54 matches
-
qui est obiectum olfactus, oportet enim per calidum alterări aliquo modo corpus, ad hoc quod spiret odorem. Ex parte autem organi, est immutatio naturalis în tactu et gustu, nam et manus tangens calida calefit, et lingua humectatur per humiditatem saporum. Organum vero olfactus aut auditus nulla naturali immutatione immutatur în sentiendo, nisi per accidens. Visus autem, quia est absque immutatione naturali et organi et obiecti, est maxime spiritualis, et perfectior inter omnes sensus, et communior. Et post hoc auditus, et deinde
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
prior quam motus alterationis, ut probatur în VIII Physic. Tactus autem et gustus sunt maxime materiales, de quorum distinctione post dicetur. Et înde est quod alii tres sensus non fiunt per medium coniunc tum, ne aliqua naturalis transmutatio pertingat ad organum, ut accidit în his duobus sensibus (S. th., I, q. 78, a. 3, co.). Răspund că unii atribuie rațiunea distincției numărului simțurilor externe organelor [de simt] în care unul dintre elemente este dominant, fie apă, fie aerul, fie alt [element
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
quia în vidente est similitudo coloris, unde videns est simile colorato. Unde illa potentia, quae videt aliquem esse videntem, non est extra genus potentiae visivae. Et quod videns sit quodammodo coloratum, probat per ea quae supra dictă sunt, quia unumquodque organum sensus est susceptivum speciei sensibilis sine materia, ut dictum est. [...] Et sic patet quod videns est tamquam coloratum, inquantum habet similitudinem coloris. Et non solum videns est tam quam coloratum, et simile colorato; șed etiam actus cuiuslibet sensus, est unus
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Summa theologiae (I, q. 78, a. 3) însă, organul simțului tactil este chiar mâna: (ÎI.1.16.) Ex parte autem organi, est immutatio naturalis în tactu et gustu, nam et manus tangens calida calefit, et lingua humectatur per humiditatem saporum. Organum vero olfactus aut auditus nulla naturali immutatione immutatur în sentiendo, nisi per accidens (S. th., I, q. 78, a. 3, co.). În organ, schimbarea naturală se găsește în simțul tac til și cel al gustului, căci în momentul în care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intentiones solum naturali quodam instinctu, homo autem etiam per quandam collationem. Et ideo quae în aliis animalibus dicitur aestimativa naturalis, în homine dicitur cogitativa, quae per collationem quandam huiusmodi intentiones adinvenit. Unde etiam dicitur rațio particularis, cui medici assignant determinatum organum, scilicet mediam partem capitis, est enim collativa intentionum individualium, sicut rațio intellectiva intentionum universalium (S. th., I, q. 78, a. 4, co.). Din nou, trebuie să considerăm că, dacă un animal ar fi mișcat doar de ceea ce simte ca fiind
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
răspunde la întrebarea acestui subcapitol voi avea în vedere ceea ce spune Toma din Aquino în Summa con tra Gentiles: (ÎI.3.11.) Quia, cum virtus cogitativa habeat operationem solum circa particularia, quorum intentiones dividit et com po nit, et habeat organum corporale per quod agit, non transcendit genus animae sensitivae. Homo autem ex anima sensitiva non habet quod sit homo, șed quod sit animal. [...] Praeterea, virtus cogitativa, cum operetur per organum, non est id quo intelligimus: cum intelligere non sit operațio
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
particularia, quorum intentiones dividit et com po nit, et habeat organum corporale per quod agit, non transcendit genus animae sensitivae. Homo autem ex anima sensitiva non habet quod sit homo, șed quod sit animal. [...] Praeterea, virtus cogitativa, cum operetur per organum, non est id quo intelligimus: cum intelligere non sit operațio alicuius organi. Id autem quo intelligimus, est illud quo homo est homo: cum intelligere sit propria operațio hominis consequens eius speciem. Non est igitur hoc individuum homo per virtutem cogitativam
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mente, et procedit în partem sensitivam, prout mens regit inferiores vires. Et sic singularibus se immiscet mediante ratione particulari, quae est potentia quaedam sen sitivae partis componens et dividens intentiones individuales quae alio nomine dicitur cogitativa, et habet determi natum organum în corpore, scilicet mediam cellulam capitis. Universalem enim sententiam quam mens habet de operabilibus, non est possibile applicari ad particularem actum nisi per aliquam potentiam mediam apprehendentem singulare, ut sic fiat quidam syllogismus, cuius maior sit uni versalis, quae est
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lor proprii: (ÎI.8.9.) Respondeo dicendum quod philosophus, în III de anima, comparat, quantum ad hoc, intellectum sensui. Sensus enim circa proprium obiectum non decipitur, si cut visus circa colorem; nisi forțe per accidens, ex impe di mento circa organum contingențe, sicut cum gustus febrientium dulcia iudicat amară, propter hoc quod lingua malis humoribus est repleta. Circa sensibilia vero communia decipitur sensus, sicut în diiudicando de mag nitudine vel figură; ut cum iudicat solem esse pedalem, qui tamen est maior
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în spate, tonos - tensiune) - Contractura musculaturii extensoare a trunchiului, manifestată prin faptul că bolnavul se sprijină doar pe cap și pe călcâie; în aceste condiții, corpul este arcuit, având concavitatea pe partea dorsală. ORGAN (< ngr. órganon, cf. it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ) - Parte a corpului, a unui organism formată din mai multe tipuri de țesuturi, care, funcționând împreună, îndeplinesc o anumită funcție a organismului. Deși un organ îndeplinește o funcție, el nu poate funcționa izolat, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gânditor mare la 13 ani; Rafael era artist la 14; Restif de la Bretonne citise multe cărți la patru ani, la 11 sedusese multe fete, la 14 compusese o poemă asupra celor întăi 12 amante; Bacon, la 15 ani, concepuse Novum organum; la 10 ani Pico dela Mirandola era mare filolog; Goethe scria în mai multe limbi înainte de 10 ani. Ascoli a publicat la 15 ani un studiu asupra rapoartelor dintre dialectele din Friul și Valachia; la Voltaire talentul s-a manifestat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Invocazioni pentru clarinet solo) mizează în ambele piese pe polifonia latentă de care este capabil acest atât de mobil și suplu instrument; Doru Popovici (In memoriam Tristan Tzara pentru violoncel și pian) șochează prin simplitatea scriiturii omofone, un fel de organum paralel, sedus parcă din literatura secolului 13; Mihail Vîrtosu (Tristantzaresque pentru soprană, clarinet și pian) retrăiește în mare experiența unui ópus remarcabil al autorului, Parfumuri crinoline, pe un text-calambur semnat de Șerban Foarță; Romeo Cosma (Improvisations dadaistes pentru voce și
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
dirijate în vederea unor acțiuni fundamental perisabile, unor gesturi perimate încă înainte de a fi înfăptuite. Așa au fost, bunăoară, procedeul gradualului, tractusului, reponului, antifoniei și a celorlalte tehnologii gregoriene, procedeul trochosului, centonizării, precum și întregul cortegiu de principii componistice solidare muzicii bazantine, organumul ori conductusul Ars Antiqa-ei, izoritmia și izoperiodicitatea specifice Ars Novei, tehnicile contrapunctice ale Renașterii, principiul imitativ al fugii în Baroc, al sonatei omofone mono- ori bitematice în Clasicism și Romantism, oportunitățile dodecafonice ale Expresionismului, tehnica serială, spectrală, acusmatică, electroacustică, procedeele
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
Josef Moser (bijutier) și Johann Hencke (constructor de orgi). Acesta din urmă a construit în Timișoara două orgi - un pozitiv mic și o orgă mare cu două manuale și 24 de registre. În 1752 a fost deja achiziționată o „parvum organum interimale“ sau „orgă 1 interims (provizorie)“ pentru „utilizarea provizorie a bisericii catedrale“. În Biserica de caritate a Timișoarei s-au descoperit în 1990 câteva resturi ale acestei orgi, construite de Hencke, iar pe foalele ei se găsește inscripția „Johann Hencke
Agenda2004-36-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282829_a_284158]
-
până spre anul 1000 d. Hr. 4. Polifonia religioasă Aventura muzicii europene va începe odată cu apariția polifoniei și va duce la apogeul erei tonale. Ars nova este marcată în secolul al Xlll-lea de nașterea și dezvoltarea unor genuri muzicale precum organum primitiv, gymel, organum cu vocalize, motet și conduit, ce va culmina cu misa polifonică ce va inaugura o nouă etapă a civilizației muzicale europene. În secolul al IX-lea se conturează primele apariții ale polifoniei sub denumirea de Organum. Organum
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
1000 d. Hr. 4. Polifonia religioasă Aventura muzicii europene va începe odată cu apariția polifoniei și va duce la apogeul erei tonale. Ars nova este marcată în secolul al Xlll-lea de nașterea și dezvoltarea unor genuri muzicale precum organum primitiv, gymel, organum cu vocalize, motet și conduit, ce va culmina cu misa polifonică ce va inaugura o nouă etapă a civilizației muzicale europene. În secolul al IX-lea se conturează primele apariții ale polifoniei sub denumirea de Organum. Organum este cea mai
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
precum organum primitiv, gymel, organum cu vocalize, motet și conduit, ce va culmina cu misa polifonică ce va inaugura o nouă etapă a civilizației muzicale europene. În secolul al IX-lea se conturează primele apariții ale polifoniei sub denumirea de Organum. Organum este cea mai veche tentativă de teme de polifonie, genul ajungând la apogeu în secolul al Xll-lea, în cadrul școlii de la Notre-Dame din Paris prin reprezentanții săi de seamă Léonin și Pérotin. Va fi însă eclipsat repede de Motet. În
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
organum primitiv, gymel, organum cu vocalize, motet și conduit, ce va culmina cu misa polifonică ce va inaugura o nouă etapă a civilizației muzicale europene. În secolul al IX-lea se conturează primele apariții ale polifoniei sub denumirea de Organum. Organum este cea mai veche tentativă de teme de polifonie, genul ajungând la apogeu în secolul al Xll-lea, în cadrul școlii de la Notre-Dame din Paris prin reprezentanții săi de seamă Léonin și Pérotin. Va fi însă eclipsat repede de Motet. În faza
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Xll-lea, apare în orașele franceze Dechantul (discantul), în care vocea organală renunță la paralelism, se detașează de vocea principală (devenită tenor) și se îmbogățește melismatic (ornamente improvizate). Gymel-ul (din latinescul cantus gemellus adică cântec geamăn) este un gen variat al organum-ului, dar caracteristic muzicii englezești apărut în secolul al Xll lea. Faux-bourdon (polifonie paralelă) de terțe și sexte, în care terța inferioară trece deasupra melodiei principale constituie avatarul final al gymel-ului. În secolul al XIII-lea și al XV-lea
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
23 sau 24 aprilie 1941! Acum vine, ineluctabil, rândul unei figuri de tonaj și mai mare, maestrul Verdussen din Utrecht. Acest proom consular a scris și a făcut istoria; În 1949 a publicat volumul pe care avea să-l intituleze Organum Architecturae Recentis; În 1952 a inaugurat, sub patronajul prințului Bernard, Casa Ușilor și Ferestrelor, așa cum drăgăstos avea să o boteze Întreaga națiune a Olandei. Să rezumăm teza: zidul, fereastra, ușa, dușumeaua și acoperișul constituie, neîndoielnic, elementele de bază ale acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stînga și aruncă totodată anatema asupra dreptei. Mai mult chiar, orice afirmație trebuie să decurgă din altele, pe care să le confirme și pe care să se întemeieze. Această exigență corespunde unei tendințe a spiritului pe care Bacon, în Novum Organum, o descria în felul următor: "O dată ce o propoziție a fost pronunțată (fie prin consens și credință generală, fie pentru plăcerea pe care o poate procura), intelectul uman le obligă pe toate celelalte să îi adauge o nouă susținere și confirmare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
exemplele de mai sus sunt incontestabile. Este de neevitat, în aceste repere, să se producă o schimbare, chiar una radicală, în constituția ipotezei fondatoare pentru a restabili consistența cu enunțurile legate de consecințe. Cumva revoluționarea ideilor are statutul de novum organum care să fundamenteze algoritmul baconian al unei instantia crucis aplicat reconstrucției științei economice. Chintesența acestei operații de reconstrucție ține nu atât de repoziționarea pieței în sistemul conceptual al Economiei, cât mai ales de redefinirea conținutului său. Necesitatea reconstrucției are legătură
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
inițial. Mecanismul modernității iluministe dispare în metafora sistemului care prefigurează zorii celei de-a doua modernități, când propensiunea spre integral, unitar, spre lumea ca totalitate obiectuală și subiectivă, spre împăcarea naturii umane cu natura-mamă (după războiul de cuceriri declanșat de organum-ul baconian al științei experimentale), devine realitate. Sistemul ia definitiv locul ceasornicului doar dacă nu mai este interpretat ca un mecanism cu virtuți explicative. Sistemul scrie o altă poveste a lumii decât cea în care eroul invincibil era știința. În
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
migrat de pe pânzele artiștilor Renașterii la mesele de scris ale filosofilor din perioada preiluministă, devenind principalul instrument conceptual pentru a reface lumea naturală În imaginea omului. Francis Bacon, părintele științei moderne, a scris cele mai importante lucrări ale sale, Novum organum și Noua Atlantidă, În primă parte a secolului al XVII-lea. Ideea de perspectivă are un loc cu preponderență În regândirea relațiilor spațiale și a rolului omului pe Pământ. Bacon a criticat știința antică greacă, care punea accentul pe Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu au „avansat un singur experiment care să ușureze sau să beneficieze condiția umană”11. Bacon era mult mai interesat În utilizarea naturii decât În contemplarea ei. El prefera Întrebarea cum sunt lucrurile Întrebării de ce. În lucrarea sa fundamentală, Novum organum, el schițează o nouă și radicălă schemă pentru organizarea lumii naturale, pe care a numit-o metoda științifică. Această nouă unealtă Împrumută Înțelegerea critică de la concepția artistului asupra perspectivei. Metoda era bazată pe noțiunea de a separa observatorul de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]