1,597 matches
-
și sentimentul exilului în propria țară. De la generația pașoptistă pînă la contemporanii noștri, de pildă personajul Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, legăturile între București și Paris se fac firesc. E adevărat că fiecare etapă implică nuanțe: pașoptiștii își afirmau orgolios identitatea românească în fața Franței și nu e nevoie de prea multă speculație în jurul acestei idei: se voiau europeni, iar a fi european însemna, în secolul progresului, a fi național, a dobîndi conștiința numelui. Cînd i se naște primul băiat, în
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
în ceas de cumpănă. O fac însă doar cînd acesta le invocă reverențios. Iar reverența îmbracă multe forme. Poate fi ludică, precum în cazul lui Charles Surface, care încearcă să-și ascundă - cu jemenfichism - trăirile. Sau poate fi covîrșitor de orgolioasă, ca în cazul nobilului spaniol mai sus citat, ce spune cu emfază: sînt atîția și au atîtea fapte extraordinare la activ, încît nu aș mai isprăvi în veci, de-ar fi să vi-i prezint, în amănunt, pe toți; j
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
să le sistematizez în raport cu o idee»”. Dar raționalistul N. Manolescu se arată apt a-și depăși limitele, a se deschide emoției estetice în planul a ceea ce s-a numit „critica artistică”. Adecvarea sa la obiect se vădește în ideea cutezătoare (orgolioasă) a echilibrului dintre emoția de rang primar, încorporată în operă, și cea de rang secund, a expresiei critice. Dintr-un atare unghi de vedere, critica se împărtășește din substanța prodigioasă a originarului estetic: „Atîta vreme cît critica reprezintă «o intuiție
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
pe pămînt: vindecați de marile dezamăgiri, despovărați de iluzii, pătrunde în meditația asupra vieții un strop din amărăciunea Ecleziastului. Este experiența faustiană a celui ce, după ce a trecut prin felurite încercări, știe să devină mai înțelept, mai potolit, mai puțin orgolios, mai împăcat cu sine însuși - bob de sare, fir de iarbă, particulă aruncată în imensitatea Universului, la a cărui splendoare încearcă să participe cu modesta-i contribuție.
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
ele nu sunt tocmai slăbiciuni, ci calități brute. Un mit. "Vigoarea omului, a speciei umane constă în capacitatea de a crea mit, noi mituri" scrisese în Bunavestire. Nicolae, "tinerelul frumușel", era provincial dar muncitor și ambițios, "imprudent" și "stângaci" dar orgolios și "irațional" de încrezător în destinul creator, solitar dar "neînfricat", visând gloria, "domnișoarele" cădeau în extaz când le vorbea de idealismul german (misoginia lui Breban se dovedește aici o dată în plus), se va lupta cu cenzura, se va înscrie în
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
de cuvinte/ sînt minereul elaborat/ de alfabetul abandonaților" (Ritual șpedeapsaț). Pe de altă parte, aceeași materie e reabilitată grație luciferismului estetic, a convertirii sale la o expresivitate șocantă, compensatoare. Corespunzînd unei jubilații în negație, proprii artistului damnat, ea devine suportul orgolios al unui îndeajuns de complicat sistem de plasticizări, al unui limbaj așezat sub "stele demonizate". "Vaporizator de imagini", operînd cu "mii și mii de crime/ culese din ether", poetul ajunge la concluzia că "în oaza mea de umbră și cuvînt
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
vulgaritate, cu o densă și rafinată atmosferă psihologică și umană. Dar Clujul, mai ales, va ști el să "profite" de această carte și de un romancier de prima mână pentru a-și demonstra valențele creatoare față de un București blazat și orgolios?!... Iată câteva "idei" despre critică și despre starea actuală a "noastră", noi cei care ne învârtim în această lume literară oarecum închisă - și din fericire "închisă", în sensul că nu se mai amestecă printre noi, cenzorii și securiștii! - o lume
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
apărut ca o regretabilă pierdere minimalizatoare a simțului proporțiilor) a simțit nevoia să-și expliciteze demersul, să dea glas unui protest. "De cînd există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde refuzul orgolios al coabitării în suferință? De unde această revendicare, ce nu admite să fie contrariată, de victimă unică?", întreabă el. Poate că cel mai aproape de intențiile sale a fost colegul lui întru filozofie, Andrei Cornea, cînd scria în revista "22", într-o
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
lor, cu deosebiri și asemănări între ele. (Mă întreb și astăzi ce ar fi reținut din această confruntare publicul din România, unde romanul a trecut mai degrabă neobservat.) în Ușa interzisă Gabriel Liiceanu nu poate înțelege, așa cum am văzut, "refuzul orgolios al coabitării în suferință". Bazîndu-mă pe discuțiile avute cu unii interlocutori ai mei, nu puțini, pe această temă, înclin să cred că dacă evreii consideră în general inacceptabilă analogia (sau însăși comparația) dintre tragedia Holocaustului și aceea a Gulagului, este
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
Dostoievski și Flaubert. Cînd mă ridic de la masă, sînt un om oarecare. Nu este bine! Nu am certitudini, în afara unor coloane de rezistență interioară, totul se află sub semnul îndoielii și al instabilității... Poate este un orgoliu răsturnat, sfidînd orgoliul orgolios și de proastă calitate. Nu știu! Oricum, trebuie să mă împac cu mine, cu umilitatea care nu înseamnă umilință, cu smerenia care nu înseamnă "a fi smerit" și poate undeva sînt mai fericit că îmi păstrez capul pe umeri, sînt
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Și totuși... Dumnezeule, ce greu e să explici! Joachim nu avea o dispoziție constantă, asta-i. Într-o zi se arăta seducător, de o amabilitate încîntătoare, apoi, a doua zi, nu-ți mai adresa nici un cuvînt. Cred că era prea orgolios, că suferea din cauza situației sale. Joseph însă o accepta zîmbitor. Uite că iar spun ceva neadevărat! Pentru că nu zîmbea prea des. - Era un om trist? - Nici asta! Făcea lucrurile corect, cum se cuvine, cum se pricepea mai bine, atîta tot
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
-și conștientizeze misiunea istorică și îi constrânge să se autodefinească în raport cu ceilalți și cu propriul ideal. Văzuți din perspectivă latină, cartaginezii se trag din Orientul fastuos, strălucitor și lasciv, în timp ce romanii incarnează virtuțile austere și virile ale Occidentului; cartaginezii sunt orgolioși, perfizi și cruzi, pe când romanii rămân fideli legămintelor făcute și acționează mereu în spiritul dreptății; cartaginezii aparțin unui univers barbar, romanii - lumii civilizate; cartaginezii reprezintă o forță obscură și irațională, iar romanii - ordinea și claritatea. Putere a răului, simbol al
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
a-și fi trădat aspectul cheie, care e personajul. Dacă romanul, "gen proteic, atoate primitor", s-ar putea defini drept "patria personajului", "cînd acesta se simte izgonit, nici o vrăjitorie de procedee nu-l poate întoarce înapoi". Un surplus de tehnici orgolioase s-a dovedit a avea efecte alienante, nerăspunzînd unor trebuințe de dezvălurie a noi conținuturi, laturi și forme din devenirea umană, din Ťcompozițiať umană". Se editează tot mai puține romane neatinse de maladia "superintelectualizării", care, metamorfozînd scrisul într-un "idiom
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
de cerecetare. Cât să încapă într-un metru cub! Marea mea naivitate și iluzie a fost că toți cei care s-au ciocnit de realitățile epocii socialiste vor fi solidari până când sistemul va fi răpus definitiv. Din nefericire, majoritatea, acționând orgolios și doar din interes propriu, au ajutat menținerea mentalității aduse de tancurile sovietice. Azi suntem membri NATO și, probabil, vom avea baze americane în România. Nu de mult se striga: "unde sunt americanii/ s-au ascuns ca șobolanii". Dar și
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
mal du sičcleť sunt senzații care te transformă în mortăciune. Tristețea e o cloacă. Suferința e altceva. Tristului îi place să fie trist, să se bălăcească în gunoiul lui. Suferința se poate transforma. Ca apa în vin." Un dublu trist, orgolios, nerăbdător, fricos sau viclean pe care încearcă să-l domine oferindu-i ca leac credința unei poezii simple, cu tropi binecunoscuți și uneori riscant de elementari, o poezie luminoasă și tonifiantă prin curățenia și familiarul pe care le degajează. Background
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia Constanței Buzea e acum una manifest confesivă. Ea se deschide lumii cu o umilință orgolioasă, pornind de la gradul zero, al asumării datelor "prozaice", așadar scuturîndu-se de orice afectare. Condeiul pare a merge singur pe pagină, oglindind o fascinație a realului care nu e mai puțin profundă decît cea a imaginarului (ambele reprezintă o despovărare a
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
ministrul Năstase pentru editarea unor cărți. Nu știu dacă sume similare au fost puse la dispoziția muzicienilor, plasticieinilor sau arhitecților. Știu doar că ea seamănă cu un penibil bacșiș pe care arogantul premier l-a zvârlit unor oameni care deși orgolioși nevoie mare, se numără printre cei mai ușor manipulabili. Însăși ideea că prim-ministrul, adică o persoană, și nu guvernul, adică o instituție, oferă cu mărinimie bani e de prost augur. Nu știu cum se vor fi simțind autorii care vor avea
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
și disoluție." Așadar, deschiderea de care are nevoie SF-ul, pentru revigorarea genului, dar și pentru a-și depăși condiția marginală, duce inevitabil la hibridizare. Fenomen deloc nociv, căci identitatea genului nu poate fi afirmată exclusiv prin izolarea în "diferența orgolios asumată". Am insistat asupra acestor considerații teoretice pentru că romanul lui Radu Pavel Gheo înseamnă tocmai punerea lor în practică. Fairia asta este: un roman SF hibrid, de tip fantasy, livresc și intertextual ca orice narațiune înaltă. Fapt care permite evoluția
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
de tăvălugul nemilos al istoriei, și mă aștept ca măcar unele să intre, într-o bună zi, cine știe când, fie în circuitul pieței, fie în posesia unor biblioteci publice păstrătoare de carte rară, fie a unor bibliofili îndeajuns de orgolioși ca să se mândrească și laude cu ele. E un aspect asupra căruia țin să atrag atenția pentru că el contribuie la întregirea laturilor psihologice și definirea comportamentului social al celui ce veghia să nu se stingă flacăra vie a cenaclului, întreținând
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Am sosit aici cu drag să vă ascult" sau "Am fost trimisă ca s-o mîngîi pe doamna."ť "Porția" lui Mihai Gălățanu este un brevet de invenție. El a creat "româna-cu-prostii". Este un dialect în care își scrie versurile, orgolios, cu multă gălăgie făcută în jurul eternelor ipocrizii și locuri comune, de-o brutalitate uneori redundantă. Impresia de asocieri involuntare, care "curg" fără poticniri, este una construită, dar nu întotdeauna suficient de bine ținută sub control. "Criticu'" este un personaj care
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
care văd în distrugerea celor doi coloși americani, Two-Center, la 11 sept. 2001, o replică mai dură a lui Allah, trecut un moment la comanda universului, mai dură decât pedeapsa dată de Dumnezeul creștin, mult mai tolerant, care, constructorilor, prea orgolioși, sfidând bolta cerească, nu făcu altceva decât să le încurce limbile, compromițând astfel tot planul ambițioasei construcții... Într-un fel, o măsură birocratică, globalizantă, gen ONU, unul însă pe dos! Iată cum au decurs lucrurile și cum aflăm din Capitolul
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12308_a_13633]
-
a ierarhiilor, o reconstrucție a imaginii literaturii din "epoca de aur", operație ce nu va fi deloc lesnicioasă, "nu va fi deloc Ťpopularăť în breasla auctorilor români de azi, cei deja prea-învățați cu laudele, nemaivorbind cît erau ei oricum de orgolioși, de la... natură!". Să observăm totuși că nu în totalitate cronica a împărțit, în anii totalitarismului, laurii în exces. Au existat și cronici care i-au întîmpinat cu (uneori mari) rezerve pe autorii favorizați într-un fel sau altul de regim
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
convențiile transpunerii textului pe scenă. Multe dintre detaliile literare ale textelor lui Gellu Naum pur și simplu nu pot trece pe scenă. Sînt cute exclusiv literare ale textului, capcane de netrecut întinse celor care montează piesa și, prin aceasta, satisfacții orgolioase oferite cititorului în defavoarea privitorului. Un singur exemplu: Robinson, din Insula, oferă indicațiile scenografice la persoana I, în spiritul rezumatelor care precedă romanele publicate în foileton, așa cum a apărut inițial romanul lui Defoe. Dar reciproca poate fi oricînd valabilă la o
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
Mi se pare penibil să obțin cel mai neînsemnat sprijin datorită nevestei mele!". Egalitatea între sexe n-ar fi decît o inutilă utopie. "Feminitatea, remarcă d-na Petraș, înseamnă pastă amorfă, docilă, în mîinile creatorului. Ștefan Gheorghidiu este un demiurg orgolios construind dintr-un material indiscutabil superior, excepțional (propria imaginație a sentimentelor), pe un loc dorit abulic și sclipitor (femeia). Respectarea întocmai a schemei proprii satisface vanitatea acestui meșter Manole. Că edificiul se prăbușește nu are nici o importanță". Excesul lucidității încredințate
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
comunică atît de ușor? A curs și atîta cerneală filosofică ca să ni se explice că individul uman nu începe să existe decît atunci cînd se deschide spre celălalt. Poate că este adevărat, poate că marii schivnici erau doar niște supremi orgolioși, iar de deschis se deschideau numai spre ei, trecînd prin dedublare sau prin divinitate. Dar cum se face atunci că tristețea și solitudinea sînt o realitate atît de bogată din care artele extrag, de secole, o paradoxală plenitudine? Cum de
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]