50 matches
-
pe sine însăși. Chilia ce i se dedese [rînduise ] era cu fereasta-nspre grădină și mare; și adesea, trăgând zăvorul la ușă ca sa nu fie supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate ce se perdeau în orizon, la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbătăcită, care-și înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm - sau alte dăți, pierzîndu-se pintre [prin] aleele umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare, sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de vară, Și toamna-i fără roadă, ș-a iernii vijelii Cutrieră cu zgomot pustiele cîmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă necunoscut În lume, O cumpănă se-nalță aproape de un puț, Și-n orizon se-ntinde ca gîtul unui struț.” Șesul nemărginit cheamă figura singurătății: „mută, sterilă, nepătrundă”. Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea goală, se Întristează. Oceanul de iarbă nu-i spune nimic, mișcarea procesuală a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și despre sine ? Pe cine să întreb dacă atunci când, peste mai mulți ani, Sia se grăbea să-și organizeze o expoziție cu pânze sterpe și reci, irupere de paralele groase, perpendiculare, să nu pătrundă nimic suspect, cald, pieziș, coruptibil, doar orizon tale și verticale vopsite apăsat, această exagerată afișare austeră venea dintr-o cât de falsă și cât de artificială nevoie de afirmare a fidelității față de abstracta, tiranica Mare Cauză a tuturor și a nimănui ? ... În noaptea umedă și otrăvită, după
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În piept, în partea stîngă-i, De-acolo trebue să ceri Cuvinte să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întîmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta o împle. Căci un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizon nemărginit Singurătății mării. Și ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat Călătorind spre dânsul. {EminescuOpIV 443} Și dau cadențe de nespus Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus Ca să nu-l poți ajunge. Zâmbește trist
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De chin și de părere A fost un trist, necontenit Prilej pentru durere. Când fu menit ca pe pământ Dorința să-l alunge Dup-un noroc atât de sfânt Cum nu se poate-ajunge. E un miraj de necrezut Pe-un orizon de stepe: De al lui farmec străbătut Eu tot nu-l pot pricepe. El stăpânește amorțit Pustiile uitării Ca și o stea din răsărit Singurătatea mării. Și-l rog încet, îl rog pe veci Ca să-mi asculte plânsul, Când ale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Le-am îndreptat despre apus Durerea să-mi alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Va fi în veci necunoscut Va fi în veci departe... E steaua negrului trecut: Iubirea făr-de moarte, Ce mărginește-n orizon Și ocean și stepe Ș-al cărui farmec monoton Te-a-nvins făr-a-l pricepe. Căci a iubi fără să speri De-a fi iubit vr-odată: E semnul vecinicei dureri Ce cerul ți-l arată. {EminescuOpIV 446} ȘI OARE TOT N-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuget mistuit De-o stranie părere A fost un lung, necontenit Prilej pentru durere. Și a păstrat în fundul său Ca în cenușa rece Taina părerilor de rău După un vis ce trece. Ca un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dând orizon nemărginit Singurătății mării, Nainte de-a luci deplin Menit îi pare stinsul, Iar ale apei valuri vin Călătorind spre dânsul. Și totuși va luci în veci Aprins de zeul Amor Și ale sale raze reci Pe frunte lumina-m-or
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meu din urmă. {EminescuOpIV 449} UN FARMEC TRIST ȘI NE-NȚELES Un farmec trist și ne-nțeles Puterea mea o leagă, Și cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. E un luceafăr răsărit Din negura uitării, Dând orizon nemărginit Singurătății mării. Îngălbenit rămîne-n veci Și-i e aproape stinsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc cu dânsul. Cu-atîtea tainici rugăminți, Cu-atîtea calde șoapte, Cu-atîtea lacrime fierbinți, Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ai rugat: dorul nespus Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l poți ajunge. {EminescuOpIV 450} Va rămânea necunoscut Și va luci departe Căci luminează din trecut Iubirii celei moarte Și se aprinde pe-orizon Pustiu de mări și stepe Și a lui farmec monoton M-a-nvins făr-a-l pricepe. {EminescuOpIV 451} MUȘAT ȘI URSITORILE Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină câmpul se așterne, Cu stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atunci, vreme Îndelungată, nu a fost de uz comun. De-a lungul Întregii Antichități, alternarea interlocutorilor În textele dramatice nu era indicată cu precizia pe care acum o considerăm nece sară, ci se socotea suficient să se pună o liniuță orizon tală la Începutul unui rînd sau două puncte unul peste altul pentru schimbări În interiorul rîndului; numele personajelor erau adesea omise. Lipsa de exactitate a acestei metode și gradul de confuzie la care au fost grabnic reduse textele se pot vedea
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
crede că nu va reuși decât că va reuși. Dar bine cercetîndu-se terenul și având ținte limpezi înaintea ochilor, lucrul n-ar fi cu neputință și ne-ar fi folositor și nouă și cauzei romanice în genere. Iată dar un orizon larg, care se deschide noii întreprinderi ziaristice. Istoricește s-ar putea ocupa cu relațiile tradiționale, deși ajunse în desuetudine dintre Italia și țările dunărene române, politicește ar putea milita în favorul întărirei elementului nostru izolat din răsăritul Europei printr-o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
europeană riguros identică: Cine nu simte în țara noastră lipsa așezământurilor prin a cărora lucrare precum suntem politicește, să ne putem face și moralicește mădulari folositoare ale familiei evropiene, a căria raze de învățătură, de atâtea veacuri, se refrânge pe orizonul nostru?. Introducerea culturii și civilizației, echivalentă cu integrarea europeană, constituie o vie preocupare și pentru M. Kogălniceanu, mare animator al ideii imprimeriei ca instrument de luminare: Tiparul ar fi cel mai sigur și mai grabnic mijloc ca să ajungem la civilizația
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mângâios,/ Și cadrele-aurite ce de pereți sunt prinse/ Sub palida lumină apar misterios.// ...O lacrimă...dar iată plutind pe-a mării spume/ O sprintenă corvetă, un repede-alcyon;/ Și iată colo-n ceruri pribegile din lume,/ Cucoarele în șiruri zburând spre orizon.// ... Atunci inima-mi zboară la raiul vieții mele,/ La timpul mult ferice în care-am suferit,/ Și-atunci păduri și lacuri, și mări, și flori, și stele/ Intona pentru mine un imn nemărginit." (Serile la Mircești). Experiența estetică abolește limitele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bine spus, cele „în redengotă“. Prefer a doua denumire pentru că reflectă nemijlocit fizionomia unei serii masive de cuvinte, în formele uzuale ale deceniilor 4-6: anonsa, benefis, burjuazie, capriț, clas, consert, dicsioner, ecselensie, enteres, familier, fraz, jaluzie, librer, mensionată, naturel, nuansă, orizon, prințip, problem, proțes, provințial, renonsa, retirat, seansă, semplu, solenel, soțietate, surfață, surnatural, șartă etc. Recitind o asemenea listă de termeni, uiți de la o vreme că i-ai extras din Grigore Alexandrescu și Anton Pann, din Heliade și Kogălniceanu, iar în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mă despărțisem de casa părintească, de mama și ai mei ? Aveam convingerea, mă alimentam eu cu o astfel de credință, dă, eram tânăr, nu, că tinerii, în împrejurările acelea, puteau privi viitorul lor cu speranță și cu încrederea nezdruncinată că orizon uril ne apar ineau. Participasem la vreo două trei întruniri prin sălile Iașiului, unde ni se vorbise cu înflăcărare despre asemenea posibilități. După copilăria mea zdruncinată, cu fapte și întâmplări trăite doar în suferințe, trebuia, parcă sosise clipa să sperăm
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cel onomastic Nicolai-Neculai. Pentru că erau curente în limba epocii și probau un proces de adaptare fonetică și morfologică a neologismelor (mai ales de origine franceză), au fost păstrate în ediții forme precum biurou, cortej, eco, fantazie, impresiune, locoțiitor, ministeriu, novelă, orizon, hotel, statua ș.a. De asemenea s-au păstrat în text: forme arhaice, frecvente și în opera altor scriitori (în special moldoveni), ca în cazurile: dacal, iartagan, monastire, nimărui, nicăiurea, priimi, potrivnic, sălbatec, vecinică, voace; formele de genitiv-dativ singular ale substantivelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a mii de păseri, prin țârâitul a milioane de insecte, un concert de glasuri, o tainică simfonie, pentru a sărbători binefăcătoarea lumină ce se revarsă asupra pământului. Soarele, după ce a înveselit alte meleaguri, alte popoare, se ivea acum măreț la orizon într-un noian de raze de care parcă se aprinsese bolta cerului, iar pe firele de iarbă, pe frunzele arborilor străluceau picăturile de rouă ac niște lacrimi de bucurie izvorâte la sosirea marelui împărat al zilei. Cine ar zice însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de apă, fără nici un gând, ascultând glasul ritmic al valului care se spărgea de mal, privind dus când petele de umbră proiectate de nori, când brazdele de lumină de diferite coloare ce străluceau pe oglinda netedă, imensă, perdută în nețărmuritul orizon; și cu creierul meu nu puteam înțălege acest element colosal, fără hotare, viu, care se mișcă, are grai, ucigător și dătător de viață, înfricoșat, și fermecător totodată. Și când îmi închipuiam că pe această față a mărei pe care îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Am ieșit iute afară împreună cu toată lumea și mărturisesc că îmi este cu neputință să descriu splendoarea tabloului ce mi s-a înfățișat dinaintea ochilor. Rigi este unul dintre munții Șvițerei care are o situațiune excepțională, de unde se deschide vederei un orizon nemărginit. Cât poți îmbrățoșa cu ochii, vezi lanțul maiestuos al Alpilor acoperiți cui zăpadă veșnică, urieși ai pământului ale căror titve albe se profilează pe ceri cu formele cele mai neînchipuite. Apoi printre dânșii văile ce-i despart, strălucesc râuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe al doilea plan, se rădică capricioase dealurile înconjurătoare, acoperite cu vii și livezi, presurate cu monastiri vechi: Galata, Cetățuia, Hlincea, Măgura, care răsar din bogăția frunzișului, albe, sclipitoare, marture vii ale unor timpuri asfințite. Apoi mai departe, tocmai la orizon, se profilează un șir de alte dealuri mult mai mari, aproape cât niște munți, peste care se întinde, cât cuprinzi cu ochii, un codru imens secular, locaș de dihănii sălbatice și izvor nesecat de nouri și furtuni. De treizeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poezie sau o novelă". Din contra, subiectul mi-a venit totdeauna fără veste, neprecugetat, prin un impuls exterior, ca o comoțiune electrică ce mi-a pus nervii în mișcare, ca o zare de lumină ce mi-a deschis năprasnic un orizon nou; și după ce sămânța primită încolțea în creierul meu, prindea rădăcini, creștea întocmai ca copilul în sânul mamei, apoi odrasla intelectuală ajunsă la maturitate, năștea de la sine sub forma unui op literar mai frumos sau mai slut, mai interesant sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nămolul de rele, adunate împrejurul lui de șicana proceselor, în mijlocul lucrărilor seci de cancelarie, la care a fost condemnat o mare parte din viață, el găsea timp de a comite plăcute păcate, colaborând la toate foile ce se iveau pe orizonul literar 77. Interesantă rămâne insistența lui Alecsandri pe aspectul intim al figurii prin care Negruzzi își identifică operele: "păcate". Acestea evocă spațiul recluziunii și tentația retragerii din viața publică, și în același timp regimul "mărturisibilului", enunțarea provizorie menită să dispară
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sursa, din Hammer: «Îl voyait ensuite surgir de șes reins un arbre qui, toujours croissant et devenant plus vert et plus beau, couvrait de l’ombre de șes rameaux leș terres et leș mers jusqu’à l’extremité de l’orizon des trois parties du monde. Au-dessous de cet arbre s’élevaient le Caucas, l’Atlas, le Taurus et l’Hémus, qui semblaient être leș quatre colonnes de cet immense tente de feuillage. Des racines de l’arbre sortient le Tigre
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
vaisseaux comme la mer» (HamH, 66); Iar din inima lui simte un copac cum că răsare, Care crește într-o clipă că în veacuri, mereu crește, Cu-a lui ramuri peste lume, pește mare se lățește; Umbră lui cea uriașă orizonul îl cuprinde și sub dânsul universul într-o umbră se întinde, Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; Vede Eufratul, Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbră arborelui falnic peste toate e stăpâna
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]