă. Cu apariția, în „Evenimentul” (1893), a primului său articol de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
acela de a determina natura artei prin intermediul unei definiții a artei, care ar consta în enunțarea proprietăților necesare și suficiente a ceea ce este definit. Ca urmare, toate marile teorii ale artei, printre care enumeră formalismul, voluntarismul, emotivismul, intelectualismul, intuiționismul și organicismul, ar converge în tentativa lor de a enunța proprietățile determinante ale artei. Punând problema condițiilor de posibilitate ale definiririi artei, Weitz lansează teza potrivit căreia teoria estetică ar fi eronată în principiu, deoarece ar interpreta radical greșit logica conceptului de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pp. 288-289) observa în arta românească o sinteză de tendinți opuse, o polaritate de un ultim rafinament, soluționată cu mijloace primare și necăutate, pe temeiul unei uimitoare intuiții despre sensul artei. Această echilibristică între tendinți opuse, între geometrism stihial și organicism, această armonie sub auspiciile echivocului, l-a ferit pe țăranul român de desăvârșirea mortificantă. Sau: Farmecul cu totul particular al acestor icoane se datorește unor interferențe de tendințe polare: năzuința stihială, hieratică nu e rece dusă până la capăt, ci e
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
În timpul administrației Clinton, este colegul meu de la Universitatea Maryland, William Galston. Cunoscut filosof politic, el este una dintre figurile importante ale acestei direcții care vrea să reclădească spiritul comunitar, bazat pe solidaritate. Pe vremuri am fi numit-o solidarism - nu organicism -, lucru care se Întâlnește la părinții fondatori ai sociologiei, precum Émile Durkheim. Dădeam exemplul lui Žižek, care În dorința sa de a epata establishment-ul academic... Mircea Mihăieș: ...joacă rolul de vedetă, și vedetele nu sunt neapărat exemplele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1995, p. 282. 157 Silvie Jaudeau, Cioran ou dernier homme, José Corti, 1990, p. 14. 158 Ibidem, p. 12. 159 Emil Cioran, Istorie și utopie, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 138-139. 160 Despre organicismul filosofiei politice a tînărului Cioran (mai exact: despre eșecul logic al acestuia, ca și despre confuzia comisă între organic și mecanic), H.-R. Patapievici a scris un eseu nu lipsit de profunzime: "Despre intoleranță: un studiu de caz", în 22
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
viziune comună celor amintiți a fost aprofundată de Școala de la Chicago. Dar, așa cum arătam și mai devreme, cele două solidarități la Durkheim sunt de fapt două aspecte ale aceleiași societăți la același moment. Solidaritatea mecanică persistă în societățile care manifestă organicism. Sunt două fețe ale aceleiași monede. Pentru migranții din mediul rural aceasta implica re-socializare. Omul orașului își trăiește viața într-o pluralitate de contexte, locuind undeva, lucrând altundeva etc. Această pluralitate de contexte este replicată structural în ecologia primară a
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pentru simțul istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în fine, Sorin Antohi, în Critis imaginalis, care află în aceste scrieri cuplarea "utopismului regresiv" cu perspectiva "tendințelor ucronice" și organicismul și fiziocratismul. În acest proces de receptare critică a publicisticii eminesciene, autorul studiului prezintă sintetic pozițiile unor cercetători, de la Maiorescu și Grama, la Aron Densusianu și Elie Miron Cristea, dintre cei vechi, G. Ibrăileanu. N. Iorga ("Un nou Eminescu apăru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sensul că "substratul religios al creației lui Eminescu nu se limitează doar la precreștinismul și creștinismul ei, ci este văzută într-o raportare specifică, de natură ontologică, la Divinitate". Cât privește ideile pedagogice (Pedagogia) promovate de Eminescu, acestea "derivă din organicismul său doctrinar", astfel încât modul în care concepe persoana și personalitatea, "ne trimite la paradigma postmodernă în educație care "formulează ca obiectiv esențial dezvoltarea integrală a personalității umane". O atenție aparte se acordă Limbii și limbajului, Mihai Cimpoi selectând din vocabularul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai bine cu ideea de determinism și, cum spune autoarea, „de perseverență a unei naturi date În ființa sa” atât de dragă ideologilor din ambele tabere. În „limba de lemn” comunistă - mai ales În faza primilor ani ai acestui regim -, organicismul structura câteva noțiuni-cheie ale modului cum era descrisă istoria („matur”, „putred”, „nucleu”, „asimilare” etc.), ceea ce denotă o manieră, de asemenea, organică, de a percepe timpul, ca „dezvoltare”, „Înflorire”, „progres” ș.a.m.d. Ce se poate spune, În concluzie, după examinarea
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
de aur ce șerpuiește-n jur spre ale cerurilor ceruri"). ¶ Franz Anton Mesmer susține că forța mentală (în 1775 va numi această putere "magnetism animal") are o puternică influență asupra corpului omenesc. Romanticii par a fi adoptat această teorie în organicismul tipic romantic; mai mult, extinzînd-o în teoria imaginației romantice cu acoperire ontologica practic infinită. ¶ Este descoperit azotul (independent unul de altul, de Daniel Rutherford, J. Priestley, K.W. Scheele și H. Cavendish). ¶ Scheele descoperă oxigenul (îl numește "aer de foc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ncet se prăbușește în țarina: Vers care amintește de tradiția "poeziei cimitirelor", precum Cugetări nocturne de Edward Young, dar și de imaginile catamorfice, ale ruinelor, din gravurile lui Piranesi. 301 (VIII, 503) toate-oștirile din cer mișcîndu-se în trupu-i: Blake afirmă organicismul spiritual romantic; spiritul și materia se află într-o interconexiune adîncă, macrocosmul desfășurîndu-se în microcosm, prin care puterile germinale macrocosmice intra în manifestare. Împărăția Cerului se află, așadar, în interiorul omului. 302 (VIII, 505) Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
relație de interdependentă, iar tradiția însăși nu este o entitate fixă, imobilă, ci o entitate labilă, mereu modificată în timp, supusă unui proces de creștere identic (nu simetric) celui în care se află angajată națiunea însăși. Se, continuă astfel, mărturisit, organicismul lui T. S. Eliot. Această concepție are consecințe practice foarte importante. Pe de o parte, sunt respinse teoriile extremiste ale unui Pottle care afirma discontinuitatea totală a culturii, ca și cele ale lui Spengler, care vedea continuitatea lor numai sub
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
sincronie, izolaționism/europenism ș.a.m.d. de-a lungul ultimelor două sute de ani în geografia socio-mentală românească. Subiectele delicate (paseismul reacționar eminescian, adversitățile față de revoluția de la 1848, extremismul interbelic, amestecul de naționalism și „haine de soi” din cărțile lui Cioran, organicismul și utopia regresivă ce se regăsesc, de la Eminescu la puseurile antisincronizante de astăzi) sunt tratate contextualizat, cu circumstanțe atenuante, cu un real talent de arbitraj, A. fiind un moderator prin excelență. Omul conjuncției (și nu al disjuncției) se vede și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
iar pe Proust să așteptăm cîteva secole pentru a-l citi și a-l înțelege "organic"... Problema fondului și a formei a fost pusă de reacțiunea noastră la descoperirea tardivă a Europei, în speță, a Occidentului. După "evoluția firească" a organicismului și astăzi ne învăluiam în pravile, în cronici și astăzi eram preistorie. Este o notă bună pentru adaptabilitatea și spiritul de orientare al nostru că am putut sări din preistoria tuturor secolelor de întunerec în ritmul problemelor... universale". Prin astfel
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
care s-au ocupat de scriitor: intuiția remarcată de Cornelia Ștefănescu, luciditatea de Șerban Cioculescu, oralitatea expresiei de N.Manolescu, moralitatea (actului critic) de Ioana Pârvulescu ș.a. De fapt, autoarea atinge miezul problemei abia în finalul capitolului, unde vorbește de „organicismul” criticii lui Sebastian, adică nevoia de a încadra lectura textului într-o atmosferă coerentă („nici o operă nu e ruptă din timpul ei”, p.58), care ar fi trebuit pus la temelia întregului. Privilegierea unor mărturisiri adevărate în împrejurări dramatice sau
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
unei clase (țărănimea) condamnate să dispară în noua orânduire. Lumea țărănească este ,vertebra de pământ" ce ține laolaltă Neamul și Patria, o tradiție cu un capăt pierdut în negura cosmică și cu un altul susținând, ferm, faptele noastre de azi. Organicismul viziunii, comparabil cu cel eminescian, dar întors în sine până la tautologie, face din Ion Gheorghe un neomodernist ieșit din rândul ,șaizecist", un poet al concretului apăsător (iar nu al volatilității luminoase) cu mâinile împlântate până la umeri în pământul și dramele
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
de fapt în cadrul rînduielii universale a teonomiei. (Cu această precizare - capitală - că teonomia, departe de a contracara autonomia, dimpotrivă se întrețese, ca să spun așa, cu - sau mai degrabă: în - ea, întărind-o și ajutîndu-i să se apere de ingerințele heteronomiei)". Organicismul d-lui Mihai Șora, de sorginte naeionesciană, deci luminat de credință, consunînd însă și cu destule puncte de vedere ale unor Blaga, Eliade, Noica (dl. Sorin Antohi îl pune în legătură și cu "noua organicitate" a lui Martin Buber), e
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
Lucrul e știut și nu se cuvine repetat în mod ritualic. Criticul nu are a fi nici duhovnic, nici psiholog, nici, cu atat mai mult, impresar. Nu pledez numaidecât pentru o resurecție a formalismului, dar nici nu cred că pretinsul organicism al discursului e o soluție. Mai terestru, într-adevăr, acesta e invariabil mai popular. Obține sufragii imediate. Face prozeliți. Dar, intelectualmente, rămâne opac. Fără strălucire demonstrativa, fără ingeniozitate. Cu câteva săptămâni în urmă scriam despre o antologie a lui Liviu
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]