81 matches
-
ai pozițiilor antropomorfite; ei s-au dus la Alexandria și au protestat violent în fața casei episcopului. Acesta, preocupat tot timpul de păstrarea unor bune raporturi cu puternicii călugări, i-a liniștit cu promisiunea că îl va condamna pe Origen și origenismul. în biserica monahilor din deșertul Nitria, Teofil a organizat un sinod unde s-a consfințit condamnarea lui Origen, cu aprobarea papei Anastasius. în același timp, a început să-l persecute pe Isidor, vechiul său candidat la scaunul din Constantinopol, pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Politica teologică a lui Iustinian s-a focalizat și asupra aplanării controverselor ce se aprinseseră din nou în jurul lui Origen, după conflictele din epoca lui Teofil al Alexandriei (cf. p. 000). încă o dată călugării se numărau printre protagoniști; într-adevăr, origenismul, mai ales în versiunea lui Evagrie Ponticul (cf. vol. II, t. 1, pp. 148-150), asigura o bază metafizică ascezei monastice, văzută ca un mijloc de reconstituire a relației originare dintre intelectele preexistente și Dumnezeu. Criza a început (sursa principală este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu-și divulge doctrinele. Unul dintre acești călugări este Leonțiu din Bizanț, ce trebuie probabil identificat cu teologul omonim; Sava l-a luat cu el la Constantinopol în 531, dar s-a despărțit apoi de Leonțiu - potrivit lui Chiril - tocmai din cauza origenismului său (cf. p. 000). Alți membri ai grupului origenist au venit apoi la Constantinopol cu ocazia dezbaterilor doctrinale din 536; dintre aceștia trebuie menționați Domițian, din mănăstirea din Martirios, și Teodor Ascida din Noua Lavră, care, grație influenței pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Constantinopol, potrivit unor surse, sau de episcopul Ierusalimului, potrivit altora. Ca un răspuns la acest memoriu, Iustinian a scris o epistolă patriarhilor (ne-a parvenit exemplarul trimis lui Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism; despre epistolă cf. pp. 000-000). El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și episcopilor, inclusiv a unor origeniști ca Domițian sau Teodor Ascida, însă neînțelegerile dintre călugării palestinieni au continuat și s-au accentuat după moartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără îndoială la puțin timp după aceea, imediat ce perșii au plecat. în preajma sărbătorii Paștilui din 540, Efrem a participat la Gaza la un sinod care urma să-l judece pe patriarhul calcedonian de Alexandria, Pavel din Tabena, și să condamne origenismul; Efrem însuși s-a situat pe poziții antiorigeniste, fiind influențat de călugării de la mănăstirea din Sava, de lîngă Ierusalim, unde fusese găzduit după sosirea sa la Gaza. A murit după 18 ani de patriarhat, deci în 545 (potrivit altora, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cere lui Iustinian scutiri fiscale; în timpul disputelor teologice, Leonțiu apără conciliul de la Calcedon, însă Sava îl îndepărtează cînd descoperă că e origenist, iar Leonțiu rămîne la Constantinopol și, după aceea, contribuie la introducerea în cercurile imperiale a unor reprezentanți ai origenismului palestinian, printre care Domițian și Teodor Ascida (cf. p. 000). Născut la Constantinopol prin 480-490, Leonțiu povestește într-o scriere a sa împotriva nestorienilor și a eutihienilor că și el a fost nestorian, dar s-a lepădat de acea rătăcire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autor (cf. pp. 000-000). Merită însă amintită și opinia celor ce continuă să atribuie unui singur autor scrierile din corpusul lui Leonțiu (în afară de Despre cele șapte), care ar fi mai legat de neoplatonismul lui Proclus și mai puțin influențat de origenism (S. Otto). Cristologia lui Leonțiu e în strînsă legătură cu antropologia sa. Respingînd definiția aristotelică a sufletului ca primă entelehie a unui corp fizic, Leonțiu consideră că sufletul este o substanță imaterială dotată cu mișcare proprie, așadar o definește în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teologia unirii ipostatice, alții (M. Richard) au insistat asupra aspectelor detestabile ale personalității acestui scriitor, iar D. Stiernon îl califică drept „sofist, mai degrabă decît filozof (în sensul originar al celor doi termeni)”, aservit școlii sale teologice. Pînă și importanța origenismului său este evaluată în mod diferit; o serioasă opoziție a întîmpinat propunerea lui D.B. Evans de a interpreta antropologia lui Leonțiu în cadrul doctrinei evagriene (origeniste) a intelectelor preexistente, sugerînd astfel că Cristos al lui Leonțiu ar fi singurul, dintre atîtea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mănăstirea Sfîntului Sava. Scrisoarea a fost publicată de G. Garitte în 1955 și conține sfaturi de viață ascetică pentru atingerea hêsychia. Autorul cunoaște exegeza lui Didim din Alexandria, și de aceea a apărut ideea că ar fi aderat la un origenism moderat, ținîndu-se departe de speculațiile lui Evagrie și ale adepților săi; el ar căuta semnificația spirituală a Scripturilor rămînînd în făgașul tradiției alexandrine. Sub numele său s-au transmis și alte două scurte scrieri. Prima, învățătură și îndemn, este dedicată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al cărui cerc de prieteni Palladius făcea parte. A fost implicat în tragica depunere a lui Ioan Hrisostomul din 403-404; potrivit lui Fotie (Biblioteca, cod. 59), Paladius și Heraclid din Efes, amîndoi prieteni ai lui Ioan Hrisostomul, au fost acuzați de origenism la sinodul de la Stejar din 403, iar mai tîrziu aceeași acuzație le-a fost adusă și de Ieronim (Dialog împotriva pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni „într-o celulă întunecată” (ascunzătoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pare fără să fie preoți, revendică și exercită dreptul de a ierta păcatele în calitatea lor de „duhovnici”, un principiu ce va fi foarte răspîndit în Biserica din Orient. în schimb, este aproape absentă - cu excepția schimbului de scrisori privitoare la origenism - problematica teologică propriu-zisă, fapt ce dovedește neîncrederea călugărilor în speculație, legată evident de acutizarea controversei origeniste, ca și de hotărîrea lor de a evita tensiunile într-un mediu și așa agitat de controversele monofizite. Speculația cristologică și raportarea la Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la șaptesprezece ani ca să ducă o viață de pustnic; fondator a numeroase mănăstiri, s-a stabilit la Marea Lavră, unde s-a stins din viață la 5 decembrie 532. Amîndoi au luptat pentru impunerea calcedonismului, iar Sava a combătut și origenismul (cf. p. 000, pentru disocierea sa de Leonțiu din Bizanț); tocmai pentru a dovedi împlinirea unei profeții a acestuia privitoare la dispariția origenismului, Chiril a prelungit povestirea despre viața Sfîntului Sava după data morții sale, mai precis pînă la 21
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din viață la 5 decembrie 532. Amîndoi au luptat pentru impunerea calcedonismului, iar Sava a combătut și origenismul (cf. p. 000, pentru disocierea sa de Leonțiu din Bizanț); tocmai pentru a dovedi împlinirea unei profeții a acestuia privitoare la dispariția origenismului, Chiril a prelungit povestirea despre viața Sfîntului Sava după data morții sale, mai precis pînă la 21 februarie 555, momentul expulzării origeniștilor din Noua Lavră și al înlocuitorii lor cu 120 de călugări noi, printre care se aflase și Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe exegeții care l-au precedat, și în special pe cei mai vechi, ca Papias, Iustin, Irineu, Ipolit și Metodiu. Numai de două ori el se lasă în voia unor lungi digresiuni cu conținut dogmatic și în ambele situații atacă origenismul, contestînd doctrina apocatastazei lansată de acesta. Tocmai controversa origenistă a constituit, probabil, unul din stimulii care au dus la scrierea acestui comentariu. Nu cunoaștem decît titlurile altor opere ale lui Andrei. Este menționat de mai multe ori un Terapeutic alcătuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
via Stăniloae Aproape aceeași atitudine o regăsim În atitudinea lui față de opera lui Maxim Mărturisitorul, pe care o cunoștea În profunzime. Lui Stăniloae nu-i plăcea Origen din principiu și Își făcea chiar o datorie de onoare În a denunța „origenismul” ori de câte ori avea prilejul (or, cum se știe, Origen nu poate fi redus la origenism!). Iată un episod destul de pitoresc! În 1981, colecția „Părinți și Scriitori Bisericești”, Întemeiată de patriarhul Iustin Moisescu, debutase printr-o serie de patru volume Origen. Această
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Mărturisitorul, pe care o cunoștea În profunzime. Lui Stăniloae nu-i plăcea Origen din principiu și Își făcea chiar o datorie de onoare În a denunța „origenismul” ori de câte ori avea prilejul (or, cum se știe, Origen nu poate fi redus la origenism!). Iată un episod destul de pitoresc! În 1981, colecția „Părinți și Scriitori Bisericești”, Întemeiată de patriarhul Iustin Moisescu, debutase printr-o serie de patru volume Origen. Această serie, coordonată, la rândul ei, de Părintele Bodogae, cuprindea De principiis, În Întregime, Contra
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
aproape 2.000 de pagini ale unui „eretic”, publicate cu binecuvântarea Patriarhului. Conform mărturiilor mai multor persoane care Îl frecventau, Stăniloae a fost scandalizat și a pregătit cu minuțiozitate o contraofensivă. Ca să-l combată pe Origen și mai cu seamă origenismul, el alege să traducă și să comenteze Ambigua mult Îndrăgitului său Maxim Mărturisitorul. Și chiar În Introducerea acestui tratat, În care Maxim explică pasajele controversate ale lui Grigore din Nazianz și Pseudo-Dionisie, Stăniloae Își reglează conturile cu Origen. Așa cum se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
prima dată zeu doar În intenția divină numai și numai În potențialitate. Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.” Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext de a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul socotit ca responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae Îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood, The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae Îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood, The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma În 1955, criticând fără rezerve poziția tolerantă a lui Henri Crouzel și Manlio Simonetti față de maestrul alexandrin. Citând, de exemplu, un pasaj din prefața celor doi savanți occidentali, Stăniloae remarcă ironic: „Precum se vede, Crouzet (sic!) și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sfârșitul lumii, soarta diavolului etc.). A vorbi despre „Învățături ferme ale credinței” la Începutul secolului al III-lea pare cel puțin Îndrăzneț, chiar dacă cel care o face se bucură de reputația unui bun dogmatician. În paginile care urmează, Stăniloae prezintă origenismul „așa cum a fost el condamnat de cele două Sinoade ecumenice, din 543 și 553”, după cartea lui Hans Jonas, Von der Mythologie zur mystichen Philosophie, Göttingen, 1966. Se cunoaște teza, deformantă, a lui Jonas, care ține să facă din Origen
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la crimele și jafurile făcute de sarazini. Deoarece Kelia se afla la doar cinci mile de Nistria, mai mult ca sigur că a vizitat-o și pe aceasta. Deși mențiunile despre Nistria nu există, ele sunt justificate având în vedere origenismul monahilor de aici (Amun, Macarie Alexandrinul și Evagrie Ponticul fiind cei mai cunoscuți). Deși Evagrie a exercitat o influență importantă asupra teologiei monahale a lui Cassian, numele său nu e menționat niciodată din cauza origenismului al cărei adept era. După cum remarcă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ele sunt justificate având în vedere origenismul monahilor de aici (Amun, Macarie Alexandrinul și Evagrie Ponticul fiind cei mai cunoscuți). Deși Evagrie a exercitat o influență importantă asupra teologiei monahale a lui Cassian, numele său nu e menționat niciodată din cauza origenismului al cărei adept era. După cum remarcă Ioan Mircea Ielciu, relatarea din Așezăminte mănăstirești despre un frate din Pont e posibil să fie despre Evagrie, deși nu sunt amintite nici locul și nici numele acelui frate din pustia Egiptului. Plecarea la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se află nici o idee frumoasă și nici darul lui Dumnezeu nu pătrunde. Sălășluind în gânduri strălucitoare și profunde, suntem îmbrăcați într-o adevărată purpură împărătească. Prieten al Sfântului Ioan Gură de Aur (pe care l-a apărat de acuzația de origenism în fața Sfântului Epifanie), episcopul Teotim I a mers pe linia de desăvârșire duhovnicească pe care se angajase deja Sfântul Ioan Casian. Pentru ca nici nestorienii să nu mai acuze pe ortodocși de eutihianism, nici eutihienii să nu mai acuze pe aceiași
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
autori mai puțin scrupuloși) o descendență directă a unuia dintre aceste curente medievale din cel precedent cronologic. Acest mod de a aborda lucrurile a dat rezultate surprinzătoare numai atunci cînd erau efectuate uriașe salturi În timp (cum ar fi de la origenism la catharism); Însemna că vechile ideologii ascetice fuseseră, pur și simplu, reluate de unele mișcări medievale regenerative. În același timp, se pornise o insistentă căutare a invarianților „dualismului”, care a dus, cel puțin În anumite cercuri, la convingerea că ideologiile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce bogomilismul (capitolul 8) este chiar o formă ortodoxă - fie ea și rudimentar arhaică - de creștinism. Catharismul (capitolul 9) consistă În două doctrine: una nu este altceva decît bogomilismul clasic, cealaltă - o transformare a origenismului din secolul al IV-lea; sinteza lor s-a operat, fără Îndoială, În cercul unor călugări răsăriteni, adepți ai renașterii vechilor credințe. Va fi evident că, dincolo de Înfățișările variate pe care le iau, toate curentele dualiste occidentale pot fi privite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]