156 matches
-
tentnația unui multiculturalism al reconcilierii neproblematice dintre democrație și islam. Conform acestei ideologii, fundamentalismul islamic este exclusiv responsabilitatea puterilor Occidentale, iar circumspecția legată de anumite elemente ale islamului este numai rezultatul unei mentalități imperialiste occidentale incapabile să se dezbare de ”orientalism” (Edward Said). Aceste două linii retorice sunt dubioase științific și păguboase politic . În vreme ce islamul cunoaște o varietate de practici aflate în continuă transformare și care nu pot fi reduse la o ”esență” sau la un numitor comun, modernizarea islamului rămâne
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
lumii înconjurătoare, având un tâlc ascuns. Acțiunea este narată la persoana I, ceea ce conferă textului o mai mare autenticitate cu atât mai mult cu cât există asemănări biografice importante între narator și Mircea Eliade: studiile efectuate în India, pasiunea pentru orientalism, personaje reale cunoscute mai demult etc. Tot ceea ce se întâmplă pare să fie o experiență personală a autorului. Nuvela conține un supraconflict între dimensiunea scientistă și dimensiunea revelației, adică între realitatea aparentă și miracol. Naratorul este un specialist în ocultism
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
2012; Traduceri din limba ucraineană: Tatiana Nakonecinaia, „Micuța Margo” și „Aventurile duhului casnic Tioma”, Ed. Lumină, 2012. „Literaturno-hudojestvennyi dialog” („Dialog literar-cultural”), monografie colectivă sub egida Academiei de Stiinte Rusiei și a Institutului de Literatură și Arta „M.O.Auezov”; cap. „Orientalismul în creațiile poeților și artiștilor basarabeni”, Almaty, 2008, p. 116-122; „Vremena i duhovnosti” („Timpuri și spiritualitate”), monogafie colectivă, volum de articole științifice, cap. „Renaștere poetica (Poezia Moldovei)”, Kazahstan, Almaty, Ed. Ardă, 2010, p. 260-268; „Noveișaia zarubejnaia literatura” („Literatura mondială contemporană
Miroslava Metleaeva () [Corola-website/Science/331788_a_333117]
-
si ideologia si initiativele modernizării au marcat sistemul mondial într-o manieră complexă. Modernizarea și colonialismul reprezintă două concepte majore și largi, legate între ele în multiple și complexe moduri și generatoare de numeroase controverse în rândul cărturarilor. Faimoasa carte Orientalism de Edward Said a determinat un proces de regîndire a modului în care lumea occidentală a interacționat cu alte culturi și a provocat o schimbare majoră de perspectivă prin reliefarea modului în care anumite reprezentări culturale sunt construite și influențează
DINCOLO DE EST ŞI VEST. DECOLONIZAREA MODERNIZĂRII. CONFERINŢELE DE VARĂ DE LA TELCIU () [Corola-website/Science/295844_a_297173]
-
otomane. De accea, în fiecare caz, strategiile delimitării depind de un proces al predării esticității, orientalității și a non-albității</spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân> către alți proaspăt construiți „ceilalți” din regiune, reproducând astfel în mod caleidoscopic Orientalismul pe plan intern<a href="#sdfootnote4sym" name="sdfootnote4anc"><sup>4</sup></a>.</spân></spân></p> În mod evident, cu cat Europele epigonice pun mai mult accentul pe gradul lor de europenitate, cu atat pun de fapt accentul pe diferență față de
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
Vara 1993 2 Maria Todorova, Balcanii și balcanismul, Humanitas, 2000 3 Pentru conceptele de diferența coloniala și diferența imperiala vezi Walter Mignolo, The Darker Side of Western Modernity: Global Futures, Decolonial Options, Duke University Press, 2011 4 Pentru conceptul de Orientalism intern, vezi Milica Bakić-Hayden, Nesting Orientalisms: The Case of Former Yugoslavia, Slavic Review, Vol. 54, Iarna 1995 de MANUELA BOATCĂ
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
dar nu a fost nici un inovator. El poate fi asimilat asemenea scriitorilor din perioada 1830 - 1840, care au urmat calea bătătorită a romantismului francez, și se încadrează istoric în limitele acelor timpuri. Prin simplul fapt că s-a îndepărtat de orientalismul secolului al XVIII-lea, activitatea sa artistică a însemnat o etapa nouă în arta românească. Luând în considerare picturile murale de la Brașov, unde brașovenii nu au acceptat spiritul catolicismului occidental al lui Neugass, se poate spune că Lecca nu a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
o parte, pe de altă parte există ideea asta că trebuie să-i „romanizam”, să-i „civilizam”, ca ei, „săracii”, au fost pervertiți de cultură asiatică, rusească și, desigur, de cultură comunistă de tip sovietic. E și un fel de orientalism în relația noastră cu moldovenii. Țin minte că vorbeam noi despre cultura populară în Moldova, si mai ales despre muzica, pentru că în spectacol apar multe fragmente muzicale care mi-au atras atenția. Și pentru că spuneai că noi, în România, n-
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]
-
ne unim împotriva patronilor, rasiștilor, statului și aparatelor lui ideologice. În plus, critica decolonială este o autocritică necesară în interiorul mișcării anarhiste și a clasei noastre. Și noi facem parte din relațiile sociale complexe ale capitalismului colonial global și am internalizat orientalismul, rasismul și alte logici coloniale. Tovarăși/e care au crescut într-un context occidental, inclusiv eu, sunt marcați/e de ele în mod deosebit. Numai pe parcursul unui proces mai lung și în lupte comune concrete, astfel de relații ierarhice din
Să punem critica colonială în aplicare () [Corola-website/Science/296073_a_297402]
-
la Budapesta, într-o repetiție - o execuție publică era interzisă. Sub dictatura lui Stalin, chiar și folclorul era permis numai în «formă politică corectă», cu alte cuvinte, potrivit normelor realismului socialist: armonizările major-minor à la Dunaievski erau binevenite, chiar și orientalismele modale, în stilul lui Haciaturian, erau încă permise, în schimb Stravinski fusese anatemizat. Modul particular în care tarafurile sătești își armonizau muzica, adesea «de-a-ndoaselea» și cu multe disonanțe, era privit ca incorect. În partea a patra a Concertului Românesc există
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
anul 2001 (în seria veche au văzut lumina tiparului două numere în anii '70). Direcțiile tematice abordate în numerele de până acum ale revistei sunt: Orientul, discursuri despre dragoste în Orient, lingvistica arabă, traducerea din și în limba arabă și orientalismul din perspectivă diacronică și sincronică. În perioada 2001-2008, revista Romano-Arabica a fost editată de către Nadia Anghelescu (editor) și George Grigore (editor adjunct), iar începând cu anul 2008, este editată de George Grigore și Laura Sitaru.
Arabist () [Corola-website/Science/327993_a_329322]
-
occidentalizarea" cu "modernizarea". Căci modernizarea nu numai că este ulterioară occidentalizării, dar se desfășoară în multe zone culturale distincte de Occident. O altă menționare: "Unitatea societăților non-occidentale și dihotomia Est-Vest reprezintă mituri create de Occident. Aceste mituri suferă de defectele orientalismului pe care Edward Said (1978) le-a criticat în modul său propriu pentru promovarea diferenței între familiar (Europa, Occidentul, "noi") și străin (Orientul, Estul, "ei") și pentru admiterea inerentei superiorități a primului asupra celui din urmă". (1a, p. 28) Occidentul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fost realizată. Nicolae Iorga subliniază: ,,Sinteza sa (a imperiului Bizantin n.n.) este una dintre formele cele mai bogate ale vieții de ansamblu a umanității și anume: Roma politică, elenismul cultural și ortodoxia religioasă, dar este și continuarea persistentă a unui orientalism al cărui asiatism au vrut unii să-l ducă până în îndepărtata Chină"153. Contrar opiniei lui Spengler, considerăm că devenirea umană este pătrunsă de trăsături civilizaționale care se transmit de la o epocă la alta și că astfel o cultură nu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
firească: „Într-o grădină, lâng-o tulpină/ Zării o floare ca o lumină./ S-o tai, să strică!/ S-o las mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică”. Senzualitatea și moliciunea diminutivală (condamnată de Titu Maiorescu), semne de orientalism, dar și de manieră literară galantă, trec în plan secund în fața unității pe care o dă unei „rare poezii” (Nichita Stănescu) ca Într-un copaci zarifior (zarif înseamnă „frumos” în turcă) înscenarea zbaterii sufletești și contemplarea ei dinafară, „ca la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
monografiile unui alt iranist, Duchesne-Guillemin, despre Mallarmé și Valéry, corespund tiparului rar în care istoricii religiilor, depășindu-și propria specialitate, contribuie la înțelegerea producțiilor literare contemporane, nu le va găsi1. Pentru că, deși a scris despre etapa romantică și postromantică a orientalismului european, despre fuziunea dintre anticlericalismul francez și convertirea viziunii ariene în ideologie rasistă, Wikander nu a ajuns să publice nimic. Făcând o asemenea referință, Eliade se raportează mai degrabă la discuții, așa cum un alt celebru pasaj referitor la Mallarmé (care
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
într-acolo de nimeni altul decât bunul lor prieten Georges Dumézil. Observația complementară a lui Eliade indică și decalajul între tipul distinct de orientare a celor doi savanți. Pentru Eliade, bunăoară, cea de-a „doua renaștere” a culturii occidentale, prin orientalism, descoperirea sanscritei și a filosofiei indiene, nu a produs miracole și nici conversiuni creatoare ca în cazul Renașterii italiene: „Rolul prestigios pe care i-l prezisese Schopenhauer nu s-a realizat. Dacă îndrăznim să sperăm încă într-o întâlnire stimulantă
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
nu s-a realizat. Dacă îndrăznim să sperăm încă într-o întâlnire stimulantă cu gândirea Indiei și a Asiei, ea va fi rezultatul istoriei, al faptului că Asia a intrat de-acum în actualitatea istorică; ea nu va fi rodul orientalismului occidental” - cf. „Criză și regenerare”, în Nostalgia originilor (mai ales „A «doua renaștere»”), pp. 92-95. LXIIItc "LXIII" 1. La 23 octombrie 1967, Eliade nota în Jurnal: „Prima Haskell Lectures a lui Stig. Este foarte nervos, citește și vorbește, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sub aspectul comparatist al unor „serii estetice de tipul motivelor și al temelor”, generate de condiții geografice, istorice, etnice, religioase, etice și culturale similare: substratul indo-european comun, romanizarea, dominația bizantină și apoi cea otomană, ortodoxia și antiislamismul, bizantinismul (modelul bizantin), orientalismul, etica supraviețuirii, filosofia lui „întru” sau a lui „ca și cum”. Etapele istorice ale balcanismului (literar) ar fi: în secolele al XVI-lea - al XVII-lea - etapa unui „bizantinism structural”, al cărui summum literar se găsește în Învățăturile lui Neagoe Basarab către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
corelatul său, adică omul bizantin, în ființa căruia se regăsesc, desigur alchimizate, cele patru straturi. E vorba de ideea romană, respectiv conștiința dreptului roman, instituțiile militare ș. a., credința ortodoxă, în perimetrul căreia "gloria Domnului" se suprapunea peste "gloria împăratului", orientalismul din mentalitatea adesea tranzacțională și din fastul ceremonial, în sfârșit, elenismul ce universalizează limba greacă și impune ideea de ordine (taxis) ca element fundamental al concepției bizantine despre lume. Componentele vor fi diferit accentuate în geografia umană a Imperiului, elenismul
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
asociat comentariilor și așa extrem de inegale de care Încă se bucură scrierile sale. În plus, va trebui să suplinim aici ceea ce nici Zerlendi nu putea face, anume să elaborăm o micromonografie despre un capitol Încă prea puțin cunoscut din istoria orientalismului european. Abia trecând de toate aceste etape și preliminarii vom putea, alături de cititor, să scriem din nou despre doctorul sas Johann Martin Honigberger sau să-i citim frumoasa și bogata carte de memorii de la jumătatea secolului al XIX-lea. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
asiatice 2. Dar Burnouf și Foucaux fuseseră audiați la Collège de France și de Odobescu, care Îl ruga În 1878 pe Tocilescu, aflat la Paris, să-i procure noile cărți ale celui din urmă, iar a descrie numai legăturile dintre orientalismul francez și primele preocupări și Încercări autohtone Înseamnă să Începi o cercetare separată 3. Arion Roșu, Jean-Marie Lafont și Bernard Le Calloc’h sunt deja trei modele menite să reînvie figura poligrafului și polivalentului Honigberger. Ecouri care se contrazictc "Ecouri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Antichității nu posedau nici o terminologie sigură și nu aveau nici o ordine și nici un sistem”3. Interesul pentru diferitele sisteme botanice asiatice este aproape la fel de vechi, În Europa, ca și istoria generală a studiilor asiatice, mult mai cunoscute sub numele de orientalism. Oricum Însă, echilibrările și coerența arhipelagului de discipline care compun primele vârste ale orientalisticii depind În mare măsură de structura, apetiturile și interesele culturilor care adoptă și asigură relevanța lor. În cultura occidentală, studiile de botanică indiană, bunăoară, datorează mult
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Honigberger, cele două genuri se vor Împleti, deși relatări de călătorie va mai furniza, În germană, În periodicele conaționalilor săi din Brașov. Întreaga epocă va fi dată parțial uitării. Dacă unii din primii călători În Asia se apropie convingător de orientalism, generațiile următoare se vor sprijini În alt mod pe prezența Asiei, iar unul dintre cei mai importanți indianiști și istorici ai religiilor din secolul al XIX-lea, Friedrich Max Müller, comparatist bine cunoscut În România, la concurență În epocă doar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
statutul statelor "civilizate" și de succes.357 2.3.2. Identitatea ca agent Formarea identității nu este automată sau permanentă, ci are caracter temporar și contextual. Procesul articulării și al interpelării conține tensiuni și contradicții inerente. Spre exemplu, Said denaturalizează orientalismul arătând că unele caracteristici prezentate sunt incoerente, precum ideea că oamenii din Orientul Mijlociu sunt naivi și periculoși. Într-o anumită măsură faptul că anumite reprezentări și identificări supraviețuiesc în ciuda contestărilor, demonstrează puterea discursului elitelor de a stabili identități colective.358
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Zed Books, London and New York, 2008. Roberts, David, Global Governance and Biopolitics. Regulating Human Security, Zed Books, London and New York, 2010. Ruggie, John Gerard, Constructing the World Polity. Essays on International Institutionalization (3e), Routledge, London and New York, 2006. Said, Edward, Orientalism: Concepțiile occidentale despre Orient, Amercord, Timișoara, 2001. Searle, John, The Construction of Social Reality, Allen Lane, London, 1995. Sen, Amartya, Reason Before Identity, Oxford University Press, Oxford, 1999. Shani, Giorgio, Makoto Sato and Mustapha Kamal Pasha, Protecting Human Security in
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]