177 matches
-
se dezvăluie tainele începuturilor și ale sfârșitului omenirii și universului. Ei participă la trecerea istoriei către Împărăție, la nașterea noului Ierusalim; își află locul în comuniunea „păcătoșilor conștienți”, cei care se roagă pentru mântuirea tuturor. Dacă Biserica a condamnat apocatastaza origenistă ca certitudine doctrinală și ca automatism cvasiciclic, ea a încredințat, în schimb, celor înduhovniciți taina rugăciunii pentru mântuirea universală. „Rostind în rugăciunea lui Iisus „miluiește-ne”, ne amintim că nu te mântuiești de unul singur, ci numai în măsura în care devii o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/despre-rugaciune/ [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
la trecerea istoriei către Împărăție, așa cum a făcut-o și Sfântul nostru din Tismana Olteniei, devin părtași la nașterea noului Ierusalim; își află locul în comuniunea „păcătoșilor conștienți”, cei care se roagă pentru mântuirea tuturor. Dacă Biserica a condamnat apocatastaza origenistă ca certitudine doctrinală și ca automatism cvasiciclic, ea a încredințat, în schimb, celor înduhovniciți taina rugăciunii pentru mântuirea universală, activitate pe care Părinții noștri duhovnicești și-au asumat-o cu multă larghețe a inimii!... „Rostind în rugăciunea lui Iisus „miluiește
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_nicodim_de_la_tismana_.html [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
cele străbătute înainte”32. Sufletul niciodată nu se satură de înaintarea în bine, ci doar de săvârșirea răului, de care chiar îi pare rău, pe când de împlinirea binelui și a virtuții nu regretă niciodată. Aici este iarăși vizată teoria platonic origenistă despre săturarea sufletelor de bine în preajma lui Dumnezeu și despre coborârea de acolo pentru a ieși din plictiseala acelei săturări, ceea ce le pricinuiește o nouă încorporare. În viziunea Părintelui Capadocian, binele este nesfârșit, pentru că el constă în comuniunea iubitoare dintre
Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
toată averea. Eudoxia a considerat gestul Sfântului Ioan drept o insultă și nu-l va uita niciodată. Ea folosește toate ocaziile și mijloacele pentru a-l pedepsi, iar cel mai nimerit prilej a fost dat de venirea fraților lungi, socotiți origeniști, la Constantinopol, pentru a face plângere împotriva episcopului Alexandriei, Teofil, care îi izgonise din Egipt. Sfântul Ioan îi primi pe aceștia, îi așeză undeva, dar nu intră în comuniune cu ei și nu le primi o plângere contra lui Teofil
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
ei și nu le primi o plângere contra lui Teofil. Aceștia se adresară împăratului, care dispuse convocarea lui Teofil în fața episcopului capitalei. Teofil își luă măsuri, trimițând înainte pe Sfântul Epifanie de Salamina, spre a descalifica pe Sfântul Ioan ca origenist. Bătrânul episcop Epifanie își dădu seama până la urmă, de cursa în care fusese atras și fugi în țara lui. Într-un pseudo-sinod ținut la Stejar, aproape de Calcedon și condus de Teofil, Ioan este condamnat și depus. Împăratul Arcadie, un om
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
săraci, pentru adevăr și pentru dreptate, i-au făcut mulți dușmani. Legăturile Sf. Ioan Gură de Aur cu curtea imperială au fost reci. Dușmanii Sf. Ioan începuseră să murmure. Venirea fraților Lungi la Constantinopol, izgoniți de Teofil din Egipt ca origeniști, avea să provoace actul final al vieții patriarhului atât de frământat. Sf. Ioan i-a primit pe frații Lungi, i-a găzduit, dar nu a intrat în relații prea apropiate cu ei și a refuzat să primească o plângere împotriva
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
a refuzat să primească o plângere împotriva lui Teofil. Aceștia s-au adresat împăratului, care a dispus convocarea lui Teofil în fața episcopului Capitalei. Teofil a luat măsuri, trimițând înainte pe Sf. Epifaniu, spre a-l descalifica pe Sf. Ioan ca origenist, dar bătrânul episcop de Salamina și-a dat seama, până la urmă, de cursa în care a fost atras și a plecat grăbit în țara lui. Teofil însă, venit cu cei 26 episcopi ai săi, a raliat 10 episcopi nemulțumiți de
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
deșartă<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Căderea în păcat de la început e socotită ca o împrăștiere din unitatea primordială a oamenilor din dragostea de Dumnezeu și dintre ei. Parcă ar vrea să fie o replică la doctrina greșită a împrăștierii origeniste din pleroma dinainte de creație. (n.s. 382, p. 323) footnote>. Și acum iarăși, când am aflat marea cea neînviforată și comoara cea fără lipsuri, dorim să ne aplecăm spre izvoarele sărace. Nu este cunoștință fără lipsuri, oricât de mult s-ar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mult pe conceptele mai spartane ale celorlalți profesori ai săi, Macrina și Vasile, care amândoi încercaseră (în van) să-i limiteze iubirea pentru speculația filosofică. Lecțiile par să fi fost învățate totuși, pentru că doctrina gregoriană a μετουσία Θεοῦ este doctrina origenistă a θέωσις-ului, dar acum prezentată într-un nou cod lingvistic destinat a clarifica o dată pentru totdeauna diferențele critice dintre teoria creștină a îndumnezeirii și limbajul asimilării platoniciene. Era ceva ce Sfântul Grigorie al Nyssei simțea că Origen nu fusese capabil
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
asemenea o cristologie bazată pe Logos/Sophia. Ca și Teofil, Origen are tendința de a numi Sophia Logosul care preexistă Împreună cu Dumnezeu 35. În focul controverselor secolului al IV-lea, asemenea afirmații deveneau suspecte de erezie. Arie putea fi un origenist autentic atunci cînd, potrivit aprigului său adversar Atanasie, făcea aserțiunea că „există două «Înțelepciuni» (sophiai): una care Îi este proprie lui Dumnezeu și există Împreună cu el, cealaltă - Fiul care a luat ființă În această Înțelepciune; numai luînd parte la această
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Origen că a Încercat să rezolve cît mai multe probleme de cristologie. El a anticipat controversele secolului al IV-lea prin insistența cu care a afirmat fuziunea dintre Logos și un suflet omenesc 42. Există dovezi că principalul oponent al origenistului Arie, Atanasie din Alexandria, nu credea că Logosul a preluat un suflet omenesc 43. Oricum, Apolinarie din Laodioceea interpreta formula afirmînd că Cristos este „Dumnezeu făcut carne” (theos ensarkos), vrînd să spună că Logosul luase locul minții omenești a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o egalitate Între ipostazele cerești. Teologia antiohiană, căreia i s-a atribuit o tendință adopționistă constantă, a cărei Însemnătate ar consta În evitarea oricărui amestec dintre Logosul divin și om În persoana lui Cristos, se afla poate mai aproape de distincțiile origeniste asupra acestui punct. Doctrina trinitară a lui Pavel din Samosata nu este cunoscută exact. S-ar putea să fi fost o formă subtilă de unitarianism, care atrăgea după sine acceptarea formală a formulei trinitariene. S-ar putea ca el să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și nu este exclus ca mormîntul său tăinuit să fie la originea celebrului loc de pelerinaj de la Santiago de Compostela. În Egipt, Evagrie din Pont (născut la Ibora În 345, mort În Egipt, la 399) a fost, dacă nu singurul origenist, cu siguranță cel mai celebru. Mulțumită lucrării Historia lausiaca a contemporanului său Palladius, biografia lui Evagrie ne este relativ bine cunoscută. Născut În anul 345 pe țărmul Mării Negre, a primit lectoratul* din mîinile lui Vasile cel Mare și, după moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În deșert. Astfel, se stabilește pentru doi ani În Nitria, apoi rămîne timp de paisprezece ani, pînă la moarte, În pustiul din preajma locurilor numite „Chilii”. Călugării egipteni, mai degrabă fruști, nu l-au Întîmpinat cu prea multă căldură pe intelectualul origenist; Însă acolo, la Chilii, Întîlnește el o serie de prieteni ai Melaniei, care Îi Împărtășesc vederile. Cel mai influent dintre aceștia era Ammonius, poreclit ho Parotes („cu urechile legate”), căci Își tăiase o ureche pentru a nu fi numit episcop
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
discipoli cu toții ai lui Abba Pambo, li se spunea hoi Makroi, „Lunganii”. Lucrurile s-au desfășurat relativ pașnic pînă la venirea În Palestina a redutabilului ereziolog Epifaniu, În 393. Patriarhul Teofil al Alexandriei i-a ținut sub ocrotirea sa pe origeniști pînă În 399, cînd și-a retras protecția, nu din considerente de doctrină, ci În urma unei certe meschine și nesemnificative. Un Sinod convocat În anul 400 la Alexandria condamnă scrierile lui Origen și pe cititorii lor. Expulzați din Egipt, cei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a intrigilor. CÎt despre Evagrie, murise Între timp, tocmai cu puțin Înainte de Bobotează („Epifania”...) anului 399. Protagonistul intelectual al bătăliei Împotriva adepților lui Origen este necruțătorul și nestatornicul Ieronim, stabilit din 386 la Bethleem, Într-o mănăstire Întemeiată de Paula. Origenist convins la Început, Ieronim trecuse de partea lui Epifaniu În 393, rupînd relațiile cu distinsul său prieten de o viață, Rufin din Aquileia, și cu mulți alții. Controversei locale i se pune capăt În anul 404, prin reconcilierea dintre Teofil
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dihotomii majore: 1. Sufletul este preexistent trupului versus sufletul nu este preexistent. 2. Sufletul este creat versus sufletul este increat. Că sufletele sînt create și preexistente este un punct de vedere pe care Îl Împărtășesc hindușii, platonicienii, unii dintre gnostici, origeniștii și mulți alții. Că sufletele sînt create și că ele nu există mai Înaintea trupurilor respective este o combinație de vederi pe care creștinii ortodocși o mențin aproximativ de la Augustin Încoace. Că sufletele nu preexistă trupurilor și nici nu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
reîncarnării, pe care un singur autor bizantin o mai susținuse pînă atunci - Ioan Italos 71. Este greu de Înțeles ce sens dădeau patarinii penitenței „in corporis uno vel pluribus”. După cum vom vedea În capitolul următor, este probabil vorba de doctrina origenistă a asumării unor trupuri diverse. Un lucru pare să fie limpede: că patarinii abandonaseră traducianismul bogomilic În favoarea preexistenței sufletului. Această mărturie se coroborează cu cea a lui Juan de Torquemada, de obicei contestată: Există doi Dumnezei, Domnul cel bun și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
are un loc În cer. Era tot ce putea admite Desiderius, care se situa astfel mai aproape de ortodoxie decît unii dintre Părinții antiohieni (vezi Introducerea). Potrivit lui Sacconi, monarhienii din Bagnolo erau fantaziaști ca Nazarie, Însă Înlocuiseră traducianismul bogomil prin doctrina origenistă a preexistentei sufletului. Anselm din Alexandria mai precizează că Nazarie Împărtășea vechea teorie a zămislirii și nașterii lui Isus Cristos prin urechea Mariei și că era În asemenea măsură subordinaționist, Încît respingea cu totul divinitatea lui Cristos. Dimpotrivă, cristologia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ascuns În străfundul universului, care substituie pseudodualismului bogomil un dualism radical; - mitul Împreunării Soarelui cu Luna, lipsit de consecințe doctrinale; - realismul cristologic al lui Desiderius și doctrina unui Paradis intermediar, care ia locul fantaziasmului bogomil „ortodox” al lui Nazarie; - doctrina origenistă a preexistentei sufletului, care se opune traducianismului bogomil. În ciuda tuturor acestor transformări, care nu afectează decît unele sectoare ale comunităților monarhiene și nu au, În ansamblu, o pondere doctrinală decisivă, catharismul moderat nu este decît bogomilism În stare pură, antrenat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au cunoscut scrierile acestuia. El este o transformare a Învățăturii originale, elaborată și pusă În practică de monahii egipteni În secolele al IV-lea și al V-lea și combătută În mod sistematic de ereziologi precum Epifaniu 25 și fostul origenist Ieronim. Un dosar al acestor dezbateri origeniste a fost Întocmit de Antoine Guillaumont În cartea sa despre Evagrie din Pont (1962)26. Epifaniu Îi acuză pe origeniști de patru credințe eretice principale: 1. convingerea că trupul Învierii nu este identic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
transformare a Învățăturii originale, elaborată și pusă În practică de monahii egipteni În secolele al IV-lea și al V-lea și combătută În mod sistematic de ereziologi precum Epifaniu 25 și fostul origenist Ieronim. Un dosar al acestor dezbateri origeniste a fost Întocmit de Antoine Guillaumont În cartea sa despre Evagrie din Pont (1962)26. Epifaniu Îi acuză pe origeniști de patru credințe eretice principale: 1. convingerea că trupul Învierii nu este identic trupului material; 2. faptul că sînt subordinaționiști
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-lea și combătută În mod sistematic de ereziologi precum Epifaniu 25 și fostul origenist Ieronim. Un dosar al acestor dezbateri origeniste a fost Întocmit de Antoine Guillaumont În cartea sa despre Evagrie din Pont (1962)26. Epifaniu Îi acuză pe origeniști de patru credințe eretice principale: 1. convingerea că trupul Învierii nu este identic trupului material; 2. faptul că sînt subordinaționiști; 3. afirmația că sufletul omenesc este preexistent, că aceste suflete preexistente sînt Îngeri și puteri superioare, că ele au săvîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vremea lui Epifaniu de către Părinți ai Bisericii, ortodocși și de mare autoritate, precum Ambrozie din Milano 30. Într-o scrisoare a lui Epifaniu din 394, celor patru acuzații de mai sus li se adaugă Încă una: și anume, propovăduirea de către origeniști a credinței că „Diavolul va deveni din nou ceea ce a fost, Își va recăpăta vechea poziție și se va Întoarce În Împărăția cerurilor”31. Într-un pamflet din 396, Ieronim găsește opt capete de acuzare Împotriva origeniștilor 32: subordinaționismul, preexistenta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anume, propovăduirea de către origeniști a credinței că „Diavolul va deveni din nou ceea ce a fost, Își va recăpăta vechea poziție și se va Întoarce În Împărăția cerurilor”31. Într-un pamflet din 396, Ieronim găsește opt capete de acuzare Împotriva origeniștilor 32: subordinaționismul, preexistenta sufletelor, iertarea finală a Diavolului, doctrina „Îmbrăcăminții de piele”, trupul Învierii și Încă trei puncte care nu figurau la Epifaniu - interpretarea alegorică a Paradisului, ideea că după alungarea din Rai oamenii și-au pierdut asemănarea cu Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]