681 matches
-
inteligenței sub condițiile subiective empirice pe cari ni le-nvață psicologia. Deci are principie empirice, deși e generală într-atîta întru cât privește întrebuințarea inteligenței fără distincție de obiecte. De aceea ea nu-i nici un canon al inteligenței peste tot, nici un organon al științelor speciale, ci un catharticon numai al inteligenței comune. În logica generală deci partea care ar fi să constituie doctrina rațiunei pure trebuie să se despartă cu totul de logica aplicată (deși încă generală). Numai partea întîia este proprie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de a da forma inteligenței tuturor cunoștințelor noastre, chiar de-am fi oricât de săraci și deșerți în privirea conținutului lor, încît acea logică generală, care n-ar trebui să fie decât un canon al dejudecărei, se-ntrebuințează asemenea unui organon la producerea cel puțin iluzorie a unor aserții reale, abuzând astfel în faptă de ea. Logica generală, ca organon aparent, se numește dialectică. Oricât de deosebită să fi fost semnificația în care cei vechi se serveau de această numire a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conținutului lor, încît acea logică generală, care n-ar trebui să fie decât un canon al dejudecărei, se-ntrebuințează asemenea unui organon la producerea cel puțin iluzorie a unor aserții reale, abuzând astfel în faptă de ea. Logica generală, ca organon aparent, se numește dialectică. Oricât de deosebită să fi fost semnificația în care cei vechi se serveau de această numire a unei științe sau arte, totuși din întrebuințarea reală ce o făceau putem conchide că la ei nu-nsemna alta nimic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că se imita metoda temeinică pe care logica o prescrie și se întrebuința topica ei pentru împodobirea oricărei pretextări deșerte. Deci ne-o putem nota ca o {EminescuOpXIV 392} prevenție sigură și trebuincioasă că, de cât ori logica e-ntrebuințată ca organon, totdeuna ea este o logică a părerei numai, adică dialectică. Căci ea, ne-nvățîndu-ni nimic asupra cuprinsului cunoștinței, ci dîndu-ni numai condițiile formale ale acordului cu inteligența, care afară de acestea e-n privirea obiectelor cu totul indiferent, strania exigență de a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai, adică dialectică. Căci ea, ne-nvățîndu-ni nimic asupra cuprinsului cunoștinței, ci dîndu-ni numai condițiile formale ale acordului cu inteligența, care afară de acestea e-n privirea obiectelor cu totul indiferent, strania exigență de a uza de ea ca de-o unealtă (organon), pentru a lărgi după cum se pretextează cunoștințele sale și a le întinde, desigur că nu avea alt capăt decât o limbuție cu care daca vrei susții, daca vrei combați cu-o aparență oarecare toate celea cîte-ți vin în minte. O
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiecte fără distincție, deși aceste nu ni sânt date sau că poate nici nu se pot da în vreun fel. Fiindcă nu-i menită să fie decât un canon al dejudecărei uzului empiric, ea este abuzată daca se consideră ca organon al întrebuințării generale și nelimitate și dacă cineva se cutează cu inteligența pură să judece, să afirmeze, să decidă în mod sintetic asupra obiectelor în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure ar fi dialectică. A doua parte a logicei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
FIGURĂ A TIMPULUI (ȘI VECTOR) CERC (Etern, repetiție) Arheocentrat LINIE (istorie, Progres) Axată pe viitor PUNCT (actualitate, eveniment) Autocentrat: cultul prezentului VÎRSTĂ CANONICĂ BĂTRÎNUL ADULTUL TÎNĂRUL PARADIGMA ATRACȚIEI MYTHOS (mistere, dogme, epopei) LOGOS (utopii, sisteme, programe) IMAGO (afecte și fantasme) ORGANON SIMBOLIC RELIGII (teologie) SISTEME (ideologii) MODELE (iconologie) CLASA SPIRITUALĂ (DEȚINĂTOAREA SACRULUI SOCIAL) BISERICA (profeți și clerici) Sacrosanct: DOGMA INTELIGHENȚIA laică (profesori și erudiți) Sacrosanct: CUNOAȘTEREA MASS-MEDIA (difuzori și producători) Sacrosanct: INFORMAȚIA REFERINȚA LEGITIMĂ DIVINUL (așa trebuie, e sfînt) IDEALUL (așa
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
trimitere directă la relațiile care există Între „mână” și „inteligență”. Pentru Anaxagoras, omul este cel mai inteligent dintre viețuitoare pentru că posedă mâini. Aristotel face legătura Între inteligență și activitatea mâinilor la om. Pentru el mâna este un „organ al uneltelor” (organon pro organonă. Astfel, mâna este considerată un organ sau o „unealtă” a intelectului (nousă, o formă a formelor (eidos eidonă și a sensibilității sau forma sensibilului, afirmă Aristotel. Mâna este o deschidere a sufletului (psychéĂ În sfera ontologică căreia i
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
memorialiștilor, cum este acea „afundare În Întunericul gros al Egiptului” despre care scria Saint-Simon (Memorii, antologie, traducere, note și prefață de Maria Carpov, Univers, București, 1990, p. 38). 20. Pentru traducerea celei mai importante lucrări a lui Samuel Hahnemann, vezi Organon ș17961, 18426ț, traducere de Silvia Vieru și Antuza Genescu, ediție Îngrijită de Ofelia Lugojan Ghenciu, Editura Marineasa, Timișoara, 1999 (mai departe Organon). Îi mulțumesc dr.Daniel Hanc pentru a-mi fi procurat acest volum. 21. Dictonul alopat e contraria contrarii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Carpov, Univers, București, 1990, p. 38). 20. Pentru traducerea celei mai importante lucrări a lui Samuel Hahnemann, vezi Organon ș17961, 18426ț, traducere de Silvia Vieru și Antuza Genescu, ediție Îngrijită de Ofelia Lugojan Ghenciu, Editura Marineasa, Timișoara, 1999 (mai departe Organon). Îi mulțumesc dr.Daniel Hanc pentru a-mi fi procurat acest volum. 21. Dictonul alopat e contraria contrarii curantur. La acea dată, din opera lui Samuel von Hahnemann, fondatorul homeopatiei, tocmai apărea un volum de opere În traducerea lui Robert
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
trimitere directă la relațiile care există Între „mână” și „inteligență”. Pentru Anaxagoras, omul este cel mai inteligent dintre viețuitoare pentru că posedă mâini. Aristotel face legătura Între inteligență și activitatea mâinilor la om. Pentru el mâna este un „organ al uneltelor” (organon pro organonă. Astfel, mâna este considerată un organ sau o „unealtă” a intelectului (nousă, o formă a formelor (eidos eidonă și a sensibilității sau forma sensibilului, afirmă Aristotel. Mâna este o deschidere a sufletului (psychéĂ În sfera ontologică căreia i
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
B.G., Teubner, Lipsiae, 1911. Aristotel, Traite de l'Ame, traduit et annote par G. Rodier, Ernest Leroux, Paris, 1900, volumes 2. Aristotelis Opera, Ex. Recenssione Immanuelis Bekkeri edidit Academia Regia Barunica Berolini apud. W. De Gruyster et Socios, MCMLX. Aristotel, Organon, traducere, studii introductive și note de Mircea Florian, 2 vol., ed. IRI, București, 1997. Aristotel, Metafizica, traducere de Ștefan Bezdechi, note și indice alfabetic Dan Bădărău, ed. IRI, București, 1996. Diels, Herman, Die Fragmente der Vorsokratiker, Weidmannsche Buchhandlung, Berlin, 1922
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
pe sufletul Pythiei, fără ca ea să-și dea seama. „Când se umple de acestea, e mai bine pentru ea să nu meargă acolo și să nu ia contact cu Zeul dacă nu e Întru totul pură (katharan), Întocmai unui instrument (organon) bine acordat și armonios, ci suferindă (empathe) și agitată” (437 d). Ideea de puritate este asociată cu armonia muzicală 2. Imaginea organon-ului, a instrumentului este esențială În descrierea procesului inspirației profetice. Aceeași idee o găsim și În De Pythiae
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acolo și să nu ia contact cu Zeul dacă nu e Întru totul pură (katharan), Întocmai unui instrument (organon) bine acordat și armonios, ci suferindă (empathe) și agitată” (437 d). Ideea de puritate este asociată cu armonia muzicală 2. Imaginea organon-ului, a instrumentului este esențială În descrierea procesului inspirației profetice. Aceeași idee o găsim și În De Pythiae... (404 b-405 d). Pentru a sublinia importanța unei krasis adecvate, Lamprias ia ca exemplu delirul bahic, care se manifestă Într-un mod
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Între soare și pământ, ne face să credem că Plutarh a fost nevoit totuși sau chiar a voit să se folosească În teoria sa din De Pythiae... de atributele esențiale ale acestei categorii de ființe. Luna este Înfățișată drept instrumentul (organon) cel mai „supus” al soarelui. Totuși, ea nu ne transmite intacte strălucirea și razele acestuia, ci alterate prin contactul cu ea Însăși (404 d). Analogia cu acțiunea lui Apollo asupra Pythiei este perfectă. Dar această poziție specifică lunii, Între soare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de față se odihnesc pe treptele scării dinspre sud, renunțând să mai viziteze și partea nordică. * O idee care merită să fie reținută la lectura acestui dialog este aceea că Pythia, la fel ca alți prezicători contemporani, reprezintă un „instrument” (organon) uman prin care Zeul transmite răspunsurile sale la Întrebările ce i se pun, precum și anumite mesaje. Este interesant de reținut că cele transmise pe această cale solicitantului din partea lui Apollo nu sunt niciodată clare ca Înțeles. Printr-o interpretare greșită
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de "moment" esențial în dinamica pasiunilor și în psihologia iubirii. Discipolul lui Eliade sublinia intuiția genială a lui Aristotel, care (spre deosebire de Platon) descoperea un element intermediar între suflet și trup Spiritul (pneuma) -, menit a îndeplini funcția de "prim instrument (proton organon) al sufletului în relația cu trupul". Prin "pneumă", mai apoi, sufletul "transmite trupului toate activitățile vitale, și mobilitatea", trupul deschizând la rândul său sufletului "o fereastră spre lume". Stagiritul rezolva astfel "contradicția corporal/ incorporal", câtă vreme acorda phantasiei (simțului intern
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
transportă deasupra semantica sa proprie ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic..." Micro-eseurile, reflecțiile poetului, sentențiile lui nu de puține ori paradoxale (Cartea de recitire și Respirări 1972, respectiv 1982) nu se constituie bineînțeles într-un organon estetic, dat fiind că în atenția radiară a autorului intră câte ceva din toate: sentimentul patriei și ethnos (motive de realizări poetice cu totul remarcabile), mituri și ethos, timp, psihologie și arte, schițe de portret, fragmente de jurnal, transpoziții "în chip
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Timaios 38c, Sof. 265c. 218. De Legum Allegoria III 73, În seria de opere ale lui Filon În 10 vol. (trad. engleză de F.H. Colson și G.H. Whitaker), Heinemann and Putnam, London and New York, 1929; vol. 1, p. 207. 219. Organon; De cherubim et flammeo gladio 35, pp. 125-127. 220. De profugis, 18. 221. De cherubim, 9. 222. Charles Bigg, The Cristian Platonists of Alexandria, Clarendon Press, Oxford, 1886, pp. 12-16. 223. Pentru reafirmarea rolului lui Filon În platonismul mediu, vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ajungem să recunoaștem În el o versiune deformată a străvechii doctrine a spiritului contrafăcut (antimimon pneuma). Avem aici o versiune populară și negativă a acelui pur și intelectual vehicul neoplatonic al sufletului, ochema, și, În ultimă instanță, a aristotelicianului proton organon, trupul astral care Învăluie sufletul mai Înainte ca acesta să fie introdus În trup41. Versiunea lui Zigabenos este mai simplă 42: Samael-Satanael Încearcă să animeze trupul umed al lui Adam cu propriul său spirit (pneuma), Însă spiritul Îi iese imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
für das Studium der Gesellschaft und der Geschichte (Introducere în științele spiritului. Încercare de a fundamenta studiul societății și al istoriei) și Das Wesen der Philosophie (Esența filozofiei). Cea dintâi, apărută în 1883, constituie după cum arată mai ales subtitlul un organon al studierii istoriei și societății. Ne vom referi mai pe larg la ea nu numai pentru că este prima mare operă a lui Dilthey probabil, cea mai importantă și, în orice caz, cea mai cunoscută, deși nu a fost tradusă încă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că aceasta "nu este o enciclopedie a științelor istorice, nici o filozofie (sau teologie) a istoriei (Geschichte), nici o fizică a lumii istorice, și cu atât mai puțin o poetică pentru istoriografie. Ea trebuie să-și stabilească sarcina de a fi un organon al gândirii și cercetării istorice". Într-un alt loc, Droysen o numește "doctrina științifică a istoriei (Geschichte)". Herbert Schnädelbach, de la care am preluat citatele de mai sus, precizează că pentru Droysen Historik nu înseamnă "o simplă metodologie, ci teorie a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
autorii clasici o „propedeutică” disciplină ce trebuie învățată înaintea celorlalte discipline în scopul și spre folosul acestora. S-a spus că „prin mintea lui Aristotel, logica a ieșit din limba greceasca precum Atena din capul lui Zeus” 10 . În formula „Organonului”, logica lui Aristotel include teoria noțiunilor și a conceptelor, teoria judecăților și a judecării „apofantica”, teoria demonstrației și a demonstrării - „apodictica”, teoria argumentării sau „topica” și teoria combaterii sau a respingerii falselor argumente 11. După Francis Bacon logica este o
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
teoria noțiunilor și a conceptelor, teoria judecăților și a judecării „apofantica”, teoria demonstrației și a demonstrării - „apodictica”, teoria argumentării sau „topica” și teoria combaterii sau a respingerii falselor argumente 11. După Francis Bacon logica este o știința antropologică. În „Noul Organon” el considera logica mai abstractă decât oricare altă știință în măsura în care cercetează condițiile tuturor științelor, logica fiind instrumentul sau „organonul” acestora, ca „ars inveniendi” (arta de a descoperi sau inventa), ca „ars judicandi” (arta de a gândi corect sau, cum va
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
sau „topica” și teoria combaterii sau a respingerii falselor argumente 11. După Francis Bacon logica este o știința antropologică. În „Noul Organon” el considera logica mai abstractă decât oricare altă știință în măsura în care cercetează condițiile tuturor științelor, logica fiind instrumentul sau „organonul” acestora, ca „ars inveniendi” (arta de a descoperi sau inventa), ca „ars judicandi” (arta de a gândi corect sau, cum va spune Leibniz, arta de a demonstra - „ars demonstrandi”), ca „ars retinendi” (arta de a reține și de a expune
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]