260 matches
-
organice ... (4) Dezvoltări psihogene și nevroze ... (5) Psihopatii și stări psihopatoide ... (6) Tulburări de dezvoltare psihică ... (7) Terapia psihotropă ... 1.4.3.2. Baremul activităților practice 1. Examinarea unor bolnavi psihiatrici-50 2. Aplicarea unor probe și teste de evaluare a organicității -15 3. Aplicarea unor teste de evaluare a QI-15 4. Examinarea unor cazuri acute de la camera de gardă psihiatrie-50 1.4.4. STAGIUL DE NEUROCHIRURGIE 1.4.4.1. Tematica lecțiilor de conferință (1) Sindroamele clinice de localizare în procesele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
Tulburări psihice organice ... (4) Dezvoltări psihogene și nevroze ... (5) Psihopatii și stări psihopatoide ... (6) Oligofrenii ... (7) Terapia psihotropă ... 1.4.3.2. Baremul activităților practice 1. Examinarea unor bolnavi psihiatrici - 50 2. Aplicarea unor probe și teste de evaluare a organicității - 15 3. Aplicarea unor teste de evaluare a QI - 15 4. Examinarea unor cazuri acute de la camera de gardă psihiatrie - 5 1.4.4. STAGIUL DE NEUROCHIRURGIE 1.4.4.1. Tematica lecțiilor de conferință (50 ore) (1) Sindroamele clinice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
nouă, V, 1993, nr.22, p.5; " Liberalul Alexandru Papiu Ilarian", ibid., nr.26, p.1,7; "Naționalismul modern", ibid., nr.34, p.6-7; Vocația creștină a Școlii Ardelene", ibid., nr.41, p.1; 6-7; nr.42, p.9; "Memorandum. Organicitate istorică", ibid., VI, 1994, nr.17-20, p.5; "“Rationi congruit”. Înființarea Episcopiei Făgărașului", ibid.,VII, 1995, nr.3, p. 1,6-7; "Cultura lui Inochentie Micu-Klein", ibid., nr.16, p. 6-7; "Ctitori ai marii poezii erotice europene: Csokonai Vitéz Mihály", ibid.
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
va să zică a schimba starea de lucruri"“ . O formă nu schimbă prin sine o realitate, ci ea doar o întărește sau, dimpotrivă, o falsifică. Fondul este întotdeauna organic, iar forma, sub care apare, i se asociază numai dacă și ea capătă organicitate. Fondul are o stabilitate mult mai mare, întrucât el ține de durata lungă a unei societăți, pe când forma, adoptată din altă societate, exprimă mai mult durata scurtă a societății care o preia deoarece nu derivă din fondul autohton. Au fost
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
6. Poate s-ar mai afla ceva de adăugat, cu mare relief și semnificare? Exprim din nou, pentru întregul volum, preferința mea pentru maximum de grupare, de organizare și de cronologie, nu de dragul didacticismului, ci pentru a spori unitatea și organicitatea volumului. Poate afli ceva despre războiul întregirii, de adăugat la cap[itolul] de Fapte memorabile (sau așa ceva). Gândește-te din nou, te rog, la Voronca, Peltz. Turdeanu îmi spune că posedă ambele vol[ume] de Br[ătescu]-Voinești. Orașul cu
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
și medicament, efectul Placebo cunoaște o diminuare progresivă cu fiecare nouă administrare. În afecțiunile cu un grad mai mare de subiectivitate, adică în afecțiunile psihogene, substanțele Placebo obțin efecte mai bune iar în afecțiunile cu un nivel mai incet de organicitate efectul este redus. Cea mai mare frecvență de reacție se întâlnește în cazul durerilor (cefalee, miolgii) care sunt reversibile. Beneficiul produs în cazul durerilor de o substanță Placebo este echivalent cu efectul unui analgezic. În psihopatologie procentul cel mai mare
Placebo () [Corola-website/Science/301489_a_302818]
-
este insuficientă. ”Brutalitatea” care apare în mod recurent în eseul lui Zoe Petre în directă conexiune cu emanciparea promovată de regimul socialist, și violență pe care le implică proiectul emancipator, provin, în primul rând, în opinia autoarei, din lipsă de organicitate a acestui demers. Nefiind organic, fiind inutil, nederivând</spân><spân style="font-family: Times,șerif;"> din dorința și nevoia de emancipare a subiecților înșiși, proiectul a fost respins. Autoarea glorifica ceea ce identifica drept strategii de rezistență ale femeilor în raport cu emanciparea forțată
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
în numele partidului la ședințe, congrese sau întâlniri cu alte femei, devenind ”colportoare autorizate ale mesajului de îmbrobodire a maselor, într-un demers eminamente masculin”. (Popescu, 145) </spân></spân></spân></p> La fel ca Zoe Petre, si Alice Popescu denunță lipsa organicității proiectului de emancipare și caracterul sau paternalist (”egalitatea mecanică a sexelor a fost revendicata mai degrabă pentru femei decât de către femei”). Dar poziția din care este emisă această critică este, la fel ca în cazul anterior, una conservatoare și esențializantă
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
și juridic, dar ea nu a pătruns în societatea românească profundă, în toate componentele vieții sociale: , În spațiul românesc, modernitatea se afirmă ca o tendință. Inițial, modernitatea a fost importată pentru că răspundea unor trebuințe ale unor grupuri. Lipsa ei de organicitate rezultă din rezistența vechilor structuri sociale și forme instituționale. Modernitatea răzbate greu și lent prin complicate rețea de structuri socio-instituționale din societatea românească tradițională și patriarhală. Ea este o modernitate mozaicată, nestructurată sub o formă dominantă clară, inexistentă la nivel
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
30 ale poetului. Dincolo de aceste secționări ca și unanim acceptate, e la fel de adevărat că majoritatea cititorilor specializați ai lui Ion Pillat n-au fost mai puțin de acord în evidențierea unei anumite unități a operei, - unitate temperamentală, unitate de ton, organicitate esențială asociind "configurările" succesive etc. Or, această unitate a rămas până acum, în mare măsură, neargumentată printr-o analiză care să-i cerceteze, pe întreg parcursul operei, motivațiile de adâncime - și este situația care l-a îndemnat pe Al. Cistelecan
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
și imaginar", "convergența dintre imaginar și anamnetic", care argumentează de fapt tocmai în sensul susținerii unor soluții de echilibru dintre sentimentul trecerii timpului și posibilitățile de recuperare. Ar mai fi fost doar de pus un accent pentru a marca deplina organicitate a ceea ce s-a numit "obsesie modelatoare" și în poezia lui Pillat, - aici căutarea amintitei concilieri care definește, în fond, însuși "tradiționalismul" său). Sub titlul Imaginația după canon, sunt abordate poemele din volumul Biserica de altădată, care nu-i pun
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
p. 205), explicarea unității contrariilor (p. 79, 319) criticul nu face apel și la coincidența oppositorum, principiu mistic-ontologic ce l-ar fi scos din multe dificultăți și alte reducționisme la unitate, armonie (ideea-cheie este "universul armoniei eminesciene", p. 34) și organicitate. Perspectiva lecturii sincronice este esențială deoarece numai în acest mod cartea se "salvează" și permite enunțarea de propoziții gen "intuiții pre-einsteiniene" sau poate aduce în discuție noua logică a simultaneității spațio-temporale (p. 148), "anticipată" de Eminescu împreună cu alte teorii moderne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în însemnările manuscrise, în articolele de presă, în universul liricii sale, iar "fragmentarismul" filosofic al poetului, care nu-i dă dreptul la un sistem (veritabil obstacol pentru atâtea generații de cercetători) ar putea releva, pe de altă parte, ideea unei organicități, a unui arheu, a unei ontologii, în gândirea eminesciană. Acesta e subiectul studiului [Modelul ontologic eminescian, Editura "Porto-Franco", Galați, 1992] conceput de profesorul de la Huși, Theodor Codreanu, un împătimit cercetător și partizan al păstrării neștirbite a valorilor spirituale eminesciene. Cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Constantin Noica, suma elementelor care ne îndreptățesc să-l acredităm cu titlul de filosof. Și, deoarece din vremea din urmă se produc grave deturnări de sens privind atitudinile sau afirmațiile poetului, Theodor Codreanu a căutat să demonstreze gândirea eminesciană în organicitatea ei. Punându-și întrebarea dacă Eminescu a meditat pe cont propriu asupra ființei, ori a făcut-o în mod nesemnificativ, autorul ajunge la conceptual de arheu și-i recunoaște poetului o ontologie originală alăturându-se lui Noica: "Eminescu a recurs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unor interese imperiale vecine. Astfel, în loc ca elitele să fie elementul dinamizator al națiunii, ele s-au văzut în postura ingrată și absurdă de a fi stavilă pentru propășirea neamului, conservatorismul poporului constituind singura frână în nimicirea nației. Câtă vreme organicitatea etnică s-a conservat prin țărănime, primejdia n-a fost mortală. Numai că, așa cum atrage atenția Constantin Stere, social-democrația a deschis pentru prima oară porțile nimicirii acestei organicități, nu prin emanciparea țărănimii, ci prin distrugerea ei programatică. Programul a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
propășirea neamului, conservatorismul poporului constituind singura frână în nimicirea nației. Câtă vreme organicitatea etnică s-a conservat prin țărănime, primejdia n-a fost mortală. Numai că, așa cum atrage atenția Constantin Stere, social-democrația a deschis pentru prima oară porțile nimicirii acestei organicități, nu prin emanciparea țărănimii, ci prin distrugerea ei programatică. Programul a fost dus până la capăt de comunism încât pentru întâia dată fenomenul sfâșierii amenință să invadeze și grosul națiunii. Oglinda acestui dezastru este Basarabia". Autorul detectează o carență a națiunii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu, pot fi "neîmpăcate", golite de fiiință, deformate până la a deveni monstruoase sau ridicole. Caragiale este, până la un punct, în ton cu această perspectivă. În procesul sincronizării noastre cu civilizația europeană, are loc o exacerbare a "antitezelor eșuate" prin absența organicității, fapt numit de Eminescu moft: " Cea mai comică noțiune românească e moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern" (Fragmentarium). Norocul, obsesie a lui Caragiale, are o mai largă semnificație decât simplul moft
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de renaștere națională. Theodor Codreanu procedează diacronic în urmărirea consacrării și devenirii personalității vierene mai întâi în republicile din fosta URSS, deci nu atât acasă. Autenticitatea, "nivelul înalt al deschiderii spre lume", caracterul profund național și sacru al mesajului, primordialitatea, organicitatea, concentrarea în esențialitatea tematică și narativă (Mama, Patria, Iubirea, Limba ca "adăpost al ființei", Copilăria) susținută de profunzimea existențială și "cultura sentimentului" toate aceste dimensiuni fundamentale ale mitopo(i)eticii vierene erau descoperite simpatetic, printr-o vibrare a colegilor letoni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lua cu cealaltă. Al doilea mare reper axiologic al criticului este Bacovia (Complexul Bacovia, 2002), pentru ca în Caragiale abisal (2003) să propună o relectură incitantă a operei celui de al treilea. Unitatea de viziune și stil, ca pecete a organicității, definește toate aceste demonstrații critice. Din trunchiul central s-au ramificat oarecum previzibil cărțile despre geografia politică și literară a ținutului dintre Prut și Nistru (Basarabia-drama sfâșierii, 2003 și Duminica Mare a lui Grigore Vieru, 2004). Theodor Codreanu este indiscutabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
refugiu (cu toate că în Occident el a pus capăt avangardelor), apoi, în socialism, ca mod de rezistență la proletcultism. Paul Goma îl consideră un curent moleșit. Theodor Codreanu consideră că la noi precaritatea postmodernismului provine din faptul că e lipsit de organicitate, fiind preluat sincronic și epigonic, cea ce e înalt pentru Occident a devenit caricatural pe malurile Dâmboviței în timp ce Liviu Petrescu afirmă că există postmodernism organic românesc, construit pe teme autohtone. Capodopera postmodernismului liric românesc, Levantul lui Mircea Cărtărescu, despre care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în curgerea vremurilor, precum moștenirea traco-iliră și geto-dacă, etnogeneza și "năzuința formativă", "boicotarea" și "teroarea" istoriei, toate acestea înfățișându-se mai curând sub semnul anonimatului și al negativității decât al impulsului destinal și al cutezanței cioraniene. Între principiul eminescian al "organicității" și teza încrâncenată a "schimbării", visată cu ardoare și disperant de fiul protopopului din Rășinari, cu dor neostoit de "Coasta Boacii", Theodor Codreanu înclină mai mult spre prima variantă. Cuvântul "schimbare" poartă cu el riscuri grave și imprevizibile, acela al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cadru al necesității înlesnirii accesului la creația barbiană, Theodor Codreanu a făcut apel la o tehnică mai puțin propice desfășurărilor textuale critice și mai degrabă justificată în derulările epice: cea a contrapunctului. Abordarea este, așadar, polifonică, dar în înțelesul unei organicități care amintește de metafora comunicațională a orchestrei (nu întâmplător tehnica aceasta a contrapunctului este împrumutată din compoziția muzicală), presupunând suprapuneri discursive într-un tot organic, nedisonant, pe teme barbiene derivând din sau consonante cu temele majore ale culturii române. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cunoaște același drum. Această realitate este explicată de Theodor Codreanu nefăcând apel la statutul de cultură minoră, ci arătând că suferința la Eminescu e pătimire care vine și totodată reface legătura cu tradiția Sfinților Părinți. Se discută mai apoi despre "organicitatea operei", "utopiile criticii", "frumusețea canonică"; personal, highlight-urile mi s-au părut a fi capitolele dedicate pe de o parte contribuției lui A.C. Cuza la receptarea eminesciană iar pe de altă parte incitantele ipoteze cu privire la mult-discutata ediție Maiorescu, apariție care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
civilizație, îmi pare neadevărată ca formulare întrucât, repet, eu nu pot vedea nici o antinomie între cultură și civilizație; civilizația nefiind altceva, cum spuneam, decât articulația evoluată a culturii. Ideea lor (a lui Tönnies, Spengler etc.) cum că civilizația înseamnă pierderea organicității culturii și o tranziție către mecanizare e adevărată numai dacă schimbăm termenul. Căci această pierdere a organicității, această mecanizare, sclerozare nu mai e civilizație, nu mai corespunde deloc civilizației așa cum am încercat s-o definim adineaori. E o golire, o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
civilizație; civilizația nefiind altceva, cum spuneam, decât articulația evoluată a culturii. Ideea lor (a lui Tönnies, Spengler etc.) cum că civilizația înseamnă pierderea organicității culturii și o tranziție către mecanizare e adevărată numai dacă schimbăm termenul. Căci această pierdere a organicității, această mecanizare, sclerozare nu mai e civilizație, nu mai corespunde deloc civilizației așa cum am încercat s-o definim adineaori. E o golire, o secătuire sufletească, de esență barbară. — Asta-i tot un sfârșit de lume. Pe mine însă nu m-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]