107 matches
-
aparatul științific al explorărilor botanice ale lui Honigberger, a cărui Însemnătate nu putea face obiectul nici studiului și nici notelor ediției de față. Cititorul interesat va putea consulta și alte câteva studii care completează excursul nostru, publicate În periodice de orientalistică din țară și din străinătate. În fine, țin să menționez că exemplarul după care s-a făcut traducerea a fost cel furnizat de Ciprian Lupu, care a căutat cu obstinație - și În cele din urmă a și regăsit la Arhivele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
titluri de doctor honoris causa, unul la Maryland și altul, mai târziu, la Dublin. În Europa, despre el puteau vorbi Doamna de Staël, Pestalozzi și chiar Friedrich von Schlegel, În anturajul cărora s-a aflat și datorită studiilor sale de orientalistică foarte diverse. Portretul său de bătrânețe (1860) seamănă destul de bine cu portretul clasic al lui Schopenhaeur și emană un aer atât de decis, hotărât neinfluențabil În nici un sens, Încât te face să te gândești că nu a resimțit nici o rușine
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
trecere 1. De multe ori Însă, este momentul să o spunem, interpretarea literaturii (fantastice) În decor indian a lui Eliade depinde În totalitate de imaginea pe care comentatorul o are despre perioada sa indiană și despre studiile de indianistică și orientalistică (precum și despre obiectul lor, de altfel). Uneori, literatura de acest tip a fost receptată, În epocă și mai târziu, conform unei lacunare familiarități cu ceea ce fiecare știa despre India, sau despre yoga, Calcutta, filosofia indiană, Himalaya, civilizația anglo-indiană, șerpi, muson
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
XIX-lea. Cu acest parcurs prealabil Încercăm să ne reîntoarcem la acel ilizibil Honigberger real din debutul nuvelei, el Însuși cale preparatorie (prayoga-m³rga) pentru inventarea și comunicarea secretului. Rămâne un fapt straniu acela că prima Încercare de reconstituire a istoriei orientalisticii românești e o mărturisire a unui indianist de anvergură făcută Într-o nuvelă fantastică având ca obiect secretele oculte ale unui doctor sas... Dar nu e mai puțin un fapt cert că nu există o altă atestare a interesului articulat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cărțile câtorva mari istorici ai științei, Eliade se interesa deopotrivă de Spătarul Milescu și de Cantemir, cum ne arată corespondența cu Bologa 2. Dar articolul despre Kőrösi Csoma interesează mai mult, pentru că arată un Eliade pe deplin conștient de istoria orientalisticii și de cariera eroică a predecesorilor, dintre toți, cel eroic până la neverosimilul pur fiind tocmai Kőrösi Csoma, ale cărui singure rude sunt pelerinii chinezi care au traversat munții către India pentru a introduce cuvintele lui Buddha În țara lor. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și de bine axată În jurul câtorva idei de bază, Încât, cu toată această diversitate, lăsa impresia unei profunde unități a personalității: Între literatura lui din Șarpele, de pildă, sau Secretul doctorului Honigberger, pe de altă parte, și cercetările sale de orientalistică, pe de altă parte, se pot stabili, de către cei care cunosc ambele aspecte ale activității lui, certe legături de comunitate”3. Așa cum sunt redate ulterior de Nicolae Steinhard În Primejdia mărturisirii, convorbirile din Închisoarea Jilava din martie 1960, atunci când N.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Asia. Dar Între critica lui Edward Said (de tipul „nici o civilizație nu trebuie să șmaiț studieze Asia de pe poziții sau cu consecințe colonizatoare”) și mai straniul ei revers strict („În afara discursului colonialist nu s-a putut configura nici o școală de orientalistică europeană”), istoria culturală autohtonă a dezvoltat câteva poziții de frontieră Încă neexaminate complet În decorul lor european căruia Îi corespund, și fără ecou durabil, neschizoid și nemarginal În echilibrele interne ale unei culturi În fond mereu configurate de probleme locale
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Într-o notă din 1936. El omite să(-și) explice de ce momentul iernii 1940 contribuie atât de rapid la coagularea nuvelei. La 5 iunie 1939, un oarecare E.V. Haralambie (care subscrie la Zalmoxis) Își Încheie scrisoarea cu rugămintea: „Ceva În legătură cu orientalistica română pentru Pontica dacă ne trimiteți...” 1 - or, aici nu apare o temă frecventă la Eliade, ci poate urmarea unor discuții anterioare. Și totuși există un răspuns foarte clar: maeștrii se reunesc prin surprindere Încă o dată. Ceea ce a motivat redactarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
implicit una a culturii românești pe care nici 9 volume din meritoriul ei periodic, Studia et Acta Orientalia, nu o destabilizau de pe axa Orientului de cărți populare și invazii otomane (sau invers). Astfel, la finele anului 1974, grupajul „Orientaliști și orientalistică românească” din Tribuna României, „pornind din lumea feerică a datinilor noastre de iarnă”, invita „În lumea feerică a Orientului”. Traseul era bine organizat: „din Carpați În Tibet, de pe Dâmbovița pe Gange, de la Sucevița la Borobudur”, o Mioriță Întru jainism propunând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mult mai rezervați decât acei istorici care Îl considerau „orientalist român” argumentând cu periodice germane. De altfel, cu vechiul portret al lui Honigberger ori cu cel Îmbunătățit acum, cultura română are oricum - exact ca Anglia și Argentina, să zicem - atâta orientalistică pe cât ține să aibă. Problema este așadar În altă parte. Aceste erori mai păcătuiesc și prin flagranta absență a ironiei: nu avea aceeași problemă bunul, extraordinarul Gherasim Gorjan când traducea Halima, publicată la 1835? Ba da, Însă el pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Christian Lassen și August Wilhelm von Schlegel. Putem presupune că acest contact l-a motivat suplimentar să se intereseze de situația prezenței sikh la Lahore. Căci la Paris, Burnouf era mai degrabă un mare solitar, ca și unii dintre fondatorii orientalisticii cu care coresponda 1, În timp ce cealaltă generație, a călătorilor În Asia, era contrariul. Multe sunt evenimentele pe marginea cărora evoluează destinul de călător asiatic al lui Honigberger. Încă și mai important, el le fructifică În așa fel Încât niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
considerând deplorabilă calitatea majorității cercetărilor efectuate de generația sa1. Dar interesul pentru Panjab va spori mai ales grație unor inițiative cum este aceea a lui Honigberger. Jules Mohl, secretarul neobosit și necruțător al Société Asiatique- și chiar al ideii de orientalistică În secolul al XIX-lea2 -, semnala În unul dintre celebrele rapoarte anuale de la Paris (redactate fără Întrerupere Între 1840 și 1867) că „s-a format la Lahore o asociație pentru explorarea antichităților și istoriei Panjabului și a țărilor Învecinate”, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de două milenii platourile afgane, va căpăta o anumită continuitate și va fi, treptat, instituționalizată, mai ales de către puterile coloniale ale zonei. Deocamdată Însă sunt numai cinci-șase nume care contează și care devin fondatorii unei tot mai laborioase branșe a orientalisticii. Cei care i-au trimis „un vast material numismatic și epigrafic lui Prinsep” au fost, recapitulează A. Imam2, câțiva: generalul Ventura, Cautley, Charles Masson, Honigberger, James Gerard, Keramat Ali și Mohan Lal. Unii Însă au considerat, pe nedrept, că numai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
3. Interesul pentru diferitele sisteme botanice asiatice este aproape la fel de vechi, În Europa, ca și istoria generală a studiilor asiatice, mult mai cunoscute sub numele de orientalism. Oricum Însă, echilibrările și coerența arhipelagului de discipline care compun primele vârste ale orientalisticii depind În mare măsură de structura, apetiturile și interesele culturilor care adoptă și asigură relevanța lor. În cultura occidentală, studiile de botanică indiană, bunăoară, datorează mult deopotrivă clasicilor clasificării botanice Începând cu Linné și până la Humboldt, dar mai ales prezenței
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de botanică indiană, bunăoară, datorează mult deopotrivă clasicilor clasificării botanice Începând cu Linné și până la Humboldt, dar mai ales prezenței savanților europeni În India și Asia. Roxburgh, cu Flora Bengalensis, editată de Wilkins În 1820, este unul dintre Întemeietori. Nici orientalistica și nici indianistica nu au fost vreodată absorbite complet sub categoriile de filosofie și religie, chiar dacă preeminența textelor arhaice În primul secol de după William Jones (1749-1794) este neechivocă și covârșitoare. De mai multe decenii, studiile indiene nu mai sunt Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu se cunosc, deși diferențele Între interesul lor pentru Asia nu ar putea fi lesne absorbite, ei aparțin unei vârste a imaginii care a reglat traiectoria europeană de la misionarism, anexare, influențe stilistice și curiozități la nașterea entuziastă și eroică a orientalisticii. Ecourile epocii și oamenilor cunoscuți de Honigberger nu sunt, de câtva timp, neglijabile. Jean-Marie Lafont a avut ocazia să-i vorbească despre acest tezaur neglijat de indianiștii francezi și europeni chiar și președintelui Jacques Chirac, la 26 ianuarie 1998, În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
jurnale ale fericirii. „Revoluția culturală” a lui Mao a adus în memoria occidentalilor Tibetul, în timp ce războiul din Vietnam a deschis pentru mii de americani măcar un apetit frugal pentru valorile civilizației budiste. Mai recent, după 11 septembrie 2001, studiile de orientalistică și de istoria religiilor, în general, au primit în ochii politicienilor și ai vulgului o justificare. Recunoașterea alterității se dovedește cardinală pentru sarcina coabitării. Bineînțeles, nu era nevoie de aceste traumatice abuzuri pentru ca Asia să intre pe orbita conștiinței europenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o largă comprehensiune pentru toate religiile, pentru toate formele de manifestare religioasă. El este împotriva înțelegerii radicale a lucrurilor, împotriva bigotismului și a superstițiilor. Sistemul său de comunicare, depășind judecățile înguste, se apropie de acela al gânditorului modern. Studiile de orientalistică îi deschid perspectivele reformulării conceptelor privitoare la echilibrul societăților umane, îi oferă șansa eliberării din chingile dogmatismului medieval și, deci, a aprecierii juste, obiective a oricărei alterități, fie ea de ordin religios sau lingvistic. „Să vedem drept, însă și să
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de legătură pe care Körösi Csoma le stabilește între instituțiile continuând să poarte numele principelui Bethlen și celebra universitate a Göttingenului, acolo unde avea să-și desăvârșească pregătirea în filologie clasică și istorie, și unde avea să pornească studiile de orientalistică ce îl vor face celebru. Einhorn în istorie, Heyne în filologie și hermeneutică, Blummenbach în antropologie comparată, îi vor crea temelii solide pentru experiența unică pe care urma s-o întreprindă în Orientul îndepărtat. Opera sa de orientalist, materializată în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fără egal în restul Moldovei. Vorbise de ea, lăudînd-o, chiar Nicolae Iorga în conferința pe care o ținuse la liceu. Petrecuse o parte din după-amiază la el acasă și nu-și ascunsese surpriza descoperind acele multe mii de volume de orientalistică, filologie clasică, istorie veche, arheologie. - De ce nu scrii, colega? îl întrebase de mai multe ori. - Lucrez, domnule Profesor, mă trudesc de vreo zece ani să închei o lucrare... Atunci îl întrerupse Davidoglu, cu inevitabila lui glumă: - Dar întrebați-l, domnule
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dat la coardă, dacă vrei să te lase în pace." La cină ne anunță că a terminat ultimul capitol al Maladiilor..., despre cele trei maladii ale spiritului românesc; la ceai, în cameră la Andrei, din nou proiecte despre Institutul de orientalistică. Rămân cu Andrei și facem un plan de lectură a primelor cincisprezece momente mari din istoria filozofiei, timp de un an și jumătate-doi. Sărind peste Platon și oprindu-ne în fața secolului 20, vom citi strâns presocraticii, Aristotel, postaristotelicii, Plotin, Augustin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în viață: pentru a-l impune pe Coridaleu - și n-am reușit; pentru facsimilarea caietelor lui Eminescu - și n-am reușit; în sfârșit, pentru venirea lui Eliade o vreme în țară, legată de proiectul Institutului (cu revista internațională "Zalmoxis") de orientalistică. Am tot încercat, mai era pesemne loc să o fac, însă acum m-am răzgândit și am să-i scriu să nici nu mai vină, tocmai ca să nu-mi iasă nici al treilea lucru." La plimbarea de după masa de prânz
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
termen, în timp ce ansamblul rămâne dominat de tipologia proprie oricărui dicționar. Este deci "istoria fără istorie", tipică pentru secolul 20. În acest sens nu este vorba de un simplu dicționar, ci de o treabă semnificativă." I-am adus câteva cărți de orientalistică de la Andrei, pe care mi le înapoiază. "Golden Flower este o compilație târzie, de secol 18, în care se varsă mai multe direcții ale gândirii chineze. "Gîndire" este însă mult spus, pentru că, așa cum declară și Jung în Prefață, este vorba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
transformarea Sibiului într-o "Jena a Romîniei". Asistăm uluiți la această irepresibilă vitalitate, la spectacolul acestui potențial inepuizabil de utopie, care construiește de fiecare dată mai crâncen, alegând locul în inima ultimului eșec. Ediția Coridaleu, facsimilarea caietelor Eminescu, Institutul de orientalistică sub conducerea lui Mircea Eliade - toate, eșecuri glorioase -, iar acum, transformarea Sibiului în capitala culturală a României... "Am să le spun că în afara Parisului, nici o altă capitală nu a fost adevăratul centru de cultură al unei țări. Gîndiți-vă la englezi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vizitat. Nici chiar eu nu am reușit să vizitez tot orașul. În ziua liberă îmi place să vizitez muzeele romane, dealtfel și în România făceam același lucru". Horia Cornel Cicortaș s-a născut la Alexandria în 1969. Intelectual, filozof, studiază orientalistica, fiind specializat în budismul antic. Totodată este unul dintre cei mai importanți cunoscători al lui Mircea Eliade, care este una dintre cele mai mari personalități a culturii române din secolul trecut, căruia i-a tradus mai multe cărți. În noiembrie
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]